1,034 matches
-
pământean. Am avut senzația că intru într-un copârșeu peste care cineva a pus un capac. Se opri din nou, de data asta pentru a-și reaprinde pipa care se stinsese. - Mi-am revenit și am văzut cum în jurul meu roiau câțiva mineri cu lămpașele în mână (erau din trupa care trebuia să intre în șut în tura a doua), în încercarea de a mă readuce în simțiri. „Haide băiete, trezește-te, vino-ți în fire !” - îmi spuneau ei. Când au
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367684_a_369013]
-
dat, la una din meditațiile lui Bacovia („O țară tristă, plină de umor”) exclamă într-una din epigrame: „Acest tărâm de vis și dor,/ Pe-al cărui cer plutesc condorii,/ E-o țară plină de umor/ Că-n fruntea ei roiesc farsorii”. Iar ca omagiu pentru amintiții membri ai „Academiei Păstorel”, îmi permit să citez câte-va cuvinte - potrivite și pentru revista Booklook, deși au fost scrise de însuși Al. O. Teodoreanu - Păstorel, la apariția revistei Gluma, în 1940: „Și la
BUCURIE CU BOOKLOOK ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367710_a_369039]
-
urcat treptele urmărindu-l pe cel care cu ani în urmă era „cineva” în această instituție și care acum devenise un oarecare, ca toți ceilalți solicitanți. A urcat la etajul unde cândva își avusese biroul, cu secretare și subalterni care roiau în jurul lui și care acum treceau, poate, pe lângă el, făcându-se că nu-l cunosc, că anii au trecut și multe s-au schimbat. S-a așezat pe canapeaua din holul de așteptare unde se mai aflau încă trei persoane
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
să intru-n păcat. Nu am pretenții nicicum Și nici n-arăt numele meu; Bătrână--i starea de veghe Cu oameni bolnavi la ghișeu. Pășim șterși fără nume Și iară murim repetat, Se sting motoare în mers Dumnezeu s-a abrutizat. Roim rotund prin beznă, Ieșim din rând fără reproș. Crezul nostru se ceartă Cu întâiul nostru strămoș. 05.08.13 ... Citește mai mult Sunt un om discretSunt totuși un om discret,Chiar sunt un om echilibrat.Dar azi vă dau de
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
de știreCă aș vrea să intru-n păcat.Nu am pretenții nicicumși nici n-arăt numele meu;Bătrână--i starea de vegheCu oameni bolnavi la ghișeu.Pășim șterși fără numeși iară murim repetat,Se sting motoare în mersDumnezeu s-a abrutizat.Roim rotund prin beznă,Ieșim din rând fără reproș.Crezul nostru se ceartăCu întâiul nostru strămoș.05.08.13... Abonare la articolele scrise de stelian platon
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
la cârmă de ceva vreme ... Și, ceva mai târziu, Brejnev, cu al său concept al „suveranității limitate” cu care primul se va bate „cap în cap”. până se va alege praful de tot! Pe când îmi puneam în ordine gândurile ce roiau bezmetic fără vreun azimut apropiat de vreo logică mai acătării, mă trezii față în față cu un chip care nu-și izgonise frumusețea, timpul parcă o conserva înnobilând-o, ridurile și suferința interioară refuzau să se arate, erau strunite și
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
atacă..!” . De altfel, chiar și în aceste condiții unii dintre ei au o așa bună miere de albine de te lingi, vorba aia.. Ciudat că un așa peisaj paradisiac nu-l poți vedea bine de sutele de țânțari ce pot roi în jurul tău de cum te simt, mai poate fi o plăcere sălbatică după cum zic mulți? Ba bine ca și cu atât mai mult! Interesant este că acest regim constănțean ce și-a întins gherele prin tot județul, face în continuare mai
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
lătrat de câine. Astfel am plecat cât spre nord, măi către “Gură Portiței ”, unde doar câteva urme vechi de mașină mai vedeam. Însă, “atât de intro-natura unică” nu ai cum să nu fi foarte expus la insectele ce.. inserandu-se roiau împrejurul meu. M-am reîntors către o zonă mai populată, lângă gherhanaua, singura în zonă, “Vadul Pescarilor”. Eii, aci mai puteai tinde către aspirația că țânțarii se mai împart pe cap de om. )) Ciudat era faptul că acum se auzea
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
se mai simțea autanul pentru ei.. iar, plus la plus pătrat că și aceea ce au simțit chimicalul nu se duceau duși cu una cu două.. Astfel, îmi inchpuiam noaptea cortul meu că un epicentru al centrifugei tantaresti, în jurul căruia roiau milioane de țânțari... oricând mă gândeam să mă ‘îmbarc’ și să plec de acolo. Mai era faptul că pe langă zgomotul “infernal’ (deși îl auzeam numai eu) din jurul cortului ce nu mă lasă să ațipesc măcar, erau mulți care nu
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
din ce în ce mai des în cadrul întrunirilor literare, al seratelor lumii bune, ba chiar și al întrunirilor studențești, unde tineri avizi de a ști, dar mai ales de a descoperi noi valențe îi devorau, practic, opera. Deși câteva candidate tinere și foarte frumoase roiau în jurul său, a anunțat că încă nu se gândește la căsătorie. "Toate la timpul lor", a adăugat, deși era conștient că acel moment nu putea fi chiar foarte îndepărtat în timp. Părinții săi apreciau în mod deosebit la el faptul
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
apa strălucitoare a Dunării. Sublimă precum culoarea de pe cer, ea își scălda valurile cu câte o mângăiere de verde albastru ! Aș fi vrut să rămân aici ore în șir, să mă bucur de șoapta valurilor și de cântecul pescărușilor ce roiau în jurul meu cât și al trecătorilor grăbiți.! ,, Și valurile prind viață ! Se revarsă prăbușindu-se peste pietrele de la malul Dunării înveșmântate în diferite culori. Râvna pentru Casa Domnului, dragostea pentru cuvânt, ardoarea pentru artele frumoase - coordonate fundamentale în viața artistei
NATURĂ MOARTĂ CU ECOURI DE LINIŞTE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365863_a_367192]
-
mult și-l fulgeră un gând „Pâine, salam, brânză - astea sunt făcute de muncitori, oameni simpli care nu prea fac caz de igienă”. Aruncă pachetul într-un coș de gunoi și amețit de foame și de gândurile negre ce-i roiau prin minte, se îndreptă cu pași nesiguri spre casă. Aici plăti femeii care își terminase treaba și se întinse în pat, gemând obosit. Foamea îl chinuia acerb. După un timp se sculă, se duse la frigider, îi privi sceptic interiorul
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
a urmat l-a făcut să înțeleagă faptul că a ales varianta nepotrivită. Fără ca măcar să-i solicite vreo explicație, fără ca măcar să catadicsească a-l privi, rămas cu spatele la el, profesorul i-a făcut semn lui Albert, cu dosul palmei, s-o roiască. A crezut mai întâi că este o glumă de mai mult sau mai puțin prost gust dar nu, nicidecum nu era o glumă. Dându-și seama de absurditate Albert a dat să îngaime o scuză, o explicație. Dosul palmei profesorului
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
din tipar, cum se zice și astfel crește emoția lirică și o structurează original spre binele poeziei adevărate. Un exemplu ar fi poemul „Mi-e bine”( pag 75) „gânduri în versuri/ stinse și moi/ măsurate de ceasul/ timpului dat înapoi/ roiesc în mintea mi/ ca un roi de albine/ mi e bine Doamne/mi e bine cu Tine/ din zori până n seară/ ești cântecul cald/ prelins pe vioară/ ușor ca fulgul de nea/ mă topesc de căldură/ sunt numai iubire
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
Articolele Autorului E toamnă-n univers, e-atâta toamnă... Copacii se dezleagă de amor, Îmbătrânesc, mor frunzele-n livadă, Natura e vândută la obor. Din cupe mari, se bea în seară mustul, Stelele, blând, se-ntorc în matca lor, Albinele roiesc înspre adâncuri Iar vechile răceli din oase dor. Începe lin o burniță afară, Un greier mic se roagă de mălai, La mine-n suflet duduie iar soba... Veniți, voi greieri mici și fără trai! Trec crizanteme dulci peste limanuri, Castanele
PASTEL DE TOAMNĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365559_a_366888]
-
sus, printre crăpături. * - Ah....a...ha... - Abține-te că ne dăm de gol! - Ha...ah... nu pot; pra...pra...HAPCIUUU...! - Aoleo fa, ie cineva dădăsupt. - U... arză-v-ar focu să vă arză! - Dafto...bre... Nenorociților! - Hai Cioxe s-o roim! - Astea sunt pudice...Hi, hi, hi, hi, hi....! * Referință Bibliografică: III. CASA SUFLETULUI MEU / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2015, Anul VI, 07 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
mai șterse. 8. Un colț al casei, știa unde să-și facă un cuib arătos - la vederea serii. 9. Se privea printre degetele răsfirate parșiv, mișcându-se înlăuntrul încăperii albastre cu fruntea dăruita de culoare. 10. Și pe atunci străzile roiau de oameni, în așteptarea ceasornicarului flamand. 11. Într-o singură noapte, am zugravit tălpile albe ale purtătorilor de ștafetă. O noapte în care ceață se auzea la mare depărtare. 12. Alergiile definesc porțile anotimpurilor. Dincolo de ele există numai o nesemnificativă
DETALII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366371_a_367700]
-
o geană, Oglinda sufletelor, vie, O lacrimă rostogolită... Pierdută în veșnicie. NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un val... Plutind pe raza uni far, Un vas, se-ndreaptă către mal. Crinii își deschid petale, Cu parfum amețitor... Un greiere, în iarbă, cântă, Romanța-ndrăgostiților. Pe-aripi de boare
NATURĂ de ADA SEGAL în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365587_a_366916]
-
Ca un remeber avea starea Și dureroasă derularea... Prinsă-n grimasă adâncită, Tânjea la viața-i chibzuită Din care printr-o izgonire Îl duse spre nefericire. Tânjea la viața-i chibzuită Când practica muncă cinstită Și-n jurul său copii roiau De cugetul îi mângâiau... Când practia muncă cinstită Ca dascăl în școală de elită, In fericire-și ducea veacul Că nestricat era abacul... Că dascăl în școală de elită A fost, ce azi e doar ispită, Că el în haina
PROFUL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365626_a_366955]
-
noi o astfel de plimbare în gondolele elegante dotate cu elice, fotolii cu centuri de siguranță și cu un gondolier cu cravată roșie la gât, funda roșie la pălărie de paie și la mijloc un cordon lat, tot de culoare roie, cântând tot timpul cât ne-a plimbat. Peste tot restaurante tipic venețiene cu gastronomie italiană, artiști ambulanți, piscine cu fântâni decorate asemănător palatelor din Veneția. Și toate acestea sunt realizate din materiale aduse din Italia, inclusiv marmură, care dă rafinamentul
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
iubirea de neam... Nu se poate mai mare și mai sus... Apariția ei pe aceste tărâmuri a limpezit mersul firii demiurgic. Numai ea a simțit-o, că fusese sortită să ardă pe rugul dăruirii sale într-o cumplită întraripare... Primăvara roiau razele de soare în zumzetul albinelor și se topea lumina în trilurile de privighetori, în livada lui Ion Corneliu Tănase, cea cu duzi. Cădelnița floarea de salcâm puritate, în vreme ce brazdele pământului proaspăt întors abureau, duh sfânt al bunilor străbunilor noștri
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
un singur cuvânt, se îndreptă spre stogul de fân, din spatele casei, pe care-l ochise cum intrase în ogradă. Înfierbântat cum nu i se mai întâmplase cam de multă vreme, fiindcă o tot ținuse în chefuri prelungite, iar femeiile, care roiau în jurul lui... care mai de care mai dornice să-l aibă partener măcar câteva ore, nu-l mai interesau, aproape că le ura: pentru el deveniseră obiecte amuzante și nu-i mai trezeau niciun sentiment erotic, dar aici în plină
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Acasa > Strofe > Comic > VEDENII Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1721 din 17 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vedenii - Domule doctor , bolnav sunt? Văd muște roind pe câmp!... Au o traiectorie ciudată Pleacă de la mine spre lumea toată!... - Încerc să-ți înțeleg starea Dar înțelege-mi încordarea: Dacă roiuri fug din tine, De ce le trimiți la mine!? 16.09.2015 Referință Bibliografică: Vedenii / Gabriel Todică : Confluențe
VEDENII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352525_a_353854]
-
marginii Bucureștilor și a satelor e foarte originală. Mai întii la barieră dai de o murdărie vrednică de cei mai originali africani; colea niște baieți de la o circiumă toacă fel de fel de cărnuri pentru cârnați, un vârtej de muște roiește împrejur; dincoace niște hârdaie cu struguri borșiti din cari un zaplan cu mâinile pline de zeama dulce și de praf își umple mereu teascul, pentru must, un fel de sirop ingrosat cu tarina: aci un alt vârtej de muște clocotește
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
te omoară dă-n bătaie prea slăvitul duce. Micuța contesă, așa cum știm, cam inconștientă de felul ei, luă de pe o masă din fundul încăperii, un blid de metal în care erau niște resturi, probabil de mâncare, deoarece muștele și viermii roiau peste ele. Numai că, evenimentele recente o vlăguiseră pe biata Silvia și acum chiar îi venea să țipe de foame, ea care, în mod obișnuit, mânca doar un iaurt dietetic și un măr pe zi. În condițiile date, băgă mâna
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]