336 matches
-
României în război nu servește nici sentimentele, nici interesele naționale: „Război stupid cerut de cei ce-și închipuiau că vorbesc pentru rațiunea liberă și rece, pentru interesul pur; respins de cei cari respiră prin toate orificiile trecuturi istorice sau datorii romanțioase. Iar noi, chemați sub steaguri mîine, s-ar zice că vom accepta povara morală a Italiei, sau a Greciei și Bulgariei; cuvintele sentimente și interese vor agasa din nou, înaintea tăcerii generale”. Firul conducător al acestui număr îl constituie critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
subjugă pe Achile. 26. În 1939, când Zogru a dispărut pe neașteptate, Achile a scris un roman, pe care l-a intitulat Saint Germain de Dâmbovița. A fost o carte scrisă special pentru Zogru și de dorul lui. Subiectul e romanțios, aglomerat de aventuri teribile, iar eroul apare ca un spirit rătăcitor prin lume. Iar încheierea e cu mesaj direct: Te aștept, prietene al meu drag. Deși romanul n-a prea avut cititori, lui Zogru i se pare o răsplată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fost mama lui Achile. Josh pusese și o fotografie a străbunicii sale, care o înfățișa pe la 1920, sprijinită de o coloană de carton și cu Achile de mână. Dedesubt scria: Caty și Achile în 1920, Bucuresci. Caty fusese o fire romanțioasă și amatoare de citit. Ea îi alese numele băiatului după o cărticică franțuzească, fără autor, în care erau înfățișate aventurile lui Achile spuse de el însuși. Faptul că Achile trăise într-o casă în care se perindaseră succesiv urmașii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ea, ca moașă de plasă, care se izbise de indiferența societății, ca de un zid, simțea mai mult ca oricine, prețul pe care i-l arăta, oricât de superficial ar fi fost el. Vasilica a crescut... Nu mai era fetița romanțioasă și răsfățată de altădată. Acum privea viața ca pe o aprigă luptă pe care trebuia să o ia de la capăt în fiecare zi, fără odihnă. “-Toți sunt niște ologi, care ar vrea să mă învețe să alerg!” Iși zise ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mișto, spun: ce-mi spui mie, n-ai părinți?... <victor37>: nu-i mai înțeleg pe români. Am lăsat prieteni - nu i-am mai recunoscut. <maya>: așa e. nici eu nu-mi mai recunosc prietenii. Îmi zic că-s eu prea romanțioasa, prea idealista. Mă bucur să văd că mai sunt români că mine - chiar dacă trăiesc în canada <victor37>:probabil de aceea am și plecat, nu ma mai simțeam acasă <maya>: mai ești acolo? <victor37>: mai sunt. Îmi iau rămas bun de la
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
poartă o fată indiferentă. Iar dacă Otilia ar fi fost o stricată, nu s-ar fi împotrivit cu atâta putere la violențele lui și n-ar fi suferit atâta la bârfelile celorlalți. Felix sări în picioare fulgerat de o idee romanțioasă. Fără îndoială, Otilia, amărâtă de purtarea lui moș Costache, a fost nevoită să plece în pripă, dar i-a lăsat undeva o scrisoare de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe lampa cu picior de pe masă și ieșind în coridor se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru un individ azvârlit din avion? - ...Vâsleam într-o complicată relație de curtenie c-o sarsana ce-și vărsa săptămânal porția de denunțuri la secția a VI-a de Cercetări și Anchete Penale, de pe lângă Securitatea Statului București. Era o sarsana romanțioasă... Cum a fost încunoștiințată că escaladam treptele, îndreptîndu-mă către ea, îmi iese emoționată înainte, îmi sare înfierbîntată de gât și îmi spune: "Vino cu mine să privim luna din versurile unor tipi care fac probleme Partidului!..." - Vagoane de Conferințe pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
portița celui de-al doilea rând de case al proprietăresei, pus pe strada Perone. Madama părea să nu fie acasă. Vârând numai grumazul, Doru mătură c-o ocheadă camera ei și nu-i mai strigă nici binețe. Evident, gazda sa romanțioasă nu era acasă. Când era, și înnobila cu prezența sa cel de-al doilea rând de case, profesoara se retrăgea, de obicei, într-o odăiță discretă, decorată sumar, cu destul de bun gust, dar și ușor împuțită. Împuțită nu deoarece într-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un mitocan cu capul lulea de vin își făcea de vorbă cu păreții și cu vântul; câte - o femeie cu fața, înfundată în capșon își desfășura trecătoarele umbre prin spațiul neguros, asemenea zeilor întunecați din epopeele nordice... Dintr-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiântuneric se zărea câte o femeie... Pe ici, pe colea vedeam pe câte - un romanțios ce trecea fluierând sau câte - un om beat, care-n-dată ce chiuia răgușit lângă ferestrele prostituțiunei, femeia spoită ce sta în sticlă aprindea un chibrit spre a-și arăta fața sa unsă din gros și {EminescuOpVII 178} sânul său veșted și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vre - unui ziari... După ce voi muri îți voi testa într-o broșurică romanul vieței mele și vei face din lungii, din obosiții mei ani, triști, monotoni și plânși, o ora, de lectură pentru vrun cutreierător de cafenele, pentru vrun tînîr romanțios sau pentru vro fată afectată, care nu mai are ce pierde, care nu mai poate iubi și care învață din romane cum să-și facă epistolele de amor. - O!... voi cari pozați ca eroii leșinînzi a romancierilor francezi, voi cari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Leonid Dimov, de pildă: Cotrobăi prin șifonier, ii și lamé-uri și fuste-nflorate și veste matlasate de mătase și cordoane și poleieli de discotecă și cămăși de pânză topită și gulere fanteziste și patru perechi de blugi originali și rochițe romanțioase de primăvară și un taior aproape bărbătesc de stofă ecosez pe care te-am văzut de zeci de ori purtându-l cu cravată și basmaua ta neagră cu bănuți de alamă și cele două eșarfe preferate, una plisată, portocalie, alta
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
erotice și existențiale, poemul a fost, nu întâplător, caracterizat drept „o alegorie obiectuală a singurătății”408. Ceea ce ne atrage în primul rând atenția aici, este prezența unei recuzite voit „nepoetice”, ținând de banalul cotidian, alături de o alta, tradițională, romantică și romanțioasă deopotrivă. În prima serie pot fi încadrate, desigur, piesele motocicletei (oglinda retrovizoare, cilindrii, farul, firișoarele de liță, bobinele, magneții, ghidonul, țeava de eșapament), dar și obiectele ce populează magazinul de reparat televizoare (tuburi catodice, rafturi de cornier înțesate cu carcase
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nimic de făcut. Nu-i rămânea decât să meargă la fort și să studieze cu Hangerliu alte posibilități. În capul ei mijea ideea unei evadări cu ajutor exterior sau a unei fugi de sub escortă în ziua execuției. Hangerlioaica era și romanțioasă și întreprinzătoare și se entuziasmase în tinereță de isprăvile ducesei de Berry. Sentimentul ei dominant era însă în acest moment necazul de a fi înfrîntă. Încă fanariotă, în fibra ei intimă dorea acum cu sete prăbușirea regimului cu concursul oricărei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de exprimare a femeilor și independența lor pot coexista, nemaifiind supuse opresiunii masculine, reprezentate simbolic de violul cavalerului. Pierderea lumii miraculoase, de basm, reprezintă simbolic feminitatea deposedată de posibilitatea de exprimare și de manifestare a independenței. Rolul eroinelor din povestirile romanțioase cavalerești era acela de a-i atrage pe bărbați prin frumusețea fizică răpitoare, dar și de a se supune dorințelor acestora. Erau mult mai delicate din punct de vedere emoțional, dar mai puțin capabile intelectual decât bărbații. Ele devin un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de exprimare a femeilor și independența lor pot coexista, nemaifiind supuse opresiunii masculine, reprezentate simbolic de violul cavalerului. Pierderea lumii miraculoase, de basm, reprezintă simbolic feminitatea deposedată de posibilitatea de exprimare și de manifestare a independenței. Rolul eroinelor din povestirile romanțioase cavalerești era acela de a-i atrage pe bărbați prin frumusețea fizică răpitoare, dar și de a se supune dorințelor acestora. Erau mult mai delicate din punct de vedere emoțional, dar mai puțin capabile intelectual decât bărbații. Ele devin un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să facă un dar, oferă însă tot volumul lui Samain Au jardin de l’Infante, în original, ambelor iubite, încurcând exemplarele cu dedicație între ele. Monica studiază la Paris și face o teză doctorală despre Villon. Dar colega ei, fată romanțioasă, îl iubește pe Paul Bourget. În timpul acțiunii din La Medeleni, Bourget trăia (1852-1935), ba era și academician din 1894 în locul lui Maxime du Camp. Așa că Olguța poate să facă o farsă credulei colege a Monicăi, pretinzând că l-a întâlnit
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
propriei vieți, are darul de a ști dinainte tot ce i se Întâmplă. Simțul relativului, al precarității spirituale au marcat-o profund. Verigă neînsemnată Într-un lanț fără sfârșit, ea percepe insignifianța propriului prezent cu o Îndurerată uimire. Exaltată, ușor romanțioasă, ea comunică multă vreme În clișeele imaturității pe care știe să o mimeze cu un farmec provenit dintr-un Îndelung exercițiu al autoanalizei. În tonuri Întunecate, cu un atent cultivat aer desuet, cu o prețiozitate pe care fragilitatea vârstei o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fragmente de jurnal, scrisori, file de dosar, notații din agende, pe care le folosește drept surse de informație. Uneori, redă file întregi de jurnal, salvându-le de autocenzură. Este cunoscut faptul că suprimă jurnalele din tinerețe, deoarece le găsește prea romanțioase, prea în neconcordanță cu actuala personalitate. Păstrarea unora dintre ele ar părea că lasă urme către reconstituirea adolescenței. "Monica Lovinescu prea aspră cu propria-i tinerețe și cu propriul jurnal ne refuză privirea pe gaura cheii, încât nu-ți poți
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
distrugerii jurnalului identificată în tentația de a arde caietele de jurnal, în nevoia de selecție ce merge până la distrugerea totală a notărilor. La redeschiderea în anii '90 a jurnalelor ținute în România între anii 1941 și 1947 le găsește slabe, romanțioase, prea sentimentale și rupe vreo 900 de pagini după ce fixează momentele semnificative ca pe niște repere necesare reconstruirii adolescenței. Jurnalul din primii ani ai Parisului este marcat de hotărârea de a suprima orice urmă afectivă. La apa Vavilonului este în
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
spune că discursul se obiectivizează, dar, în mod sigur, putem spune că discursul intim continuă să se ficționeze prin aceste reluări succesive. Autolectura înseamnă, în acest caz, o autoficționare"370. Monica Lovinescu elimină paginile pe care le găsește mult prea romanțioase și, în același timp, corectează și completează anumite pagini din jurnal, la o distanță apreciabilă de timp față de momentul originar al notărilor cotidiene. Diarista decide să fie discretă, absentă, nerevoltată, să se debaraseze în scris de obsesii și numește acest
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
o carte compozită, datorită zigzagului gândirii, a circulației ideilor, dar conținutul este organizat în jurul unor teme centrale. Nu am putut ignora gestul Monicăi Lovinescu de a-și cenzura emisiunile și jurnalele. Autoarea distruge caietele din adolescență, deoarece le găsește prea romanțioase. Autocenzura este la fel de importantă ca imperativul ce a dus la consemnarea în jurnal. Datorită pactului autenticității, textul Jurnalului nu necesită interpretare, traversarea lui duce direct la esența revelatoare. Informația este caracterizată de autenticitate, verosimilitate, nu de calofilie. Calitatea și claritatea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
mă va opri cu pieptul ei o lebădă!" Melancolia devenită ectenie se dizolvă în cânt, notă definitorie a ciclului Jeu d'amour. Refrenele, necesare puncte de sprijin, creează în alt poem (Balada lui Mil) un dispozitiv sonor tărăgănat, cu legănări romanțioase: Hai, vino Mil, o dată, să ne uităm în jos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos! (...) Și-așa seară de seară, unul mai norocos o să-ntâlnească Moartea acea cu râs frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe de alta, de corsetul faptelor și al adevărului biografic ce nu-i îngăduia o prea mare libertatea de manevră a ficțiunii. Așadar, o rețetă hibridă ce include câteva date reale topite într-o peltea de imaginație didactică și verbiaj romanțios. Ideal vorbind, biografia, căreia i se subsumează specia viața romanțată (o găselniță mai mult a editorilor), este un gen cu vechime considerabilă. "Viețile paralele" ale lui Plutarh ar avea un aer universitar dacă nu s-ar baza pe tradiție și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării la modalitatea lirică a expresiei în roman, criticul o făcea denunțînd această natură improprie genului (ceea ce s-ar traduce prin "romanțios", sau "romanesc" în strict această accepție). Cum se știe, exemplul ales, în Istoria literaturii române contemporane, de criticul de la "Sburătorul" este evoluția literaturii Hortensiei Papadat-Bengescu, care a ilustrat distanța între proza de coloratură lirică și romanul obiectiv, care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]