73,404 matches
-
în pumni, după ce, între timp, există și o bună traducere a celebrului Ulysses în limba română, cititorul Oamenilor din Dublin poate avea certitudinea că Ulysses fusese gândit în 1906 ca idee de povestire în Dubliners: așa cum fiecare capitol al marelui roman joycean e scris într-un stil diferit, cu simbolism legat de peripeția odiseică respectivă, cele cinsprezece povestiri sunt ordonate după vârstă (de la personajul cel mai tânăr, către adolescent și matur). Stilul povestirilor urmează felul de a fi al personajelor. La
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
probabil și pentru că nu a avut o educație în care acestea să-și afle loc), conștient de eventualul "pericol al ficțiunii exagerate", Saramago alege pentru Pluta de piatră un stil eseistic ironic, parodic chiar." Nu sunt romancier, sunt eseist. Scriu romane doar pentru că nu mă pricep să scriu eseuri". Parabola - transparentă până la vizibilitatea elementelor constitutive - e un elogiu "normalității fantasticului". Convingerile de stânga ale autorului sceptic în privința integrării europene a ibericilor sunt evidente (Excelentă, în această privință, postfața doamnei Mioara Caragea
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
de autor, narator și personaj principal în volumul de proză publicat anul trecut de Liviu Ioan Stoiciu, poet, prozator și publicist cunoscut. "Ghe" moștenește de la autorul de pe copertă unele date biografice și scrie "în fața cititorului" un fel de "jurnal al romanului" pe care ar vrea să-l vadă terminat. Rezultatul este că găsim între paginile acestei cărți file de jurnal, scrisori și "bucăți literare" ale "personajului" - un întreg arsenal de artificii literare este deci pus în mișcare, și dacă "rama" e
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
gîndește cum ar fi să o strîngă de gît. Ne putem întreba care este motivul obscur pentru care aceasta, totuși, rămîne lîngă el - dar e drept că și Ghe se întreabă. Dar să trecem la povestea de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă la Literele bucureștene Marta. Poveste epistolară la început, cu scrisori altfel "slăbuțe" literar - dar amorul prostește, nu-i așa?, "materializată" după nesfîrșite zbuciume și tribulații în apartamentul unui prieten. Moment în care perspectiva lui
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
aceștia, și Eginald Schlattner, unul din principalii, dar nu singurul martor al acuzării, supus la doi ani de detenție și anchetă la Securitatea din Brașov. Stînd de vorbă cu Hans Bergel la Berlin, cunoscîndu-l deja pe Eginald Schlattner al cărui roman îl prezentasem cititorilor din țară în paginile revistei "România literară", intrasem fără voie într-un cîmp de tensiuni în care criteriile moralității, biografiile, destinele autorilor, scrierile lor, culpabilitățile și eroismul, suferințele și iertarea (aceasta din urmă abia după o prealabilă
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
arestat, de trei ori condamnat în România comunistă. Am făcut în total aproape opt ani de detenție, cunosc scena despre care vorbesc. Primul lucru pe care l-am făcut în 1968, cînd am venit în Germania Federală, a fost elaborarea romanului Dansul în lanțuri, carte care a fost tradusă și în românește și care conține experiențele mele de un sfert de veac trăite în comunismul din România. Am preferat forma epică, formula povestirii, pentru a transmite celor care nu sunt informați
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
România care vrea să traducă anume eseuri politice ale mele de acest gen. Așa încît există o serie de lucrări scrise de mine în germană care vor fi traduse și în românește. R. B.: ...și beletristică? H. B.: Deocamdată nu. Romanul meu, Cînd vin vulturii, apărut în urmă cu doi ani și în traducere românească va deveni o trilogie și cred că atunci cînd va fi terminată, va fi tradusă integral în românește. Tocmai volumul doi și trei din această trilogie
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
Iulia Argint Anatolie Paniș, autorul romanului Destrămarea, apărut la Editura Snagov în 2001, este un povestitor al noului care se vrea obiectiv, nemulțumit de statutul său de astăzi ("Nu mai este nevoie de romancieri și de povestitori"). Destrămarea, roman social-politic scris într-o manieră tipic realistă
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
Iulia Argint Anatolie Paniș, autorul romanului Destrămarea, apărut la Editura Snagov în 2001, este un povestitor al noului care se vrea obiectiv, nemulțumit de statutul său de astăzi ("Nu mai este nevoie de romancieri și de povestitori"). Destrămarea, roman social-politic scris într-o manieră tipic realistă, este pe de altă parte dosarul unui anumit timp, redeschis cu un anumit scop: " Viața noastră așa cum a fost nu mai interesează pe nimeni. Nici măcar ca poveste.(...) De noi, cei ce venim din
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
oamenii mileniului III sunt îndemnați să nu-i uite pe aceia care au supraviețuit și au sacrificat atât cât au sacrificat în longeviva "epocă de aur". Cititorul trebuie să-și reamintească anumite lucruri dat fiind că realitatea evocată în acest roman este încă vie, ancorată în prezent, este timpul sfârșitului, al prăbușirii comunismului și mai ales timpul care a urmat după Revoluția din 1989 în încercarea de transformare a României, peste noapte, într-o țară capitalistă. Sunt reamintite cauzele și efectele
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
deloc îmbucurătoare. Nuni Cărbunaru, un personaj-simbol, un modest ideolog comunist care filozofează dinaintea unui pahar cu rom, pare un personaj predian prin ironia și luciditatea sa. El citează fragmente întregi din lui Marin Preda. O tentativă de intertextualitate într-un roman care din punct de vedere stilistic se află destul de aproape de romanul realist din prima jumătate a secolului XX. Desfășurarea îi pare lui Nuni Cărbunaru cea mai falsă carte pe care a citit-o vreodată, o carte concepută în-tr-un timp al
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
filozofează dinaintea unui pahar cu rom, pare un personaj predian prin ironia și luciditatea sa. El citează fragmente întregi din lui Marin Preda. O tentativă de intertextualitate într-un roman care din punct de vedere stilistic se află destul de aproape de romanul realist din prima jumătate a secolului XX. Desfășurarea îi pare lui Nuni Cărbunaru cea mai falsă carte pe care a citit-o vreodată, o carte concepută în-tr-un timp al minciunii. Scriitura Destrămării este însă transparentă, este o scriitură a sincerității
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
unde a avut loc împărțeala, s-a pronunțat că a spurcat PSD-ul iconițele. Cu tot respectul pentru sfîntul stareț, n-aș fi întru totul de acord cu judecata sa. Întrebat Iisus dacă trebuie plătite impozitele pe care le cereau romanii - a răspuns să i se dea Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. Într-o interpretare demnă de un Dănilă Prepeleac, cu iz de Vasile Dîncu și de acad. Răzvan Theodorescu, PSD-ul o
Cuvioși dilematici și popi cu epoleți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14888_a_16213]
-
Din 1994 s-a consacrat în exclusivitate scrisului. Personalitate complexă și nonconformistă, îndrăgostit de muzică, de antichitatea greco-romană, dar și de Extremul Orient, Pascal Quignard și-a cîștigat o notorietate care depășește lumea literelor o dată cu ecranizarea de către Alain Corneau a romanului său Toate diminețile lumii. A publicat, între altele, volumele Le Lecteur (1976), Carus (1979), Le Voeu de silence (1985), Le Salon de Wurtemberg (1986), Les Escaliers de Chambord (1989), Tous les matins du monde (1991), L'Amour conjugal (1944). În
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
1976), Carus (1979), Le Voeu de silence (1985), Le Salon de Wurtemberg (1986), Les Escaliers de Chambord (1989), Tous les matins du monde (1991), L'Amour conjugal (1944). În anul 2000 a primit premiul Academiei Franceze pentru Terasă la Roma, roman ce urmează să apară în colecția "Cartea de pe noptieră" a Editurii Humanitas. Capitolul I Meaume le spuse: "M-am născut la Paris, în anul 1617. La Paris, am fost ucenicul lui Follin. Al lui Rhuys Reformatul, la Toulouse. Al lui
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
îmi lipsește. Ci ea. De aceea, toată viața am desenat același trup într-o îmbrățișare la care am visat mereu. Negustorii de cărți de joc pentru care am lucrat la Toulouse numeau romanești cărțile în care figurile înfățișau eroi de roman. Antice, pe cele cu profeți din Biblie sau cu generali din Istoria romană. Erotice, pe cele cu scene care arată cum sîntem zămisliți. Acum trăiesc la Roma unde gravez scene religioase și aceste cărți de joc scandaloase. Le vinde negustorul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
lume sfâșiată de rutină și de imposibilitatea ieșirii din plictisul existenței, sentimentele își pierd culoarea și tonusul. Acționând asupra tuturor în același fel, societatea degradează pe fiecare în parte, iar povestirile pot fi în final capitolele unui mozaicat, dar unitar roman. La nivelul narativ, Gabriela Adameșteanu dozează progresiv tensiunea, conduce cu ușurință povestirile grație unui simț deosebit de fin al observației și al investigației acestei lumi, dar și capacității de a mânui un registru narativ variat pe care îl orchestrează armonios de
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
Catrinel Popa Titlul celui mai recent volum de versuri al lui Liviu Georgescu ne oferă o posibilă cheie de lectură (cititorul amator de jocuri intertextuale se va gîndi, desigur, la cunoscutul roman al lui Stanislaw Lem, fiind tentat să caute corespondențe cu scenariile apocaliptice și viziunile terifiante ale literaturii S.F.). În realitate însă, la fel ca și în cazul cărții de debut (intitulată, tarkowskian, Călăuza), și de astă dată, autorul pare să
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
cititorul poate constata cum unele texte, mai neelegante ca stil în română, "sună mult mai bine" în traducere... Felia de literatură interbelică fiind cea mai consistentă (și pe bună dreptate), este totuși surprinzătoare absența Bogdanei, personajul Ioanei Postelnicu din excelentul roman cu același nume, de pe "lista celor 13" - nu numai pentru că vorbim despre o carte impecabil scrisă și despre un personaj foarte bine conturat, ci mai ales pentru că Bogdana este un roman extrem de original, și o femeie cu totul specială chiar
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
totuși surprinzătoare absența Bogdanei, personajul Ioanei Postelnicu din excelentul roman cu același nume, de pe "lista celor 13" - nu numai pentru că vorbim despre o carte impecabil scrisă și despre un personaj foarte bine conturat, ci mai ales pentru că Bogdana este un roman extrem de original, și o femeie cu totul specială chiar și în mediul atît de diversificat și de complex în care s-a născut, cel interbelic. "Relația la telefon", mult mai... "exclusivă" decît a îndrăgostiților din Jocurile Daniei de exemplu, ar
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
l-a făcut Mircea Cărtărescu însuși ("Mircea însuși mână-n luptă..."), cu volumul doi din Orbitor, în fața unui public atent, așezat în fotolii din nuiele împletite, la mese din nuiele împletite, pe care se aflau sucuri, cafele și exemplare din roman, cumpărate în vederea obținerii de autografe. în altă seară și-a lansat aici două cărți, în coasta lui Adam și întoarcerea, nimeni altul decât Petru Popescu, venit tocmai din Statele Unite ale Americii. Și-a lăsat, mai exact, vila lui faimoasă din
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
să facă mărturisiri complete. Mircea Cărtărescu a recunoscut că Orbitor este o hartă a minții lui sau chiar mai mult decât atât, o clonă a sa, astfel încât cei care vor cu adevărat să-l cunoască nu trebuie decât să citească romanul. La rândul lui, Petru Popescu a explicat că a ajuns nu numai să vorbească, dar și să gândească în limba engleză. în schimb, numără și visează în limba română. O seară impresionantă a fost aceea a zilei de 10 august
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
precis în 1999, Editura Humanitas avea o inițiativă extrem de interesantă: aceea de a aduna în volum jurnalul lui Radu Petrescu. Nu era vorba despre un jurnal "prelucrat" de scriitor și pregătit pentru publicare (nici "maxim prelucrat" ca să se transforme în roman, așa cum se întîmplase cu alte cărți ale autorului și nici "minim prelucrat" așa încît să se transforme în jurnal revizuit ca Ocheanul întors sau Părul Berenicei); era vorba pur și simplu de caietele și notele lui Radu Petrescu așa cum arătau
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
Dar tocmai pentru că acestă estetică a anti-succesului a fost asumată, opera lui Radu Petrescu nu poate fi considerată din perspectiva audienței largi. Atît timp cît nu s-a vrut o "frescă" a timpului istoric, nu a intenționat să fie deopotrivă roman, filosofie a istoriei, ziar și debușeu al nemulțumirilor omului sub comunism, atît timp cît nu a aspirat să facă dizidență prin rezistență culturală și nu și-a asumat merite de acest tip așteptînd ca sutele de mii de cititori să
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
demodat, care intimidează și emoționează. Ca liceean, autorul e un perfect tînăr libertin în marginile iertate. Adică are legături pasagere, cu o misterioasă I. căreia îi scrie înfocat și cu care petrece cîteva nopți grăbite. Relația evoluează ca într-un roman interbelic: tînăra se căsătorește și se reîntîlnesc peste cîțiva ani cînd bărbatul o va găsi "oribil schimbată". Dragostea matură, dintre el și Adela (cea care citește la un moment dat romanul lui Ibrăileanu!), curge firesc, discret și constant. Se vor
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]