278 matches
-
Curte, pentru că de fapt îi lipsea energia pentru a guverna triburile germanice. Greșeala lui majoră a fost că i-a tratat pe germanici ca și cum ar fi fost sclavii Romei și ca și cum ar fi avut o fire la fel de pasivă ca sirienii romanizați, mai sofisticați. El obține de la germanici puțin aur ca plată a taxelor și slăbește disciplina legiunilor, neglijând instruirea și manevrele. După părerea lui Velleius Paterculus, „când a fost pus la comanda armatei de la Rin, el a crezut că germanicii erau
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
niciodată prestigiul la nord de Rin, care va rămâne frontiera de nord a imperiului, dar una nesigură. Victoria lui Arminius a fost mult timp celebrată de școlarii germani ca prima mare victorie a națiunii germane. În timp ce Gallia a fost complet romanizată, iar Britania parțial, Germania nu a suferit influența romană. Dacă Varus nu ar fi fost înfrânt și dacă Augustus nu ar fi renunțat la planul său de a împinge granița germană la nord de Elba, Germania care s-ar fi
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
sale din 587, și de Teofan Mărturisitorul în "Cronografia" sa din jurul anului 800. Ulterior, proto-Bulgarii, de origine irano-turcică, au creat în acest bazin un întins Hanat, ulterior Țarat (prin creștinare în 864), ce s-au amestecat cu slavii și tracii romanizați și au adoptat limba slavă. În cadrul acestui stat care se întindea pe ambele maluri ale Dunării, slavii și „vlahii” (care apar cu acest etnonim în izvoare, cel mai frecvent în cele bizantine, începând cu cronica lui Ioan Skylitzes în 976
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
religia, dreptul și învățământul în limba latină. Impactul asupra autohtonilor al acestor factori a fost asimilarea, în mod conștient, a civilizației romane. În anul 271, împăratul Aurelian a retras administrația și armata din Dacia nord-dunăreană. Dar o parte a populației romanizate a rămas la nord de Dunăre, pentru a exploata aurul din Munții Apuseni și sarea din bazinul Târnavelor. Între vechile centre urbane se numărau Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum, însă cea mai mare parte a locuitorilor vechilor orașe s-au
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
cu împăratul bizantin Leon. A trăit la curtea Constantinopolului pentru mulți ani și a învățat multe despre administrația și tacticile militare romane, care i-au servit bine când a devenit conducătorul gotic a unei populații mixte, dar în mare parte romanizată. Tratat cu favoare de împărații Leon și Zenon, a devenit magister militum în 483 și un an mai târziu a devenit consul. Apoi s-a întors să trăiască alături de ostrogoți când avea 31 de ani și a devenit regele lor
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
440]], procesul de centralizare a puterii din interiorul neamurilor hunice s-a încheiat, aceștia controlând numeroase triburi, de la Caucaz până la Elba și Dunăre: ostrogoți, gepizi, rugi, sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani și slavi, precum și populația daco-romană din Dacia și cea romanizata din Pannonia. Hunii și-au stabilit în Pannonia centrul confederației Europa centrală oferise surse reduse de hrană, fapt ce i-a determinat să recurgă la expediții facile de pradă. Hunii s-au specializat în atacarea și extorcarea orașelor și provinciilor
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
origine parțial aromână, nu pare să fie preocupat de soarta limbei aromâne, deși domnia sa este un militant fervent pentru drepturile etnice ale minorității grecești din Albania. Poziția oficială a majorității societăților culturale aromâne este de a se considera ca "Traci romanizați" de limbă și cultură aromână, dar membri, în Grecia, ai "comunității naționale elenice" ('Ελληνικη Εθνικη Κοινονια), iar în România, ai poporului Român. O minoritate adoptă poziția oficială a guvernului grec (și se socotesc, în România, ca minoritate națională, deși nu
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
a ajuns astfel la o reprezentare infimă a numelor geto-dacice în inscripțiile rămase (au fost studiate aproximativ 4 000 de inscripții, dintre care numai 2% conțineau nume de geto-daci, față de aproximativ 30% ca reprezentare a populației autohtone în alte provincii romanizate). În urma acestei colonizări neobișnuite a unei provincii romane (acest fenomen nu se mai petrecuse niciodată în Imperiu), limba originală a provinciei, limba dacă, ar fi dispărut, mai puțin câteva cuvinte păstrate în bagajul curent al limbii române. Această variantă oficială
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
aceeași arie lingvistică (o limbă din grupul tracic, despre care există date puține și intens controversate). După încheierea cuceririi romane a Daciei, în 106, și până la retragerea trupelor imperiale la sud de Dunăre din 275, populația locală dacică este desigur romanizată, dar nu în zona rămasă neocupată și populată de "Dacii liberi". În plus de acestea, s-a argumentat că intervalul de 169 de ani nu a fost un răstimp suficient pentru schimbarea completă, într-un teritoriu relativ întins, a caracterului
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
unică, anterioară "tuturor" dialectelor române. Un argument comparativ adus deseori în discuție aici este caracterul mult mai latin, evident, al românei în raport cu acela al limbilor vechi celtice, pictice și scotice din insulele britanice - care au fost ocupate militar și continuu romanizate timp de aproape șase secole (55 î. Hr. - 430 d. Hr. apoi până la invazia saxonă). «Armata romană a avut un rol important în romanizare, ținându-se cont nu numai de prezența legiunilor și a unităților auxiliare lor cu veteranii aferenți , ci
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
de organizare a armatei, sarcini administrative, și de mediere a disputelor. Acest lucru a fost necesar după prăbușirea sistemelor birocratice și de încasare a taxelor ale romanilor, odată cu preluarea de către franci a administrației, pe măsură ce intrau în vestul și sudul puternic romanizate ale Galiei. Conții trebuiau să asigure armate, înrolând "milites" și răsplătindu-i în schimb cu pământ. Aceste armate erau la dispoziția regelui pentru sprijin militar. Se desfășurau adunări anuale ale nobililor din regat și ale căpeteniilor militare, unde se discutau
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
datorează folosirii acesteia în cocktailuri precum "Bloody Mary", "votca martini" și altele. Conform DEX online, cuvântul votcă are ca variante substantivele vodcă și vutcă. Forma de plural este „votci”, iar cea de dativ-genitiv este „votcii” (nu „votcăi”). „"Votca"” este forma romanizată a cuvântului „Водка”, transliterat „vodka”. Termenul este un diminutiv de la cuvântul rusesc pentru apă („вода”, pronunțat „"vo'da"”). Termenul poate fi găsit în documente de la Voievodatul Sandomierz din Polonia datând din 1405 și 1537. În aceste timpuri, cuvântul se referea
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
au avut opt tentative de a lua orașul Nis. În 551, slavii au trecut prin Nis, inițial conduși de la Salonic, dar au ajuns în Dalmatia. În timpul atacului final din 615, invadatorii au luat cetatea de la populația română și de la populația romanizata daco-tracă cunoscută mai târziu că vlahi. În secolul al IX-lea, bulgarii au devenit stăpânii Naissus, au urmat ungurii în secolul al XI-lea, în timpul cărora milițiile orașului au dus cu succes o luptă împotriva cruciaților pe 03 iulie 1096
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
În interiorul castrului un grup de arheologi au descoperit o inscripție de pe vremea împăratului roman Alexandru Sever (222-235), o lespede dedicată împărătesei Iulia Mamaea, 'protectoarea castrelor'. Zidită la poarta centrală „Pretoria” a castrului, pe ea se putea citi inscripția „Cumidava” - denumirea romanizată a așezării. Inscripția din sec. III e.n.:"Iuliae Mameae augustae matri Domini nostri sanctissimi Imperatoris Caesaris Severi Alexandi augusti et castrorum senatusque cohors Vindelicorum Piae fidelis Cumidavensis Alexandrianae ex quaestura sua dedicante la sdio Dominatio legato augusti III Daciarum". Inscripția
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
fără să mai vorbim de populația numită „dacii liberi” (carpii și costobocii), dintre care o parte au trecut în împeriu la sosirea Hunilor. Există o teorie derivată care, conform unor teze publicate în Grecia, romanicii sud-dunăreni nu ar fi traci romanizați, ci greci romanizați, iar românii, trăgându-se din romanicii sud-dunăreni, ar fi la rândul lor de origine inițial elină. Dar , teoriile elinocentriste conform cărora toți romanicii răsăriteni ar fi de origine greacă nu sunt recunoscute în lumea științifică pe plan
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
vorbim de populația numită „dacii liberi” (carpii și costobocii), dintre care o parte au trecut în împeriu la sosirea Hunilor. Există o teorie derivată care, conform unor teze publicate în Grecia, romanicii sud-dunăreni nu ar fi traci romanizați, ci greci romanizați, iar românii, trăgându-se din romanicii sud-dunăreni, ar fi la rândul lor de origine inițial elină. Dar , teoriile elinocentriste conform cărora toți romanicii răsăriteni ar fi de origine greacă nu sunt recunoscute în lumea științifică pe plan internațional, impedimentul de
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Dacia Traiana sunt elemente mai puțin incluse în argumentele pro și contra. Lingviștii Skok și Konstantin Jireček au determinat că romanizarea s-a produs cu precădere la nordul unei linii pornind din actuala Albanie (parte din fostul „Diocesis Illyricum”, slab romanizată) și trecând prin Macedonia, regiunea Serdica (actuala Sofia), Munții Haemus (actualii Balcani și Scythia minor (Dobrogea). La sud de această linie, Tracii s-au elenizat. Prin urmare, limba romanică orientală, numită de lingviști "protoromână", s-a vorbit la nord de
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
populația a crescut, resursele limitate precum și evenimente naturale sau istorice au determinat treceri repetate spre zonele spre zonele învecinate mai prielnice: Moldova, Ardeal, Sătmar sau Polonia ajungând până în Moravia. Până în perioada medievală locuitorii Țării Maramureșului au fost români, urmașii dacilor romanizați. Organizarea satelor în obști a supraviețuit până târziu, cu folosirea în devălmășie a pădurior, apelor și pășunilor până în secolul XIX, dar cu atribuirea terenurior de șes din lunca râurilor anumitor familii, la început în regim temporar. În timp, aceste suprafețe
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
menționate ultima oară de cronicari bizantini în contextul expedițiilor militare conduse de generalii împăratului de la Constantinopol, Mauriciu, pentru anii 599 și 601. În general, istoriografia română susține că după retragerea aureliană din provinciile Daciei nord-dunărene, o parte însemnată a populației romanizate a rămas în zonele ei de locuire, între care și în regiuni de pe teritoriul Transilvaniei de astăzi. Această istoriografie nu exclude deplasări limitate și timpurii ale protoromânilor în ambele sensuri, din sudul Dunării spre nord (vezi și includerea teoriei admigrației
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
dar un punct de acord între toți istoricii, etnologii, lingviștii și filologii este că ei descind, ca și dacoromânii, meglenoromânii și istroromânii, din protoromâni. Matilda Caragiu Marioțeanu a formulat următoarea definiție: "i sunt dintotdeauna sud-dunăreni. Ei sunt continuatorii populațiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani", în timp ce T. J. Winnifrith nu șovăia să afirme că: "..."dacă vrem să vorbim despre aromâni (vlahi), trebuie să începem cu Olimpia și Filip ai Macedoniei"". Vlahi a fost un termen folosit în Evul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
aceștia fiind grupați mai ales în satele Stepoš, Trimčari și Vitanovac. În România slavofonii, turcofonii, germanofonii și maghiarofonii nu sunt recunoscuți ca populație nativă, ci drept minorități naționale. În România sunt recunoscuți băștinași cei ce descind din vechii Traci/Daci romanizați: Proto-Românii. Majoritatea acestora sunt Românii propriu-ziși. Aromânii au un statut particular: considerați drept "Români din sudul Dunării", ei nu sunt recunoscuți drept minoritate națională, ci ca o parte din neamul românesc, repatriată din Balcani în patria-mamă, conform teoriei istorice care
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Istoricul aromân Neagu Djuvara propune altă variantă: așa cum, în Peninsula Iberică, în Galia și în Peninsula Italică, populațiile latine locale (anume Iberii romanizați, Celții romanizați și Italicii) au evoluat diferit de la nordul la sudul zonelor respective, la fel în Peninsula Balcanică și la Dunărea de Jos, populația Daco-Tracă romanizată a evoluat diferit de la nordul la sudul zonei, "vatra străromână" întinzându-se la nordul
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman oriental). Astfel disputați, cum n-ar avea probleme identitare ? Istoricul aromân Neagu Djuvara propune altă variantă: așa cum, în Peninsula Iberică, în Galia și în Peninsula Italică, populațiile latine locale (anume Iberii romanizați, Celții romanizați și Italicii) au evoluat diferit de la nordul la sudul zonelor respective, la fel în Peninsula Balcanică și la Dunărea de Jos, populația Daco-Tracă romanizată a evoluat diferit de la nordul la sudul zonei, "vatra străromână" întinzându-se la nordul liniei Jireček
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
în Peninsula Iberică, în Galia și în Peninsula Italică, populațiile latine locale (anume Iberii romanizați, Celții romanizați și Italicii) au evoluat diferit de la nordul la sudul zonelor respective, la fel în Peninsula Balcanică și la Dunărea de Jos, populația Daco-Tracă romanizată a evoluat diferit de la nordul la sudul zonei, "vatra străromână" întinzându-se la nordul liniei Jireček pe ambele maluri ale Dunării, iar despărțirea Românilor de Aromâni (și de Megleno-Români) producându-se fără ca unii să descindă din ceilalți, prin instalarea Slavilor
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Gunderic. Din cauza presiunii crescânde a vizigoților, care cucereau provincie după provincie, vandalii și alanii, sub regele Geiseric, s-au strămutat în Africa, trecând în 429 strâmtoarea Coloanele lui Hercule (astăzi Gibraltar). După zece ani de conviețuire ostilă cu populația locală romanizată, care le cedase litoralul Algeriei de astăzi, vandalii și alanii pornesc în 439 la război. În același an, Geiseric înființează „regatul vandalilor și alanilor” și cucerește toate provinciile romane din nordul Africii (regiunile de coastă ale Marocului, Algeriei și jumătatea
Alani () [Corola-website/Science/297182_a_298511]