764 matches
-
tot mai mult și, totodată, scurta răstimpul primejdios. Când o să li se facă foame, probabil că or să se arate. Dar erau, desigur, prea agitați ca să mai simtă foame. În ciuda temerilor care mă frământau, eu eram flămând. Un timp, am ronțăit biscuiți sărați cu măsline, apoi am răzuit restul de tocană turnându-l într-o farfurie, cu care am ieșit în aer liber, luând și un pahar de vin alb, și m-am așezat iar cu fața la mare. Mă găseam într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la stradă... Ferestrele deschise, un tânăr vânăt la față, slab, a început să mă ancheteze. Și întâi te luau prietenește, ca să ai încredere, să te păcălească că el e băiat bun, băiat cumsecade... Așa procedau.. Și mânca într-una... când ronțăia bomboane, când ciocolată... și le scotea simandicos, ca să-ți facă poftă... Vă mai amintiți numele anchetatorului? Da... Atunci nu l-am știut, dar l-am aflat ulterior. Vi-l spun imediat... Și fuma țigări de ăstea parfumate... La un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
doar să strecor o mână în buzunarul din față a rucsacului unde aveam coșul cu biscuiții. La vederea lui, puțini mai lătrau ... cei din față așezându-se pe labe ... privindu-mă mai întâi neîncrezători ... apoi rugători când am început să ronțăi unul ... iar după ce le-am aruncat lor cea mai mare parte din conținutul coșului am devenit prieteni. Când am plecat spre stână, condus de întreg alaiul canin, am găsit în fața ei baciul făcându-și cruce ... cum de am scăpat ... ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de atunci mă bucur de acest drăguț epitet ... îndulcit în momente mai bune cu "împrăștiat" ... mai ales că asemenea stări ... în diferite alte variante ... mi s-au mai întâmplat (de n-ar fi decât de acum celebrele cârlige ale nevestei, ronțăite cu greu, dar cu înțelegere pentru niște " sărățele " ratate...). Mă voi mai referi numai la două și, apoi, voi reveni la munca mea de toate zilele ... care cred că, în fond, este destul de serioasă. În prima parte a stagiului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cele mai evoluate plante. Plăcerea ei cea mai mare e papirusul, și nu pentru că ar fi definitoriu pentru primul ei domiciliu, Egiptul. Vă las În suspans. Aici, În Europa, ne mulțumim cu iarbă ori cu grâu Încolțit. Iar eu, personal, ronțăi cu plăcere asparagusul lui Cristi; l’am „chelit“ de tot. Ciuliți urechile. Mă bat peste botic, căci nu puteți așa ceva, dar n’ar strica să mă imitați, căutând, ca și mine, compatibilitatea cu hrana, chiar pe aceea info-energetică, a biocâmpului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și dac ce ești! Vezi că varza are etimologie dacică... 3. De frupt Mă uit la mutrele jigărite din jur; știu și motivul: e post. Mă uit În oglindă și-mi văd burtica etalată În toată rotunjimea ei: tocmai am ronțăit o vrabie, ceva de frupt. Trag și concluzia pisicească: În Natură nu postește nimeni, cel mult flămânzește dacă n’a găsit ceva pe gustul lui. Implicit, ca multe alte emanații umane, postul e ceva Împotriva firii, chiar dacă se mai găsesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și portocale grecești fără bifenil?“ „Mai ceartă-i și tu - îi zice mami lui tati -, nu vezi ce mofturoși s-au făcut?!“ Dar tati, ce-i pasă lui, își bea cafeluța cu sorbitol, deși nenea doctorul i-a recomandat aspartan, ronțăie câțiva biscuiți cu eritrozină și se duce pe balcon să-și citească ziarul. Ce nu știu însă bunica, tati și mami e că micuții abia așteaptă să se ridice de la masă, ca să se repeadă la frigiderul din hol, unde găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prindeam pești și raci cu nemiluita, pe care bunica îi arunca fără milă în ceaunul cu apă clocotită pe foc, iar toată carapacea lor devenea roșie-roșie. Mâncam toți cu mare poftă, iar Haiduc avea, desigur, și el, partea lui de ronțăit. Prin urmare, nu putea bea apă din pârâiaș. Din reflex, se întorcea din nou la crăticioara lui smălțuită, care era uscată, fără fir de apă. Stătea câteva clipe descumpănit, apoi scotea câteva lătrături puternice, până când bunica îi punea apă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de cu seară, Încărcat de băutură și legume pentru fiertură, pe care n-aveam decât să le mâncăm crude. Butelia se isprăvise și nu mai avea rost s-o umplem pentru patru-cinci zile cât am mai fi Întârziat pe aici. Ronțăia Florinel ca un iepure la ceapă și morcovi și cartofi cruzi, și dacă-i mai dădeai și un colț de pâine și să tragă o dușcă de rom și două fumuri de țigară, Îl Înveseleai pentru toată ziua și parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
l-ai văzut că l-a lăsat de izbeliște acolo-n grajd? Poa’ să stea acolo brotacu’ ăla jegos și până la iarna ailaltă, că s-o găsi cine să-i dea un colț de pâine și-un cartof crud să ronțăie. Pe mută n-o doare nicăieri de el. De ochii lumii se smiorcăia și și-l lingea de jeg, neașteptând altceva decât semnalul de la Laur, și bou’ ăsta de Andrei mă-ntreba joi că ce-am cu el și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întrebat Carol. A văzut că am glume cu ea. O știu mai demult, i-am spus, de cinci-șase luni, dar văd că nu mi s-a luat Încă de ea. Las-o dracului de aschimodie, conchise el, iar cât am ronțăit biscuiți și napolitane am constatat În treacăt că tot ce am pus noi la cale În birtul ăla din spatele Gării Timișoara nu s-a Înfăptuit Întru totul, și-a luat o Întorsătură destul de urâtă și periculoasă pentru cine are ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să avertizeze poetul într-o semnificativă Întâmpinare; ea desemnează nevoia de idealitate a condiției umane, surprinsă într-o degradare succesivă: „- Doamne, ești plin de calești din castele: Scutură pomul nopții de stele!// - Fiule, fiul meu iubit, / Stelele nu-s de ronțăit.// - Doamne, Ți-om da câtă vrei arvună: Umple-ne blidul cu lapte de lună // - Fiule, fiul meu durut,/ Luna, păpușa, nu-i de băut// - Doamne, destul! Murim de foame!/ Fă-ne rost de niscaiva poame!// - Fiule, fiul meu frumos./ Ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
anume sensibilitatea artistului care își trăiește condiția sub marea panică stârnită în primul rând de agresiunea lucrurilor imediate: „De ura lucrurilor nu voi scăpa. / Scaunul, patul, cuierul și covorul / îmi pregătesc omorul. Când le ating mă mușcă de mâini. Îmi ronțăie amintirile. Cum închid ochii / le simt în oase privirile. Ele mă răstignesc cum adorm / în cuiele dinților de lemn și mătase. / Nu e nimeni în cameră și totuși / aud zgomot de coase” (Ura). Vitalizarea și tirania lucrurilor, transpusă de N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
sau de arbuști, protejați-i cu un grilaj fin amplasat în jurul lor. Ardeiul iute îi ține la distanță destul de bine și îl puteți presăra peste plante. Iepurilor nu le place ilicea: dacă ați reperat locurile în care le place să ronțăie, puneți acolo ilice. Puteți, de asemenea, să ungeți trunchiurile copacilor cu bălegar descompus. Mirosul degajat de părul de câine și de bilele de naftalină îi alungă de asemenea. Iepurele de crescătorie Mai mic decât iepurele de câmp, iepurele de crescătorie
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Cărți prezentate: Dacă aș avea o gorilă...; Dați-mi înapoi păduchii; Puiul dinozaur. (4) [P4] Cu cît un copil învață mai repede anumite lucruri [P4'], cu atît el este înarmat mai bine pentru a înfrunta viața. Cărți prezentate: Dinți ca să ronțăi mai bine; Lovituri sub centură; Răspunsuri proaste la întrebări idioate. (5) [P5] Nu toți băieții pot deveni piloți. Cărți prezentate: Pompierii; Clovnii; Detectivi și agenți secreți. (6) [P6] Dacă pentru copilul dumneavoastră nimic nu este mai presus decît televizorul, [P6
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
scopul de a susține că enunțarea ei convine perfect contextului pe care [ea] vrea să îl realizeze" (A. Berrendonner, 1981, p. 238). Astfel, în [P4], Gallimard Jeunesse poate mereu să argumenteze în fața eventualilor detractori că toate micile josnicii (dinți ca să ronțăi mai bine; lovituri sub centură; răspunsuri proaste la întrebări idioate) fac parte din viață și copilul trebuie să le cunoască. În sfîrșit, ironia apare ca un vicleșug care permite supunerea enunțătorilor față de regulile raționalității și ale binelui public. Gallimard Jeunesse
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cînd vine vorba de învățarea pentru viață; sau mai degrabă de învățarea "anumitor" lucruri pentru viață. Semnalăm valoarea argumentativă a adjectivului nehotărît; sînt lucruri care nu se pot mărturisi cu ușurință și care fac parte (totuși) din viață: dinți ca să ronțăi mai bine, lovituri sub centură, răspunsuri proaste la întrebări idioate, titlurile celor trei cărți prezentate în această secțiune. La C. Kerbrat-Orecchioni, folosirea adjectivului nehotărît corespunde întru totul ideii de funcție a implicitului: [Locutorul] recurge la formula implicită pentru a conjura
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să încep cu trufa mocca. În clipa în care bag o bucățică de tort în gură, mă ia cu leșin. Ei, da, ăsta da tort de nuntă! Noi de ce n-avem așa ceva în Anglia? Iau câteva înghițituri de șampanie și ronțăi crinul de zahăr, care e extrem de delicios și are o vagă aromă de lămâie - după care iau o a doua îmbucătură, pe care o mestec în extaz, uitându-mă la o fată din apropiere, care se chinuie cu cornetul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că Antoine n-a terminat încă de discutat. — Păi... ăă... de ce nu? Și pot să încerc și o lalea din aceea? Așa, pentru documentare. — Sigur, spune fata amabilă. Orice doriți. Îmi dă o lalea și niște lăcrămioare, pe care le ronțăi fericită, udându-le la final cu șampanie. Apoi mă uit cu o privire leneșă în jur și descopăr o floare imensă, extrem de elaborată, galbenă cu alb, cu câteva picături de rouă pe ea. Uau! Ce bine arată. Mă întind peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
organizat nunta, putem să facem nunta acasă... Pe de o parte, totul e extraordinar. Însă, pe de altă parte... — Care altă parte? zice Suze. Nu mai e nici o altă parte! — Ba da. Cel puțin... așa cred eu. Încep să-mi ronțăi o unghie, absentă. Suze, îmi fac griji pentru Luke. S-a luat foarte rău de Elinor. Și acum zice că n-o să mai vorbească niciodată cu ea... — Și ce? E un lucru foarte bun, nu? Nu știu. Crezi că e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe urmă unul dintre cei mai devotați luptători și admiratori ai Căpitanului. Umbla mereu cu capul gol, pășind legănându-se și cu trupul puțin aplecat înainte, parcă voia să taie vântul. Nu purta haine prea bune, iar pantalonii erau întotdeauna ronțăiți de ghetele lui scâlciate și lungi ca niște corăbii. Când mergea, părul îi cădea peste frunte și gestul lui favorit era darea părului peste cap, ca să-și facă lumină înaintea ochilor. Era negru ca un harap și nici prea mare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Remarcăm împreună prezența tinerilor din cartiere, care aproape că au acaparat spațiul de la capătul rândului, iar vânzătoarea mă sfătuiește să-mi păzesc portofelul, „să-l pui la buzunarul de la inimă, că acolo este mai mare simțirea de furat la om”. Ronțăim amândoi semințe, în tăcere, apoi femeia mă întreabă, curioasă, după ce mă măsoară cu atenție cu coada ochiului, pe furiș : „Auzi, mămică, ce cauți tu aicea la pelerinaj ? Răspunsul meu : pentru că sunt curios să aflu. Ce să afli mămică ? Ești însurat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
el pe picior de plecare. Să fugă de groaznica vînătoare inițiată de golanii satului, îndrumați de politruci, sumar pregătiți de eliberatorii noștri, rușii. Strujăneii din zahăr topit se făceau chiar acolo în bucătăria lui Gavril și noi, cei mici, îi ronțăiam ca niște șoricuți, bucuroși nevoie mare. Te rog, bădie Victor, nu mă lăsa, ia-mă cu mata! Tu nu vezi, mă gîgîlice, că toți care merg îs mari și n-ai să te poți ține de ei? Ba mă țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ani. Covoare, magnetofon, combină muzicală și iar așteptam cîțiva ani. Biciclete la copii, lambriuri, uși de stejar și din nou se ducea timpul. Amînam să ne "trăim viața" mai ca lumea "pe urmă". Dar apropo, ce înseamnă a trăi viața? Ronțăiam biblioteci și obțineam titluri înalte, amîndoi soții, să nu cumva să... Să ce? Dar nici fără mașină nu se poate și hai să strîngem cureaua. Copiii sînt mari, trebuie să-i facem savanți de renume mondial. Chinuiește-i, forțează-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
haină îl tragi spre tine. Tu ești nebun? Pui pariu că vei ieși de la el cu CEC-ul pe care va fi scrisă suma indicată de tine? Nu te cred. Sînt psiholog, Constantin, și știu ce spun. Libanezul pufăie lacom, ronțăie niște bomboane mentolate și-mi aruncă la plecare: Îmi asum consecințele, dacă nu iese cum am spus, evident. Mă frămînt, mă sucesc și răsucesc și pornesc spre biroul lui Benichou. Pe drum întîlnesc un coleg din Timișoara, care îmi promite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]