758 matches
-
se suiau în pod, iar ziua se refugiau în fundul grădinii. Acolo creștea grămada aceea de usturoi care puțea și care mai ținea în viață întreaga casă. Pe înserat, familiile noastre se așezau pe scăunelele înșirate în fața ușii iar până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din producția anuală. Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit odată zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile rămâneau pe acoperiș până bine după asfințit, pentru că smoala se îmbiba de căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-mi era foame. Erau câteva ouă în bucătărie, așa că am prăjit unul și l-am mâncat, dar îl lăsasem prea mult în tigaie și se făcuse maroniu și crocant pe fund. Gălbenușul era cremos și bun, dar a trebuit să ronțăi mult albușul până să pot să-l înghit. Când se făcuse ziuă de tot, mi-am dat seama că o să fie o zi de început de iarnă, cu un cer albastru și luminos și cu vânt rece care o să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
a întors cu o cutie de pișcoturi. — Foarte indecent, recunosc, a spus ea desfăcând cutia la un capăt. Dar a fost tare amuzant. Vrei unul? Nu încetez să mă minunez cum între două femei se poate crea o legătură după ce ronțăie împreună câțiva biscuiți. După trei pișcoturi de fiecare, sporovăiam de parcă eram cele mai bune prietene. Deci, a spus Shelley, debordând de energie, vrem să dăm de această femeie, nu-i așa? Dacă te gândeai că eu s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Ar zice orice altceva decât să recunoască faptul că acum proiectul lui e din nou la Centrul de Slujbe pentru un nou interviu. Nu, e kaput, finito, mort ca și ouăle tenorului la finalul piesei. Minnie și Mikey le-au ronțăit zile și nopți. Băiete, nici un ban pentru degenerați ca tine în vremurile astea grele, finanțăm în schimb Mozart Greatest Hits String Quartet. Datorită simțului meu de observație dezvoltat, am sesizat o notă de răutate în vocea lui Tom. Cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am început totul, a spus, pe un ton de toată mila. Nu aș fi făcut-o, nici nu m-aș fi putut gândi singură la așa ceva... A izbucnit în plâns. M-am dus în bucătărie, de unde am luat ceva de ronțăit și m-am întors cu niște șervețele, pe care i le-am dat. înțelegătoare, grijulie, asta-s eu. Le dau celor interogați cele necesare ca să plângă. — Atunci cine s-a gândit la asta? am întrebat. O crezusem din prima. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vârstă dintre cei doi, Luca era cu mult mai ager și folosi instantaneu această calitate pe care-o avea pentru a se arunca în lac. Acolo pluti aproape imediat și, asemeni unui cățel ce-și apără osul, Luca începu să ronțăie pula lui Cioran chiar sub privirile stupefiate ale acestuia. - Bă!!! urlă geniul. Dă-mi pula-napoi, dobitocule! Și nu mai mușca din ea!! Ai zis c-o sugi doar!! Luca îl privi parșiv. - Vrei să nu mai mușc dân ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pahare și o sticlă, brânză, un cârnat și o ceapă. Am băut și am mâncat în tăcere, fără să ne mai spunem nimic. Am privit-o pe Josăphine ca pentru a vedea prin ea descrierea pe care mi-o făcuse. Ronțăia ca un șoricel și lua înghițituri mari de vin, făcând cu limba o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe ecran, se derulează din nou imaginile detectivilor cu fata și arhitectul, cât timp va povesti de fata ei.) (Acum, ronțăie niște cornulețe încontinuu, a schimbat shoppingul cu mâncatul.) Vorbeam într-o zi, la firmă, cu o colegă, Nicoleta, arhitectă și ea. Scena discuției cu Nicoleta, fie pe ecran, fie în dreapta scenei, cum vrea regizorul. Tonul Emmei e dezinteresat, vorbește doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
facultate, studenții mă divinizează, colegii de Catedră la fel, mi-am schimbat firma la care lucrez, proiectele vin, am bani, sunt elegantă, dacă m-ai vedea, dacă mi-ai vedea colecția de pantofi, am schimbat shoppingul cu mâncatul, toată ziua ronțăi câte ceva..., nu, nu mă îngraș, nu m-am îngrășat... încă, dacă-ai vedea casa asta pentru care am muncit atât. Obiectele care ne stăpânesc, zicea fata mea, odată (oftează adânc... ascultă ce i se spune în telefon)... Lasă, că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu douăzeci și cinci de poziții. Deocamdată habar n-avea. Dar Amory, aflat pe fază, s-a aplecat repede și a sărutat-o pe Myra pe obraz. Nu mai sărutase niciodată o fată și și-a gustat curios buzele, ca și cum ar fi ronțăit un fruct nou. Pe urmă, buzele li s-au atins, ca două flori de câmp În bătaia vântului. — Suntem groaznici, s-a bucurat blând Myra. Strecurându-și mâna În palma lui, și-a lăsat capul pe umărul băiatului. Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mîndria că refuzase ajutorul. Idiot bătrân! a strigat nestăpânit. Parcă nu aș ști! A decis Însă că avea un pretext excelent să nu se mai Întoarcă În sala de meditații În seara aceea, așa că, instalat confortabil În odaia sa, a ronțăit biscuiți Nabisco, și a terminat de citit În tovărășia albilor. INCIDENTUL CU FATA MINUNATĂ În februarie steaua sa a strălucit puternic. New York-ul s-a năpustit pe el de Ziua lui Washington cu strălucirea unui eveniment Îndelung anticipat. Ceea ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
geamul lui Amory. Toată noaptea, acorduri lungi și cuprinzătoare au cutreierat, ca Într-o reverie mistică, holdele argintate - iar el a stat treaz, În bezna limpede. SEPTEMBRIE Amory și-a ales un fir de iarbă și a Început să-l ronțăie științific. - Niciodată nu mă Îndrăgostesc În august sau septembrie, a profețit el. - Dar când? - De Crăciun sau de Paști. Sunt un liturghist. - De Paști! a strâmbat ea din nas. Huh! Primăvara În corset! - Domnișoara Paște ar plictisi primăvara, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu specific tradițional, știi, de exemplu mâncare vietnameză sau marocană.... După ce am văzut filmul Într-un cinema din cartierul Iidabashi, am intrat Într-un bar de hotel, unde am băut mai multe cocktailuri preparate pe bază de tequila, și am ronțăit sticksuri cu aromă de legume și câteva felii de pizza. Akemi Îi știa din vedere pe chelnerii de acolo. Mai târziu mi-a povestit că venea deseori În acest bar Împreună cu iubiții ei, de cele mai multe ori bărbați Însurați. Am condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să detonator ce-i aruncă în aer măduva spiritualității sale, ca la noi?! Ce vrea să facă poporul român cu el însuși, spre ce se îndreaptă, până unde vrea să ajungă? Îi sunt mâncate rădăcinile de coropișnițe necombătute, i-s ronțăite frunzele de omizile și lăcustele a ce se vrea să mai rămână din români, i-s perpeliți mugurii cu spoieli nocive... Nicio nație de pe pământ, care a răzbătut prin confruntările mileniilor, nu și-a autodistrus propria populație, cultură, civilizație și
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
mămăliguța și o aduc la tine gata. Ce zici? -Bine dragă! Eu acum cobor și te aștept când termini. Ai dreptate cu mămăliga. Fă-o tu! Dar atunci să aduci și coaja de pe tuci , doar știi cât îmi place să ronțăi coaja. Eu nu știu, cum o faci tu de se desprinde așa bine , că la mine rămâne mereu lipită. - Perfect! Voi veni cu mămăliga gata și aduc și coaja pentru tine, desigur. Diana a plecat și eu am coborât la
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE(CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362762_a_364091]
-
de tineri. Apoi se visa felicitat și nevoit să dea autografe. Sute de autografe. Își zicea că cel târziu a adoua zi când va ieși la plimbare pe trotuarele centrale ale orașului, va fi cu siuranță oprit și felicitat. Apoi ronțăi ceva așa, ca înainte de culcare, își muie gâtul cu ”o peliculă” de vin îndulcit și se întinse așa, îmbrăcat, pe pat, însă nu putu nici în ruptul capului, să adoarmă. Răsfoi repede, un exemplar din romanul lui cu pricina și
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
auzi răspunsul părăsind viscerele sufletești, încă neconcretizat în cuvinte, nici într-un caz, să revină așa repede acasă. Trebuia să mai stea pe Corso ceva timp, să guste și el o halbă cu bere, în rând cu lumea, și să ronțăie niște arahide sau semințe de bostan. Oare chiar s-ar fi făcut gaură-n cer dacă ar mai fi rămas acolo? De fapt, toți din neamul lui sufereau de acest neajuns: de incapacitatea de a-și etala o calitate la
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
Moș Mihuț se sculă ușurel, se îmbrăcă și se duse în grajd să îngrijească animalele. La fel de harnic ca și Moș Minuț, era și vătuiul, care se trezi primul, și se uita după Moș Mihuț să-i dea niște otava de ronțăit. (sfarsit) PS - Acest foileton ar fi putut să continue indefinit, însă, deocamdată, el se sfârșește aici, poate cândva o să revin asupra lui, să-l continui. Mulțumesc tuturor celor care au urmărit acest serial. Referință Bibliografică: Casa pădurarului (5) - ultima parte
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
Nu era, ea, strălucită la carte, dar era conștiincioasă și tocmai se gândea ce compunere să facă pentru mâine la școală, că învățătoarea le-a spus să facă fiecare după cum îl taie capul... și se tot gândea, se tot gândea, ronțăind creionul în gură... Toader, stăpânul casei, truditor de țarină și iubitor de animale, stătea întins pe o laviță. Cu ochii țintă în tavan se gândea că nici duminica aceasta n-a fost la biserică. Ce minciună o să-i mai spună
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
bunului simț de excepție al celor doi oaspeți. Fire nevăzute ne legau prietenește, vorbele curgeau cu miez, Mihai Batog era la el acasă în orice subiect ce ne stârnea interesul. S-a trecut apoi, pentru dulciuri și alte nimicuri de ronțăit, la masa joasă din salon, unde cine știe a se iubi cu vinul, lăsându-l să-l răsfețe euforic, a putut discuta și-n continuare pe îndelete, cu gând și farmec de-adevăr, cu înțelesuri nevăzute mai dintâi. Și ce
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
răcească, iar apoi miezii prăjiți erau frecați de coaja și vânturați. Nucile astfel pregătite se treceau prin mașină de tocat. Furăm , când mama se întorcea cu spatele câte o mână de miez copt sau câte o turta, pe care le ronțăiam cu poftă. Noaptea, turtele puse una peste alta pe sobă până în tavan trosneau, aducând parcă vestea că Pruncul Iisus se va naște în curând iar noi vom putea gusta din bunătățile Crăciunului. Cu o seară înainte de Ajun, mama așeza ceaunul
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
Cât Stevens. Mirosul? Mai era încă destul în pneuri, dar înțeleg că trei dintre ele s-au dezumflat și înăuntru au pătruns furnicile cele roșii. Cât despre gust, cred că l-am consumat pe tot ultima dată când ți-am ronțăit lobii urechilor și ți-am mursecat pielea din jurul buricului. Cel mai bine aș putea spune căstau cu atingerea. Ea pare să reziste tuturor atacurilor... ce-i drept, a fost distribuită cam peste tot: în scaune, în schimbătorul de viteze, în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
câteva orialbumele lui Cât Stevens.Mirosul? Mai era încă destul în pneuri, dar înțelegcă trei dintre ele s-au dezumflat și înăuntruau pătruns furnicile cele roșii.Cât despre gust, cred că l-am consumat pe totultima dată când ți-am ronțăit lobii urechilorși ți-am mursecat pielea din jurul buricului.Cel mai bine aș putea spune căstaucu atingerea.Ea pare să reziste tuturor atacurilor...ce-i drept, a fost distribuită cam peste tot:în scaune, în schimbătorul de viteze,în plafoniere, în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
drag este să mă fac muzician. - Păi, poți fi muzician și dacă înveți să cânți la un instrument. - Un instrument? Porcușorul făcu ochii mari. Un pian? O vioară? Veverița începu să râdă, arătându-și dințișorii puternici cu care începu să ronțăie legăturile plasei în care era prins porcușorul. - Eu te ajut să scapi, dar vreau să fiu impresarul tău, ce zici? - Bine, dar nu știu să cânt la nici un instrument. - Am să te duc la prietenul meu, ciobănașul care îmi aduce
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
pe ramuri, în văzduh, în tufișuri... În apropierea mea, sub pământ, la doi pași, stăteau două suflețele minunate ale Firii, speriate de ciufulitul de Negrici ! Îmi place să mi-i închipui, la iarnă, stând în adâncul vizuinii, în căldura pământului, ronțăind cu măsură din bobițele de porumb și amintindu-și (poate!?) ce-au pățit astă-toamnă când cărară porumb și se speriară de un câine hai-hui prin pădurea deasă. De mine nu vor ști niciodată. Când o să mă întorc acasă, cui să
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]