877 matches
-
sunt edificatoare în acest sens: “Când struguri am adus unui levit, / Și-o pâine pe altarul gol, am pus, / Flămânzii lumii nu le-au prețuit - / Dar a venit, și a mâncat - Iisus. // Și în același fagure de schit, / Când straiul ros și peticit am dus, / La goi li s-a părut că e-nvechit, / Dar a venit, și l-a-mbrăcat - Iisus. // Și am adus și apă, fericit, / Târziu, când timpul pregeta pe fus - / Dar cei setoși doar vinul au poftit - / Dar a
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
călcâie, de ceva postav, ca un suman de prin părțile Moldovei, apoi s-a ivit și al doilea personaj îmbrăcat într-o tunică veche militară, care îi ajungea până la genunchi. Cei doi aveau niște căciuli mițoase de oaie, vechi și roase care le acopereau urechile și fruntea. Amândoi lucrătorii au rămas înmărmuriți, dar cel mai contariat era paznicul care nu putea să realizeze când și cum au intrat cei doi în grajd? Atunci Simonică a luat inițiativa și i-a chemat
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
pe moș și să-i iau sacu’... Acum mă simt mușcat de streche, Că nici covorul nu-i, la dracu! Am lustruit o săptămână Bocancii mei cu talpa groasă, De mi-au ieșit scântei din mână Și peria e toată roasă. Nu i-am purtat măcar o lună; Abia-i primisem de pomană. Erau cam mari, dar pielea bună, Precum vecina mea, vădană. Ce-aș fi dorit nici azi nu știu, Ce să încapă în bocanci?! Poate vreo sticlă cu rachiu
MI-AM ZIS DE MULTE ORI CĂ-S PROST de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351103_a_352432]
-
Ce din adânc de vremuri se-adunase mereu Ea se adaugă tristă marii vini seculare Sporind-o fără margini până la Dumnezeu Putrezesc negre, Doamne, dealurile pe coaste Munții sunt hoituri triste duhnind pe orizont Umblă prin sate viermii acoperind pământul Ros e pân'-n măduvă bătrânul nostru Olt Și iată iar nemernic se mai gândește-o vină În speranța că totuși pedeapsa i-ar aduce Se crește-un nou Bălcescu pentru sacrificare Și-n râsul omenirii este urcat pe cruce Nu
BĂLCESCU FLUTURÂND (2) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354905_a_356234]
-
sa haină, Cum și-arată-n lume chipul, Dacă ai vedea pastelul Pe rochița-i decoltată, Ai picta-o cu penelul In aer de-aristocrată. Dacă ai vedea în ploaie Lacrima de bucurie Ce îți udă-a tale straie Ai vedea melancolie... Rosul frunzelor de sânger, Dacă le-ai vedea în toamnă, Inima ti-ar fi de înger Și-ai s-o vezi ca pe o doamnă. Referință Bibliografică: Dacă...toamna / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2122, Anul VI, 22
DACĂ...TOAMNA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354945_a_356274]
-
6 € pentru adulți, respectiv 4 € cu reducere). Corpul de clădire, unde sunt cazată, se află chiar lângă un canal. La capătul opus este un zid vechi, înalt cam cât două etaje de bloc (ceea ce îmi blochează câmpul vizual), cu cărămida roasă, roșiatică și poalele impregnate cu verdele putred al algelor. Până la jumătatea lui este îmbrăcat și cu o plantă agățătoare, deasă, de culoare verde tomnatic. Un fel de protecție antisolară. Și, desigur, nu poate fi uitat fondul muzical natural. La primele
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
pentru o clipă bunica pe un scaun - cozonacii cresc la poartă-așteaptă un cerșetor și-un câine - cozonacii-s calzi luna înfiptă în vârful brăduțului - vântul colindă spărtură în nori - potecile cerului luminate iar pe-o săniuță și ghete noi și roase - același râset lumina Stelei pătrunde prin geamul meu - mâine-i Crăciunul gară pustie - un felinar se mișcă de-a lung de șine în urma ploii pânza strecoară perle - păianjen-ovreu oră de toamnă - triunghiul cocorilor sfâșie norii un melc rătăcit în coșul
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, MANUELA BURLACU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355389_a_356718]
-
și peste 1000 de ani este la fel. Cerul era negru-albăstrui, iar stelele arătau ca niște găuri într-o cortina, găuri prin care răzbătea veselă lumină din lumea cealaltă. Aici era noapte, dincolo era Lumină. Prin această cortina veche și "roasa"de... stele, puteam vedea puțin dintr-o altă lume. Această cortina - cerul - se va face sul, spune Apocalipsa, și ni se va arăta în toată splendoarea decorul scenei pregătite din veșnicie de Tatăl. Este ca și cum am sta la teatru pe
BUCURIA LUI DUMNEZEU DE A NE DARUI CERUL de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356595_a_357924]
-
natură Mă doare în umărul ce poartă amintiri Cum mă memorează apa pură îmi vorbește briza de trecutele iubiri. Și-acum mă doare o dragoste întoarsă Ca valul ce-mi impinge arca mai departe Cu carena de sub apă de putregai roasă, Când eu fără busolă mă regăsesc în carte. Cu dureri în umăr mă lasă viziunea Neterminatei călătorii cu arca pe pământ, Dar, încă, nu e terminată acum minunea Esența istoriei mele de vânt. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Când mă
CÂND MĂ DOARE FULGERUL DE PE UMĂRUL STÂNG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355212_a_356541]
-
ne iubeam, Poate mai mult ne certam, Când o trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
tâmple") copac opac lasă-ți frunzișul DEOPARTE DE O PARTE a truchiului tău NODUROS NODU' ROS de carii va ajunge moale, și SEVA SE VA prelinge printre crengile tale prea albe... copac opac, tu ai rădăcini adânci și DUREROASE DURE, ROASE, îți sunt amintirile despre soare și OAMENI O AMENInțare este ochiul meu CONCENTRAT CON CENTRAT pe elipsa dintre viață și moarte opac copac, mâine vei fi o umbră a sufletului meu de tine SUDAT ASUDAT ești la gândul că lemn
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
jurământ,/ Când Neamul sfâșiat se vestejea pe luncă,/ Ne-am prins ca frați de cruce în ne-înfricat avânt.// Lăsând departe vetre, „fiara” tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam prin viață-sau moarte, amândoi. După omagiul fierbinte adresat
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
și podul de straja,- o parte din construcția cu galeria de apărare susținută de pilaștrii împodobiți monumental cu capete de lei și grifoni înspăimântători. Mărțina abordează zâmbetul acela, care nu te încurajează dar nici nu te respinge. Tiinerii în salopte roase și tricouri umezite de transpirație se retrag și curând se aud iar lovituri ritmice de dalta. Unealtă veche de când lumea musca pofticioasa din bucată de andezid. Scuipa în jur măcinișul de mineral fără valoare. Acum, femeia râde, hohotește victorioasa că
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
un tânăr slab, palid, cu ochii vii și visători totodată, cu părul negru lung, ce i se cobora până aproape la umeri, cu un zâmbet blând și melancolic, cu fruntea înaltă și inteligentă, îmbrăcat în haine negre, vechi și cam roase.” În aceste amintiri cam romanțate, el îl recunoaște pe Mihai Eminescu. Mai târziu, când Eminescu a fost invitat la „Junimea”, Negruzii notează că „își declama poeziile cu acea cadență plângătoare care făcea farmecul lecturei sale.” Secondându-l pe Maiorescu, Iacob Negruzzi
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
Ediția nr. 1447 din 17 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce oamenii au numit calul horse? Nu se știe. În vechea engleză era hors care ar proveni din protogerm. *khursa (v. norv. hross, v. fris. hors, mediu danez ors, dan. ros, v. germ. de sus hros, germ. ross) cu originea necunoscută, legat de bază i.e. * kurs „source“ a lat. currere „a alerga“ (unii autori). Noi comparăm v. engl. hors cu hors din slavă cu semnificația „soare“, „soare de iarnă“, fiind identitate
THE ORIGIN OF LANGUAGE. HORSE. ORIGINEA LIMBAJULUI. CAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369864_a_371193]
-
Cârstoiu, publicat în Ediția nr. 1447 din 17 decembrie 2014. De ce oamenii au numit calul horse? Nu se știe. În vechea engleză era hors care ar proveni din protogerm. *khursa (v. norv. hross, v. fris. hors, mediu danez ors, dan. ros, v. germ. de sus hros, germ. ross) cu originea necunoscută, legat de bază i.e. * kurs „source“ a lat. currere „a alerga“ (unii autori). Noi comparăm v. engl. hors cu hors din slavă cu semnificația „soare“, „soare de iarnă“, fiind identitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
se compară, după noi, cu mong. mori ... Citește mai mult De ce oamenii au numit calul horse? Nu se știe. În vechea engleză era hors care ar proveni din protogerm. *khursa (v. norv. hross, v. fris. hors, mediu danez ors, dan. ros, v. germ. de sus hros, germ. ross) cu originea necunoscută, legat de bază i.e. * kurs „source“ a lat. currere „a alerga“ (unii autori).Noi comparăm v. engl. hors cu hors din slavă cu semnificația „soare“, „soare de iarnă“, fiind identitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
-l duc în pelerinaj în munții Pirinei. Casa era sărăcăcioasă și rece, ca o bătrână în agonie. O ușă din lemn scorojit dădea o notă de tristețe, iar ferestrele prost închise lăsa frigul să pătrundă peste tot, înghețându-le rogojina roasă de pe scânduri. Carmen era mică și se cuibărea între cei doi părinți ai ei, martori ai unei neputințe materiale esențiale și dureroase. Părul negru ondulat al fetei i se zburlise peste frunte și o șuviță obraznică îi intrase în ochi
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
Samuel Becket (că regizor a pus pe scena teatrului orădean Sfârșit de partidă), explica abilitatea poetului în tălmăcirea unui univers absurd și terorizat: „De o parte univers speriat/de cealaltă parte masca fără un ochi/explozie de nor eronat/deasupra rosului mac cu deochi” (Reperaj). Condiția omului cu ochi „pixelat” e amenințată într-un cosmos alienant, prăbușit în haos: „Din axa lumii pornesc zăbrelele/ și se afunda într-o gaură neagră/ visează omul că sfârteca ielele/ înfipte colțos în carnea lui
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
pentru Corcoduș o făcea umană, dispăruse secretara machiată strident și parcă tot timpul în căutarea de aventuri, în locul ei apăruse o femeie frumoasă prin tinerețea și sănătatea ei. Obrazul curat fără urmă de fard, era fin, cu tenul alb, buzele roși și senzuale făcea din Crina o femeie dorită. -A fost Zbierea aici, el a încercat să mă omoare, vreau să dau o declarație prin care să-l recunosc pe Gigi drept nepotul meu, adică fiul surorii mele. Te rog să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1638 din 26 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ai fost la loc de cinste, pe marile catarge dar astăzi doar o gaură putem să mai cinstim, în loc de sonde, păduri sau spice un galben ros și palid mai găsim, politică e în toate și mult mai mult suspin. Isoria o cunoaștem și parcă se întoarce aduce dintre neguri neconsolat venin, lovește și lovește, renaște iar ne paște urgia ce aduce amarul plin de spleen. Nu
DRAPELUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352970_a_354299]
-
din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Magnolim Parisul cu-ale noastre simțuri În roza lui fire ropotim a ploaie Penelul de aur mai dansează-n ritmuri Și din norul verde curg ape șiroaie Din cuțitul simplu, ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură Peste-al zilei murmur se rotește cerul Cu inima mută furi un zâmbet sacru Degetele tale animă misterul Fantomind molatic
MAGNOLIM PARISUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354514_a_355843]
-
sl. dozd, ploaie, seamănă cu numele soarelui Dazd. Engl. rain este explicat prin regna<reg,umezeală, care e imposibil să nu fie în relație cu lezgi, tabasaran, caucaziene, rag, rig »soare ». Roua pe românește se crede că vine din lat. ros,dar s e și în slavă,,indo-iraniană, greacă și le comparăm cu ra’să »soare » în uwa,idiom chibchan din Columbia,Venezuela. Pe românește roua nu poate fi explicat prin lat. ci printr-un iranian *roha cu s>h și
ESTE APĂ CUVÂNT ARBITRAR ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353815_a_355144]
-
vadă pe Înviatul dintre morți IISUS... S-a îndoit o săptămână-ntreagă și-n cameră Duminică s-a-ntors Să se convingă într-un fel sau altul : A Înviat, sau n-a-Înviat, CHRISTOS ? -Puneți degetul pe râne și nu mai sta de îndoială ros... Convinge-te că nu sunt o năluca și fii de-acum încolo, credincios !" Fu copleșit văzând că are-n față, pe MESIA, FIUL lui DUMNEZEU Și-a afirmat etern pentru umanitate : " O, DOMNUL meu și DUMNEZEUL meu ! -Ești mulțumit de-
ÎNDOIALA APOSTOLULUI TOMA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354002_a_355331]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > BLESTEMATA SĂRĂCIE Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Blestemata sărăcie Ana Podau Sărăcie haină roasă de când am plecat de-acasă mi-ai fost pasăre năpastă, junghi și spin în a mea costă. Cizmele mi le-ai mâncat ca un vierme-n mine-ai stat, zi de zi te-am blestemat să te duci la cel
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]