18,520 matches
-
ocean În ocean cu mine în brațe Plutești În cer în ocean Visez Focul dealurile Vara Se stinge în patos Furtună fierbinte Seceră în iarba uscată Cu toate aromele verii Mă răpește în constelație Centaurul Astfel cît să nu înțeleg rostul terestru Al vieții mele Din deal Împăienjenește ochii Lumina Printre degete în raze Pleoape rar Se închid în Lumina cernută cu măsura Vieții ce mi-o trăiești Smuls dintr-un fruct imperial Daca mi-e dor ce am să fac
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
spuneam: „Vedeți ! Vedeți ! Doar El e În stare de-o asemenea construcție, divină... Noi sîntem fiii Lui, cu suflete nemuritoare.“ Acuma, însă, știm: e doar un gol acolo, plin de pietre, Mai mari, mai mici, de gaze care ard fără de rost. Nimic nu e adevărat din tot ce-a fost: Un vis, o-nchipuire a bietelor bipede, Atît de singure pe piatra lor, ceva mai mare. Eu și Eu Nu mai visez Palmyra, nici lira lui Orfeu, Am locul meu pe
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
mea mică și plânsă... Iartă-mă și ridică-mă în acele povești pe care doar sfinții care te-au iubit le cunosc. Dă-mi să simt când te apropii de ale mele ferești, să cunosc pașii tăi nevăzuți pe de rost... Fii și măicuța mea, Împărăteasa Puterilor Cerești, atinge-mi sufletul cu toată dragostea ta, arată-mi-te în toată lumina în care ești și iartă-mă că-ți cer așa ceva. Primește-aceste flori duhovnicești și tot ce-i bun în inima
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
acela încăpățânata asta l-a dibuit și vine, complet nepăsătoare la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă încredere! N-a încetat o clipă să creadă în hrană, în putința de-
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
sfoară: înainte de a se mărturisi, când îți spui de trei ori numele în gând și preotul te binecuvântează, cu patrafirul pe cap, cu mici gâlgâieli de râs, cu bărbia în piept, îngenuncheat, văzându-i prohabul uitat deschis... Atâta zarvă fără rost: e împăcat azi, a prins dihorul care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri întregi și nu a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce porcul îi
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
-i face să țîșnească sufletul direct prin sîni. Doi sîni și nici o viață, o femeie care nu va naște niciodată trupuri doar nebunia de a avea mereu dreptate. Ofelia - tristețea ei ne spală de păcate și de jegul lumii dar rostul unei femei e să înnebunească pentru pierderea unor bărbați? Capcane-ale poeților cînd nu mai știu cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
lumina adevărată, vino cu mine spre Rai, unde-s pășunile neștiute. Vino cu mine spre Rai, acolo vom găsi izvoarele izvoarelor. Vino cu mine spre Rai, unde inima se bucură de Hristos, Domnul. Ia-mă, Doamne Ia-mă azi - ce rost mai are ziua de mîine? Du-mă azi de unde am venit. Sau fă-mă praf și pulbere și suflă-mă în aer. Ia-mă, Doamne, ești tot ce am avut întotdeauna într-o singură zi Satana mi-a luat tot
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
urmă carte pe care o citise. Nu conțin nicio confesiune și nicio dorință. Se referă la infiltrațiile cu care a debutat tratamentul pancreatitei acute declanșate cu două săptămâni înainte de sfârșitul ei la 10 octombrie. Încerc să-mi imaginez, oarecum fără rost, fiindcă de când mă știu citesc la întâmplare, ce carte va ține în mână îngerul meu. Știi, oamenii sunt Moscove ruinate de votcă și de nepăsare vîndute pe sub mînă, mesteceni găuriți în care a suflat fochistul negru, siberianul cu lopata crescută
Fochistul negru by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6177_a_7502]
-
Varujan Vosganian Oglinzile au obosit să mă repete întruna, pe de rost. Oglinzile s-au săturat de mine: poate e timpul să mor. Numai că moartea nu e atât de bună încât să vină atunci când o chemi. Si ca să nu stau chiar degeaba, uite că beau patruzeci de pahare cu vin -câte
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
Emil Brumaru Nu are rost să stai chircit în tine Cînd e atîta frumusețe-n jur, Din faguri curge mierea de albine Ca un rîu gros, izvoarele le-nduri În suflet, clipocind sub grele lintiți Și nuferi lați loviți în miez de-un soare Ce
Nu are rost să stai chircit în tine… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6620_a_7945]
-
de huiduieli și de fluierături, un fel de chicoteli, un fel de râsete înfundate. Undeva, - e aproape sigur - se petrec Fapte. acum nu Nu va speriați. Nu va pândește nici o primejdie. Puteți să treceți liniștiți pe lângă mine. Nu are nici un rost să vă vârați degetele-n urechi, nici să vă ascundeți după copac ori pe după zid. Nu, nu vă fie teamă. Acum nu, nu voi urlă. Din când în când mai trebuie să arătăm și puțin respect pentru Ordinea Universală. point
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
mort iisuse te implor iisuse te rog dă foc o dată pentru totdeauna la tot pămîntul de pe pămînt să nu mai rămînă pe pămînt nici urmă de pămînt 21 septembrie 2009 - 19 h 07 min [eu am fost în țara fără rost...] eu am fost în țara fără rost și fără adăpost și unde prostul cel mai prost chiar e prostul cel mai prost eu nu am fost niciodată în țara cu rost în țara adăpost în țara fără nici un prost eu
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
dă foc o dată pentru totdeauna la tot pămîntul de pe pămînt să nu mai rămînă pe pămînt nici urmă de pămînt 21 septembrie 2009 - 19 h 07 min [eu am fost în țara fără rost...] eu am fost în țara fără rost și fără adăpost și unde prostul cel mai prost chiar e prostul cel mai prost eu nu am fost niciodată în țara cu rost în țara adăpost în țara fără nici un prost eu m-am născut și voi muri vai
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
h 07 min [eu am fost în țara fără rost...] eu am fost în țara fără rost și fără adăpost și unde prostul cel mai prost chiar e prostul cel mai prost eu nu am fost niciodată în țara cu rost în țara adăpost în țara fără nici un prost eu m-am născut și voi muri vai mie iisuse vai mie în țara fără rost și fără adăpost și unde prostul cel mai prost a fost și va rămîne veac de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
mai prost chiar e prostul cel mai prost eu nu am fost niciodată în țara cu rost în țara adăpost în țara fără nici un prost eu m-am născut și voi muri vai mie iisuse vai mie în țara fără rost și fără adăpost și unde prostul cel mai prost a fost și va rămîne veac de veac și de după veac prostul prost cel mai prost * da mi-am luat-o în cap dar în capul meu și nu în capul
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/6641_a_7966]
-
zis eu, Nu-mi călcați de-acum pe zeu -în Lăcașul Cel Din Carele Sunt Cântă însuși Orpheu Cu toate cele șapte vieți preschimbate-n cuvânt, Adică în ceea ce „mai de la-nceput a fost", Nu mă creștinați pe mine fără rost! Astfel am fugit din patul de spital Insultat de crezul lor desuet - în obraz îmi crește un ciudat animal Care mă înghite încet, încet, Din mine însumi trăgându-mă afară, Așa, într-o doară, Fără durere, fără bucurie și bine
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
saloane Potrivesc capătul tubului atârnând de punga de pe stativ În branulele de pe brațe deschise ca niște ventuze flămânde Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că picură prea rar Glucoza din punga înaltă s-a rugat de călugăriță Să-i facă rost de-o branulă cu diametrul mai mare Leucocitele lui nu mai aveau pic de răbdare Voiau să scape cât mai repede de perfuzie și când sora catolică i-a adus o branulă nouă Domnul Sofian s-a bucurat ca de-
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
și tu, Doamne, ai cam abuzat de răbdarea noastră! Amintește-ți de catastrofele naturale pe care le-ai produs, de hecatombele de inocenți jertifiți bunului plac al tiranilor, de fluviile de sînge pe care le-ai făcut să curgă fără rost, de nemernicii pe care i-ai miluit! Dacă mă ierți, deci, promit că am să te iert și eu pe tine!- mai vorbi omul. - Fie, așa să facem, se învoi Dumnezeu. Și atunci cei doi se iertară unul pe altul
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
abia se zvântase de sânge lăuntrice bufnițe cu ochi gălbior de iscoadă țineau golul dintre cuvinte și semințele sale - amăgitoare-odihna în fuga atâtor vâltori prin care duhuri și spaime, năluci și ispite dau să'mpresoare gândul lumina sporindu-i-o rostul literei se lasă văzut învățând a muri inorogi coborau în tresărirea fecioarelor pe valea suspinelor, pe cărări de lună bătute țintuite cu flori îndărătnice tainei și trecerii - îndelungă-i pânda în care dorm vânătorii visând să doboare neizbăvirea și visul
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
mistere învățând a muri dăm floare ascunsei livezi Fluture neiertîtor acest fluture sălbatic strigoi înaripat prăvălit din puterea nopților cu lună plină peste durata subțire a gândului acest fluture neiertător spintecător de îngeri amuțitor de greieri nefire bântuind așezarea și rostul acest fluture vocalofag nu-l pot înfrânge decât în lacrima necontenită a frângerii timpului nu-lpot izgoni decât jertfind iarăși granița de nisip călătorită de vântul uitării până ce aripile i se mistuie într'un foc fără nume și'n urmă-i
Un an de la dispariție by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/7246_a_8571]
-
În zonă, găsi în sfîrșit cîțiva români, dintre care unul, Radu Auraș pe numele lui, un tip la patruzeci și ceva de ani arătînd uns cu multe alifii urît mirositoare, din Reșița de fel, o puse în temă numaidecît cu rostul ei aici: proprietarii acestor pensiuni primeau lunar de la statul austriac cîte două mii de mărci pentru fiecare emigrant găzduit, ceea ce era mai mult decît convenabil, aproape dublu față de cît ar putea pretinde închiriind localnicilor pe cont propriu. Îi povesti cît pătimise
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
darnice bunicile astea le noastre. Și tare singure. Da' nu se plâng niciodată. Nici dactăr Nicu n-ar putea să le ajute. Dar'mite noi. Așa că le vizităm o dată pe an: ajungem la prânz, plecăm după-amiaza. N-ar avea niciun rost să stăm mai mult. De sîrbîtori E nașpa de sărbători. Toți se agită: steluțe de neon în copaci, brazi, beteală și globuri, cadouri scumpe, mascați și colindători, shopping și spiritul Crăciunului, șampanie și artificii, felicitări cu clopoței și crenguțe de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
eliberează scaunul de lângă Zoia, scăzut, ca un ventriloc. Lucrez direct cu el. Stați jos. După care se îndepărtează cu tava, iar Zoia Ceaușescu spune scăzut, cu un fel de demnitate neagresivă, plăcută: nu te mai pune cu el, n-are rost. Continuă să vorbească, ca să spargă gheața: știu ce s-a întâmplat cu tinerii care ascultau concertul după zid. A scris azi dimineață în ziarele din Vest. Da, eram chiar acolo, îi răspund. După zid. Imi pare rău. Dar îți dai
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Să se-odihnească măcar cît clipește O rază lată-mprospătînd blînd stevea Și brusturii cu pălăria mare. Și el are nevoie de tăcere, Și de culcușuri moi, și de-o răcoare În dup-amiaza limpede; și lui îi piere Credința unui rost menit anume Să-mi încălzească pieptul tot mai prins în brume...
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]
-
gândul la vremurile acelea, când o călătorie în străinătate propusă provinciei merita să fie luată în seamă. Cum, spre deosebire de tata Adam, aveam alternativă, am ales, firește, Cuba. Și nu că aș fi avut unele greutăți cu vietnameza, știam pe de rost "Ho și Min" și "drujba", vocabular suficient pentru a petrece cîteva zile în compania unor colegi mai mici și mai galbeni. Dar cred mai curând că am fost sedus de perspectiva de a afla ce-i aia libertate. Iar în
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]