3,147 matches
-
1968, Alpha. ăntr-o posibilă istorie a formelor literaturii române postbelice, 11 elegii consfințește victoria deplină a poeticii neomoderne, definitorie pentru căutările acestei generații impetuoase, afirmate an anii deceniului șapte. Volumul aducea la o ănaltă formă lirica un elevat esopism al rostirii poetice, refuzând orice dogmă oficială. Obscuritatea să oraculara din care fiecare ăntelege ce poate și ce vrea a forțat orizontul literar al vremii. Elitele și cititorii de rand s-au solidarizat an valorizarea semnificațiilor acestui volum dificil care ănfrunta tiparele
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
a rostit textul îngrijit și cu linie bine condusă. În Donna Elvira (unul dintre marile ei roluri) Mariana Nicolesco a creat un model a ceea ce înseamnă cânt nobil, ea a conturat din câte un gest sau o nuanță prin perfectă rostire a recitativelor care anima viața cantului personajul îndurerat, patetic; iar în ansambluri (excelent septetul final) s-a retras în umbră lăsând în prim plan pe tinerii ei parteneri. Revenind la concurs, se poate spune cu certitudine că ediția a III
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
Petean a am vorbit mai sus. Premiile I - III au fost câștigate de: Tatiana Lisnic (Rep. Moldova) soprana de mare finețe; Marius Brenciu, tenor cu voce caldă și inteligența muzicală; Dan Paul Dumitrescu, baș cu timbru nobil și știința a rostirii textului; Carmen Gurban, soprana de o sensibilitate rafinată și Nicoleta Ardelean (aici aș avea un semn de întrebare) glas frumos, dar cu o personalitate mai puțin pregnanta. Și pentru că orice selecție pe lumea asta este discutabila și orice spectator din
O lectie de stil mozartian si un concurs by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17611_a_18936]
-
r inexistent, î ș ă â ăă ă î î ț stau n odaie i m at rn de um rul cearceafului,o s -mi p strezi ntr-un album n elesurile. prin trup mărșăluiesc întâmplările cu colți de lupi, și rostirile inimii sughit a îmbrățișări pasagere. LA NUNTA VOASTRĂ Mă doare asfințitul pleoapei, cu care scobeam lutul Noiembrie și-a așternut genunchiul, cuvintelor respirate în strungăreața sânului, pe chipul frunzei, rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
adaugă Tânărul Prieten. Dialogul este „datul întâlnirii“, se împlinește în relația vorbitor/ascultător, relație biunivocă, structurându-se în acel „a-fi-în-lume“, după cum spune un discipol al său. Astfel, cuvintele se încheagă și capătă o altă valoare decât cea intrinsecă, dată de rostirea lor. Poate de aceea Mihai Șora ar trebui și auzit. Dacă cititorul dispune doar de valențele personale, ascultătorul beneficiază și de inflexiunea cuvântului rostit în chipul specific vorbitorului, sensul apărând și de aici, încărcat de o altă greutate, iar ascultătorul
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
în chipul specific vorbitorului, sensul apărând și de aici, încărcat de o altă greutate, iar ascultătorul putându-se considera privilegiat. Căci sensul unui text nu se află în cuvinte, sau, mai bine zis, nu numai în cuvinte, ci și în rostirea/rostuirea lor. De aici și „strânsoarea șaceluiț clește“, care este statul „față către față“. Cititorul nu se află decât virtual „față către față“ cu autorul, în timp ce acesta din urmă are, neîndoielnic, un „chip“, fie el imaginar, căruia i se adresează
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
României, de la Institutul "A.D. Xenopol" din Iași, Marlena D. Ivănescu, soră, și unchiul academician Gheorghe Ivănescu G. Ivănescu) aproape că "i-a scris" cartea Președintei Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor Minorităților Etnice din România "Europa" 21. În spiritul demnității profesionale, a rostirii adevărului despre o activitate sau alta, Maria Dobrescu notează în finalul acelui pro domo: "Cartea nu este una de interviuri. Am suprimat întrebările care existau inițial, iar dialogul s-a topit într-un lung monolog al destăinuirilor ocazionale. Am vrut
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
dată nu în mod singular, ci integrându-se unui grup mai larg - Lari Georgescu poate pune în valoare semnificația unui spectacol nu numai prin cuvânt ci și prin mișcare sau, uneori, numai prin mișcare. În cazul acestui spectacol, el însoțește rostirea versurilor cu o mișcare de o mare diversitate, acoperind gama multor feluri de trăiri, învăluite însă toate într-o boare de căldură și delicatețe. Acest spectacol foarte special, ivit nu se știe cum în prezentul ambient cultural, în care ne
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
impregnata de sonuri ciudate, o muzică semnată de Iosif Hertea și cîntată live, pleacă la drum ceață lui Manoil și a lui Iaurta Chiorul. Din păcate, cea mai mare parte a distribuției numeroase creează o atmosferă, mai degrabă decît compoziții. Rostirea lasă mult de dorit, se joacă superficial, fără a se însuși nodurile și semnele unui metatext post-modern. O propunere regizorala dificilă, dar, cred eu, incitantă pentru orice actor. Prea puțini din distribuție pleacă cu adevărat în aventură spirituală și scenica
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
asemenea, pe cât, paradoxal, disponibil, cel puțin până la un punct, unei lecturări pe nivele diverse, implicând sau nu inițieri în alte discipline scumpe autorului, precum alchimia, simbolica, astrologia. Pentru că punctul de pornire se află în incantație, în acea râvnă bucuroasă a rostirii, pretutindeni prezentă, de la Cercuri la Elsinore (1972), la Casa a Noua (1979), la Mâinile uitate pe cer (1981), Anatomia melancoliei (1991) și ineditul ciclu Fratele meu în care poetul își definește lucrarea: "Poezia e rece/ Poezia e caldă/ Poezia este
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
în forma dată de autor, o culegere de conferințe și studii de la începutul anilor '40. Tînărul abia trecut de 30 de ani își punea cîteva din întrebările care aveau să-l urmărească toată viața. Chiar dacă răspunsurile vor fi altele în Rostirea filosofică românească sau în Sentimentul românesc al ființei, scrise cu decenii bune mai tîrziu, se pot întrevedea de pe acum anumite constante ale gîndirii filosofului și chiar ale stilisticii sale atît de personale. Una dintre ele este absența de "vocație filosofică
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
atrocități cititorilor de astăzi ai României literare? Mai întîi fiindcă am vrut să întregesc imaginea țăranului român conturată în paginile citate ale revistei cu gîndul la cititorii avizați (i.e. potențialii scriitori). Apoi pentru că, avînd astăzi dreptul la adevărul întreg, pentru rostirea lui niciodată nu-i prea tîrziu. În fine, deoarece socotesc a fi sosit vremea ca astfel de mărturii zguduitoare să treacă din paginile unor cărți sau reviste cu tiraj limitat în manualele opționale de istorie și, de acolo, în conștiințele
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
creștine, Capităreasa sau prescurărița, Declinarea drob, ciorbă, stufat, friptură, Munții noștri oaie poartă, Mic dicționar de stână, Filosofia ciorbei, Ardealul slăninii cel gustos, La chef cu secuii ș.a. Pantagruelul de la Paideia nu se mulțumește însă doar cu o sumă de rostiri înecate în cerneală: ambițiile sale se ridică la nivelul unei strategii universale. După cum singur mărturisește, trimite scrisori la Biblioteca Acadmiei Române și la Arhivele Statului în care solicită "informații și documente oficiale legate de inventarea și dezvoltarea tehnologiei umplerii unor
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
ce a împrospătat-o în cadrele unei epoci echivalente cu una din cele mai grave încercări ale spiritului creator din cîte a îndurat omenirea: Ea este datată subiectiv și, poate că într-o zi, cînd adevărul își va găsi o rostire senină, nedumeririle vor deveni întrebare". Altfel spus, Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul, deoarece, grație limbii de lemn
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
sensibilă - iată o Contesă mozartiană credibilă; doar o oarecare rigiditate în jocul de scenă, explicabilă, se va atenua probabil cu timpul. Suzana Mihaelei Stanciu lansează cu ușurință vocalize, volute aeriene, doar gravele sunt aruncate cam neglijent, întinând finețea dantelată a rostirii ei muzicale. Mobilă, grațioasă, vivace fără ostentație, ea își stăpânește rolul cu siguranță. Linia sensibilă a momentelor lirice (aria rozelor, duetul scrisorii) a dezvăluit și cealaltă față a personajului, dar mai mult în cânt decât în jocul care accentuează doar
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
imprescriptibile față de sine însăși. Ci moartea ne va dezrobi mîine, scria Georges Bernanos, citat de Ierunca, iară adevărul ne poate dezlega încă de azi". Adevărul a cărui casantă afirmare este deja o formă a justiției. Asumându-și dificila misiune a rostirii adevărului justițiar, autorul volumului Românește, alături de Monica Lovinescu, cu care și-a împletit destinul, n-a beneficiat - așa cum insinuează unii - de "privilegiul" exilului, căci, în pofida acestui "adăpost", a fost și este încă expus din plin răstălmăcirii, minciunii, insultei. A stat
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
stabilește rolul soteriologic al cuvîntului în epoca noastră atît de încercată de criza limbajului, urmare, consideră d-sa, a prăbușirii credinței: Pînă la urmă orice fel de viață ai duce, izbăvirea rămîne în preajmă cu condiția să nu uiți capacitatea rostirii. În tot vălmășagul de vorbe, în lumea vorbăriei e imposibil să nu găsești odată cuîntul, cuvintele care să te spele de lăturile de fiecare zi. Care nu-ți vor deschide neapărat cerul dar te vor trezi din somnul igienei dobîndite
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
și sublimare care consacră toate gîndurile calmului divin. Litera poartă în sine nostalgia originilor, astfel cum lacrima se întoarce către ochiul din care a purces sacrificial. Ținta textului e refacerea unității primordiale. Funcția sa rămîne cea a spovedaniei. Uneori prezența rostirii e înlocuită prin cea a cuvîntului scris, cu aceeași consecință purificatoare. Odată, Sfîntul Vasile cel Mare, reputat pentru disciplina sa duhovnicească, a săvîrșit o excepție de la taina mărturisirii. Avînd a face cu o femeie păcătoasă, căreia îi era rușine să
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
de prinos adus memoriei acestora. Cum limba română, începând din sec. al XVI-lea, dă semne de oficializare, fie și prin acte administrative sau diplomatice, înlăturând lent și sigur grafia altor alfabete (grecesc, slavon), cursul ei vorbit conduce spre o rostire sui generis în lăcașurile de cult. Cronicarii moldoveni, prelații sec. al XVII-lea și al XVIII-lea redimensionează limba vorbită după tipare de exprimare standard, cu perspectivă de generalizare. Căutarea identității naționale nu constituie doar un principiu al romantismului, semnalarea
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
eroarea majoră a acestui scriitor care este un maestru al stilului scriptic. își obligă toate personajele să vorbească la fel, o singură limbă și anume "limba Fănuș Neagu", de o mare bogăție și de stranii frumuseți, este adevărat, dar nepotrivită rostirii pe scenă." Alt exemplu îl poate constitui cronica literară consacrată romanului lui Nicolae Breban Ziua și noaptea: " Romanul acesta al lui Nicolae Breban este, dintre toate ale sale, cel mai lipsit de materie epică, de "întâmplări", mizând până la riscul destrămări
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
decît o ființă demoniac totalizantă, poetul se declară înzestrat el însuși cu daruri mai mult decît orfice, uzurpatoare ale atributelor divinității: "Sînt o ființă ultimă/ sînt templul/ tuturor limbilor/ în glorie sunînd/ Dacă-a trecut/ cuvîntul peste ape/ eu sînt rostire/ sînt întregul cînt" (Sînt o ființă ultimă). Scufundat într-un uragan al beției de sine, soarbe vampiric sîngele lui Crist și constată că-n făptura-i demonizată s-au spart arterele lui Iahve: "Văzduh! Văzduh!/ Sînt beat în trei văzduhuri
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
părea cunoscut, cu multe strofe știute pe de rost. Comentariul călinescian, mai în verva că niciodată, constituie o fantastică punere în valoare a poemului lui Dimitrie Bolintineanu. Criticul montează cu măiestrie bijuteria și, tot admițându-i imperfecțiunile, le escamotează prin rostire, îndreptându-ne mereu privirea spre focurile pietrei prețioase. El ne seduce intelectual față cu spărturile, imperfecțiunile și lipsa de inspirație a unui însemnat procentaj din scriere. La nevoie, G. Călinescu nu ezită a inventa halóuri (verbale) pentru a ne fascina
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
exprimă adevărul?" Istoria literaturii cu toate curentele, orientările, experimentele, revoluțiile, nu e altceva decît o permanentă luptă a scriitorului cu limitele limbajului. Versul liber la vremea lui, dicteul suprarealist, asocierea unor cuvinte aparent incompatibile, insolitatea, deschid spații noi de explorare, rostirea orală, democratizarea poeziei prin acceptarea oricărui tip de exprimare, reabilitarea urîtului și a abjectului, renunțarea la complexele de orice tip, înmulțirea și diversificarea registrelor, toate fac limbajul poetic mai încăpător, comunicarea mai largă și mai cuprinzătoare. Dar poate sub această
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Dumitru Avakian S-au împlinit patru decenii și jumătate de la intrarea în eternitate a lui George Enescu. A fost primul muzician român care a ridicat rostirea muzicală a țării sale la nivelul circulației universale a valorilor. A intuit și a descoperit modalități specifice limbajelor muzicii noastre tradiționale, modalități pe care le-a consfințit în arsenalul mijloacelor componistice ale secolului. Atins de aripa geniului, a rodit atât
Marile spirite se întâlnesc cu George Enescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17061_a_18386]
-
-l mai vezi/ niciodată/ în roz" (hipocondrie). Viziunile lui Gelu Vlașin se vor constitui în consecință după principiul "mozaicării" din "crâmpeie" de real, ele reproducând filmul discontinuu al vieții interioare, marcat de tensiunea dintre "timpul percepției" și "timpul amintirii". Iar rostirea va fi monologică, incoerentă, acompaniată de gesturile stereotipe ale unui Pierrot care are adesea fizionomia, pe jumătate grațioasă, pe jumătate grotescă, a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so what când
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]