237 matches
-
despre petrecerea mortului și despre moși. Încheie cu tîrgurile din Ungaria, Transilvania și România, cu timbre și taxe de timbru în Ungaria și România. Un îndreptar complet, spre a-ți începe anul și a-ți continua viața cu lucrurile bine rostuite, punînd preț pe văzute și pe nevăzute, pe spirit și pe chipu-i de hîrtie. Zicîndu-ți că, dincolo de rele și de bune, niciodată lumea nu fu mai frumoasă...
Cronica anului 1882 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8434_a_9759]
-
timp, îmi conține biografia, a răzbit mai deunezi surpriza unui pîlc de voci tinere, ferme și clare. Veneau să mă colinde, veneau să biruie marasmul unui timp mohorît, și al unei staze apăsătoare. Aveau, în firescul lor, o cumpănă sănătos rostuită, și o demnitate care depășea circumstanța. Candoarea culeasă de ei, din vechile cîntări rustice, nu ocolea aportul unei alcătuiri ordonate, balsamul astfel răspîndit evoca, precum un fagure neascuns, virtuți de compunere strictă, - chema, fără voie, ai fi spus, rîvna unor
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
sale. Este un spectacol extins pe durata a patru ore efective de discurs muzical vocal-simfonic. Responsabilitatea realizării a revenit acestui cuceritor maestru al baghetei care este dirijorul Ingo Metzmacher; dispune de un elan interior inepuizabil, de o energie artistică bine rostuită, capabilă a susține, a conduce realizarea acestui grandios edificiu muzical dramatic. Publicul însuși, bun cunoscător, s-a entuziasmat treptat. La sfârșitul spectacolului l-a ovaționat îndelung. Echipa actuală a cântăreților soliști este în bună parte cea care a realizat spectacolele
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
corupția, lipsa de scrupule... cu orice, numai cu munca, onestitatea și firescul profitului - nu! Sigur că avem și câteva insule turghenieviene de medelenism, personaje precum Sașa Comăneșteanu, câte un boier „ghepardian“, literatura tihnei la conac, mustoasa memorialistică a vieților bine rostuite, unele „figuri pozitive ale clasei avute“ ș.a.m.d. Dar toate acestea nu sunt decât excepțiile care confirmă regula. Cam așa am început discuția. Joia viitoare vă spun cum a continuat. 15 martie 2012 199 Demonizarea bogăției, triumful mârlăniei La
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Nici nu mă pot gândi la vechea înfățișare! Vetustă, cu o pardoseală de linoleum jerpelit. Acustica era, însă excelentă. Acum sala arată civilizat. Are un aspect ce o situează la nivelul sălilor bune din Europa. Spațiile sunt, în general, bine rostuite. în schimb sonorizarea interioară a sălii a devenit inegală. Sper că nu definitiv. Este posibil că speteaza mult înălțată a scaunelor reprimă circuitul sonor. Nu „adună" sunetele. Odată cu reinstalarea orgii, odată cu remodelarea fundalului scenei, lucrurile se pot îmbunătăți. Este necesară
S-a redeschis Studioul de Concerte Radio by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6764_a_8089]
-
un cozonac umplut din abundență cu mac. Tata a așezat pe „masa prieteniei” prăjiturile de casă și plăcinta noastră tradițională, după care totul a venit de la sine. S-au făcut glume, s-au schimbat numere de telefon, s-a mai „rostuit” ceva prin cameră și ai fi zis că ne cunoaștem de-o viață. A fost minunat când fetele l-au invitat pe tata la o țigară pentru că fumau amândouă și l-au simțit aproape, nicidecum o persoană distantă, ori circumspect
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
bucuros de cunoștință. Eu sunt Petre, cel care a luat casa babei Floarea. Am aflat de dumneata de la Carmen, cu care suntem rude. Eu sunt frate cu taică-su. Putem vorbi puțin? Poftim în casă. Intră, casa era mare, bine rostuită, curată, casă de om gospodar! Trecu printr-un culoar și ajunseră, în spatele casei, într-un atelier, cu tot felul de scule și mașinării, unde se respira miros de scândură, de rumeguș, de lac... Bade Ioane, îi zise Petre. Aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
venise pe lume numai ca să spună «after you» și să se ducă, fiindcă ne-a luat o înainte la toți : s-a curățat, primul, la nouăsprezece ani...“. Îmi ascultam pălăvrăgeala. Vedeam întreaga încâlceală a ghemului pe care îl crezusem bine rostuit. Cunoșteam firul, ar fi trebuit să-l apuc de un capăt și să trag, dar nu se putea așa, dintr-odată. Mă temeam să nu sporesc blestemul încâlcelii. „Mă sufocau“, spunea Maria. „De mică mă sufocau...“ Pesemne însă că mi-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și cu cele trei povestiri intrecalate, îmbucate și constituind scrierea, aceasta îi va putea părea unui cititor sau altuia oarecum ca acele cutiuțe de lac japonez ce conțin altă cutiuță, și aceasta alta, și apoi încă una, fiecare dăltuită și rostuită cum a putut mai bine artistul, și în cele din urmă, o ultimă cutiuță... goală. Așa sunt însă și lumea, și viața. Comentarii la comentarii și încă o dată comentarii. Și romanul? Dacă prin roman, cititorule, înțelegi subiectul, atunci nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Mulți dintre ei aveau depuși aici bani și cambii; valori mici, mai toți erau săraci. Uneori obțineau împrumuturi. Dovedeau pentru acest așezământ un respect aparte, pornit dintr-o nevinovată manie a grandorii. Erau în relații cu o Bancă! Niște inși rostuiți, nu chiar fitecine. De câte ori se ivea prilejul - mai ales în discuțiile cu străinii -, aduceau vorba despre Bancă; despre dobânzi, despre polițe și scadențe. Despre Bancă, îndeosebi. Le suna frumos cuvântul, chiar dacă făloșenia - ținând seama de creditele greu de întors - îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
libidinoși dornici de nițel dezmăț. Nimic din copiii-Mozart de altădată. Putem, în sfârșit, să ne bucurăm de câteva ceasuri de liniște. Nu e puțin lucru să fii mângâiat de o curtezană. Plătim pentru asta; sub o altă formă, desigur, bărbații rostuiți plătesc nevestelor. Noi cumpărăm de unde putem. Important este că nu suntem refuzați niciodată. Uităm de ură, de spaime; nimeni nu ne-a oferit vreodată mai mult. Femeile acestea fără căpătâi au devenit căpătâiul nostru; ne-am pierdut mințile. Dumnezeu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ne-am pierdut de mult sufletul de țărani, de oameni ai muncii, de robi ai muncii. Încet, încet (oare numai jumătatea de veac comunistă a fost de vină?), ne-am transformat în chiulăi cu mari veleități de gospodari, de oameni rostuiți. Satele noastre sunt dovadă. Cartierele în care locuim sunt dovadă. Viețile pe care le ducem sunt superbele dovezi ale traiului din nimic și pentru nimic pe care îl ducem. Orice prilej de a nu munci este bucurie națională. Voiam, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]