1,741 matches
-
contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele Îi vibrau de Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc, muzica se opri, În aceeași clipă În care dansatoarea Își curmă dintr-o dată rotirea vertiginoasă, aparent fără nici un efort, ca și când nu ar fi cântărit nici cât un fulg. Mantia Îi căzu la loc peste trupul gol, ascunzându-l privirilor. Ea Își strânse vălul peste șolduri, rămânând Îndelung nemișcată, spre a-și recăpăta suflarea, părând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
peretelui din fund. Acolo, despărțite doar printr-o fâșie de spațiu gol, parcă Într-o alegorie a râului ce marchează hotarul cu Împărăția morților, se găseau băncile cadavrelor În așteptarea Îngropăciunii. Vii și morți laolaltă, se gândi Dante, ca În rotirile unui dans macabru. Poate că era un lucru bun faptul că acel spectacol Înfiorător era ascuns de vederea oneștilor cetățeni. Poate că vechii persani aveau dreptate: exista, Într-adevăr, o regiune a tenebrelor sustrasă ochiului luminos al lui Dumnezeu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
La asta se gândea marele Aristotel atunci când și-a imaginat mașinăria cerească. — Nu, te Înșeli. Iubirea este aceea care conferă mișcarea Înlănțuirii de ceruri. Dorința de iubire a ultimului cer, cufundat În iubirea esenței dumnezeiești este aceea care le determină rotirile, voind ca În fiecare punct al său să experimenteze infinita bucurie a iluminării, zise Dante distrat, ca și când ar fi repetat o lecție. Se gândea la Antilia. Jocul acela de aluzii Îl deranja. Deschise gura pentru a-l pune la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Un pașalâc între Carpați și Danubiu ar fi, trebuie să recunoașteți, un teribil cap de pod împotriva întregii creștinătăți. — Asta așa e - recunoscu papa, dus pe gânduri. — Deci noi vă cerem sprijinul nu pentru un domn anume, ci tocmai pentru rotirea și schimbarea lor la nesfârșit, singurul lucru care, prin faptul că seamănă cu un joc, îi atrage și-n felul acesta îi înșală pe turci, niște copii, în fond, de ce să n-o spunem... Episodul 206 LUAREA îN TIMP Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trecut prin viață fără să cunosc lumea? Cum de nu am trăit niciodată ca lumea? Merită oare să regret acest lucru? Îmi vine brusc În minte povestea rățuștii urîte. Simt ciocul de lemn al mamei uriașe, nesimțitoare, teribilă În rigoarea rotirilor ei concentrice, izbindu-mă la intervale egale cu o precizie de metronom În moalele capului. Dar, de undeva dintre trestii, cele treizeci de foueteuri ale Odettei-Odylle, tutu-urile ei În alb-negru, clișeul unei realități infinit mai vii, dacă o compari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se referă. A luat săpunul și a început, ușor, să-mi spele spatele. Mi-am adus aminte de o prietenă care fusese lovită de o mașină. A zburat destul de sus, mașina i-a prins piciorul și a propulsat-o în rotire, cu părul ei roșcat zburând liber, cu fusta roșie din mătase fluturând, ca o păpușă învârtită de un copil plictisit. Când a aterizat, era tot ca o păpușă, cu picioarele desfăcute în fața ei, cu mâinile la spate, în mijlocul drumului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pahar, după care plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de fildeș alerga deja în sens invers rotirii acesteia pe șanțul de pe marginea roții de ruletă. La rândul său, crupierul îl privea nerăbdător așteptând să vadă ce face. În sfârșit, bărbatul se aplecă peste masă și împinse toate jetoanele pe doispre zece roșu. Întârziase cât putuse de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le-ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși de pîlpîirea vieții, care, În rotirea lor congestionată, teribilă, Îl căutau și-l aflau, căci numai ochii aceia Îl priveau, Își Întorceau privirea după el, se milostiveau să-l țintuiască, pentru că ologii care tîrau cu cioturile membrelor și Îi sărutau picioarele cu buze Înghețate, nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
temnicer. Conjurînd vreo știință necunoscută, nimeri cheia pe care o căuta și o introduse Într-o Încuietoare protejată de o carcasă din sticlă umplută cu relee și cu roți dințate care sugera o cutie muzicală la scară industrială. La o rotire a Încheieturii, mecanismul țăcăni ca măruntaiele unui automat și văzui pîrghiile și suporturile lor alunecînd Într-un balet mecanic uimitor, pînă cînd blocară poarta cu un păienjeniș de bare din oțel care se adînci Într-o stea de orificii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea pe preot în acest decor, cu brațele pline de flori necunoscute, cu o pălărie colonială și o sutană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși deasupra rotirilor deșarte Făuritor de sensuri, să te ridici viril; Și, beat de aderare activă și adâncă, - Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
însă și indiscreția). Versurile devin versete. Se poate condamna o vină așa de nobilă? Da, și cu toată tăria. Cred că procedeul dezvoltării succesive, simfonice, a imaginilor - procedeu de care simbolismul a abuzat înșelîndu-se asupra destinului propriu al poeziei - și rotirea de tablouri cu aparițiuni profetice, înseamnă cam același lucru. Lirismul rezidă în altă funcție, în întărirea unei moralități eterne, sentiment veritabil și permanent la d-l Blaga, dar servit stângaci de procedee echivoce. Această ordine trebuie numită "spiritualitate", oricare ar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vrajă de neuitat, pe care doar pământul o va tremura într-o reconstituire târzie și ultimă: după învălmășeala de sunete stridente și haotice, un sunet inteligibil, consonant și melodios a fost „interpretat” de un liliac rănit, epuizat de zbor în rotire și căzut din podul școlii exact pe clapele pianului mișcându-le prelung... Un țipăt de sfârșit cât un sunet curat și armonios, înțeles ca un apel la trezire și iluminare duioasă și profundă a unui suflet răvășit de necunoscut și
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
și simți că nu mai ai putere.... Și atunci cedezi împotrivirii. Pumnii ți se descleștează ușor...un fel de calm vecin cu moartea te cuprinde ...că un giulgi cald..corpul își ridică propria greutate ...și cuțitul își oprește scrasnita-si rotire...simți o palmă răcoroasă atingandu-ti obrazul trudit...și șuvoiul nestăvilit al lacrimilor binefăcătoare îți inundă față. Cazi într-un somn greu ,adânc fără vise și ultimul gând înainte de a-ți lipi genele arzande este că poate n-ai să
PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361459_a_362788]
-
clipe, ureche, cu răsuflarea tăiată în ecoul pieptului de nenumărate răsărituri, înnoptări. Te-am urmărit fascinată, topită de drag, bucată ruptă din tine cu fiecare stare. Te-am mângâiat pe frunte, pe spate, pe cumpăna vremii, te-am îmbrățișat până la rotirea universului, am văzut cu ochii tăi nuanțele măsurării mișcării. Te așteptam așa cum aștepți izbăvirea, îți netezeam cutele gândurilor, contemplam oglinda gestului, mă înălțam în palma ta până la bucurie, până la esențe, îți ascultam povestea privirii, știam în ce ape ți se
CINSTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362893_a_364222]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PREOCUPĂRI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1699 din 26 august 2015 Toate Articolele Autorului Uneori mă retrag în bârlogul tăcerii, mă înfășor în mantii de cumpătare să-mi pot echilibra pașii. Învăț rotirea în baletul vieții și urc spre cer într-o hipnotică îmblânzire a scindărilor. Îmi ocup timpul cu trasarea de priorități, testarea temeliilor, urcușul pe creste fragile , cu înotul între tâmplele gemene, în oceanul inimii. Îmi ocup timpul cu anotimpurile, cu
PREOCUPĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362946_a_364275]
-
greu și port în jur/doar fier și fier și fier și fier.» (Paralizie - SÂrg, 51). La fel și lecția expresionistă/avangardistă: «Acum, sufletul meu nu mai este rotund, /acoperit cu furnici înnebunite, /întretăindu-se, fluturând din antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș spune iubitei mele: / - Te iubesc! /ca să năvălească lumea în mine, urlând. / Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc! / Nesfârșită văgăună luminoasă sunt...» (Făt-Frumos - SÂrg, 141); «... trec doar
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
iar , civilizație după civilizație ...până în cele din urmă Soarele lor , unul din miliardele de miliarde de sori o să se stingă . Și întunericul o să învingă lumină ...pentru că așa e firesc .... lipsa e mai naturală decât prezenta ! Până atunci , an după an , rotire după rotire în jurul Soarelui ...Dumnezeu ne trimite Lumină Sfântă , ne mai dă o șansă , iar noi , cei care credem, o împărțim în lume .A fost întuneric și va fi din nou ...dar , în necurățenia și dezordinea noastră , ne bucurăm încă
VENITI DE LUATI LUMINA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363579_a_364908]
-
după civilizație ...până în cele din urmă Soarele lor , unul din miliardele de miliarde de sori o să se stingă . Și întunericul o să învingă lumină ...pentru că așa e firesc .... lipsa e mai naturală decât prezenta ! Până atunci , an după an , rotire după rotire în jurul Soarelui ...Dumnezeu ne trimite Lumină Sfântă , ne mai dă o șansă , iar noi , cei care credem, o împărțim în lume .A fost întuneric și va fi din nou ...dar , în necurățenia și dezordinea noastră , ne bucurăm încă de LUMINĂ
VENITI DE LUATI LUMINA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363579_a_364908]
-
stânci și lumină, scări și comori de cenușă, țărmuri și dor... Arsura din glasul ei transmite arsura trupului lui. În matca pământului se zăresc flori roșii izvorâte din piatră, un licăr de speranță, apropierea inimilor, o sferă luminoasă în continuă rotire, două drumuri și două ajungeri. Delicat le e timpul! Ca o taină: deși în văzul vieții, în ochi, nimănui. Simți primăvara câmpului lor plin de flori? Ca și când ai fi îndrăgostit de-un câmp de margarete, din rădăcini spre muguri, din
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
azi-noapte ca-n povești. Satul s-a acoperit cu argintul Domnului peste tot. Pomii au devenit niște dantele minunate în livada noastră. În bătaia luminii becului de-afară fulgii de zăpadă păreau niște planete albe într-o galaxie aflată în rotire amețitoare. Lumea aflată sub zăpezi e mai liniștită. Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
Ar trăi lumea decent, S-ar stimula, astfel, consumul Și ar trăi perfect tot omul. Fiindcă procente din simbrie, Se distribuie-n economie, Și-n bugete oarecare S-ar strânge ceva parale. E o simplă șmecherie Că-i a banului rotire, C-o viteză cât mai mare Cum e scris în manuale. Așa, cred că e decent, Ca cei domni din parlament Să încerce să gândească Leafa minimă s-o crescă! Dacă vrei apoi să ai, Obișnuiește-te să dai! Se
SALARIAT de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367837_a_369166]
-
Acasa > Poezie > Familie > ZILE DE CRĂCIUN Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă, aerul foșnește a mătasă E armonie și-atâta iubire! Se-aude a orei încetineală rotire În învechita pendulă din casă. O stea oprită pe cer luminează... Raze de-argint ajung în depărtare Polei de ger noaptea incendiază O, ce colind! Suavă sărbătoare; ``Ard tălpile Mariei de atâta drum, Totuși, privește-n față vitejește, C-un
ZILE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367886_a_369215]
-
agitație ,dar tocmai de aceea nu trebuie să pronunți cuvântul „ niciodată ” ,căci soarta îți râde-n nas întotdeauna. La blocul meu chibrit de la oraș,apa venea întotdeauna când o chemai la robinet ,iar temperatura o umflai doar printr-o singură rotire de buton. Dar toate astea fuseseră odată.... Acum apa nu mai vroia să vină singură ,o aduceai cu o găleată tocmai de undeva ,din străfundul pământului ,iar iarna aveai căldură-n casă doar dacă te învredniceai vara să aduci lemne
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
pământului ,iar iarna aveai căldură-n casă doar dacă te învredniceai vara să aduci lemne ,să le tai ,să le crăpi,și-apoi să le așezi frumos, sub ștreașină,să nu le plouă. Adică era nevoie de mult mai multe rotiri puternice de trup și nu doar de una simplă, de buton. Exact în timpul prelucrării lemnelor pentru iarnă am nimerit și eu în curtea socrilor . Bătrânul lucrase o viață la pădure ,dar vârsta înaintată îl mai ținea din când în când
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]