255 matches
-
căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce răspândește o lumină molatică, de culoarea salviei. Alături de carte se află un rozariu În nuanțe de ocru, cu o piatră de chihlimbar atârnată la capăt, și un pahar pe jumătate plin cu apă În care-și ține proteza. Pentru ea timpul și-a pierdut de mult cursul linear; de-a lungul autostrăzii istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Banu are de gând să ceară ceva În plus. Allah, dă-mi știința, fiindcă nu mă mai pot Împotrivi dorinței de-a ști, Însă dă-mi și puterea de-a Îndura toată știința asta. Amin. Scoate dintr-un sertar un rozariu de jad și mângâie mărgelele. Bine atunci, sunt gata, hai să-ncepem. Allah să mă ajute! Atârnată de raftul de cărți pe care se află lampa cu gaz, doamna Sweet se strâmbă, nemulțumită de rolul de observator care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e bine, o s-o luăm și o s-o aducem acasă. Seara târziu, când tocmai se pregăteau să se culce, telefonul familiei Kazanci a Început să sune. — Inshallah să nu fie nimic rău, a șoptit Petite-Ma din patul ei, cu rozariul În mână și o umbră de neliniște Întipărită pe chip. A Întins mâna după paharul cu apă În care se afla proteza și, Încă rugându-se, a luat o gură. Numai apa putea stinge frica. Mătușa Feride, care era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lângă biroul ei... Ca un patriarh capricios EA cerea supunere absolută. Oricât de mult s-ar fi supus, Mustafa nu-și folosea niciodată mâna dreaptă. Mâna dreaptă era rezervată lucrurilor curate, curate și sfinte. Cu mâna dreaptă atingea Coranul, ținea rozariul și deschidea ușile Închise. Cu mâna dreaptă lua mâinile bătrânilor ca să le sărute. Pe cât de binecuvântată era dreapta, pe atât mâna stângă era rezervată unor lucruri Îngrozitoare. Nu putea să se masturbeze decât cu mâna stângă. O dată visase că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
religioase. Presupun că magazinul acela de bijuterii va fi în curând scena unui miracol. S-ar putea ca Lenny însuși să se înalțe la cer. — Lu’ domnișoara Annie i-au plăcut mult mătăniile. A început pe loc să spună un rozariu. — Fără îndoială, e mai plăcut decât să stea la discuții cu tine. Ia un scaun, copile, ș-am să-ți pregătesc ceva de mâncare. — În confuzia produsă de leșinul domnișoarei Annie, se pare că ai uitat că m-ai expediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
simțea când se întâlnea cu prietenul său cel naiv și nătâng. Știa că aceasta este un defect al său, însă nu se putea îndrepta cu nici un chip. — A sosit o scrisoare de la Ōsaka... Diego scoase din buzunarul sutanei ponosite o dată cu rozariul un plic desfăcut. Apoi își îndreptă spre misionar ochii lăcrimoși spunând: Iar ne ponegrește Ordinul Sfântul Petru. Misionarul despături la flacăra lumânării ce pâlpâia ca aripile unei molii scrisoarea de pe care picături gălbui de ploaie șterseseră cerneala. Fusese scrisă cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost clipa când ne-a zguduit primul val uriaș. Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o dată rușinat pentru că Velasco îi tratase pe însoțitorii săi cu acea compătimire pe care era de datoria lui ca stăpân să le-o arate. Lângă Yozō se afla ceva ca un șirag de mărgele. Yozō îl lămuri că era un rozariu creștin pe care Velasco îl uitase acolo. — Senior Velasco, zise Yozō sfios ca și cum ar fi fost prins asupra faptului, le-a folosit ca să se roage pentru Seihachi și pentru alții. — Ascultă-mă, zise samuraiul ridicând puțin glasul, îi sunt recunoscător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o baltă de ceară topită, formată parcă din lacrimile vărsate chiar de el. — Seara indienii vin aici și se roagă. Și femeile, și bărbații se plâng acestui Iisus povestindu-i durerea lor. Își vârî mâna în sân și scoase un rozariu făcut din ghindă și un teanc de hârtii roase pe margini. — Nu am ce să vă dăruiesc. Vă rog luați cel puțin aceste lucruri. Este viața Domnului nostru scrisă de mine. N-aveau de ce să nu le primească. Lângă trestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pietruit, spălat de ploaie din apropierea mănăstirii, m-am uitat la norii ce pluteau deasupra mea. Pe marginea povârnișului erau câțiva lachei așezați pe butoaie și discutând ceva. Cum în afară de ei nu mai era nici țipenie, am dat să-mi caut rozariul prin buzunar, așa cum făceam întotdeauna când voiam să-i aduc mulțumire Domnului. Atunci s-a întâmplat. Mi s-a părut că de undeva se auzea un râs. Era un râs de femeie care parcă se înecase cu ceva. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
altele albicioase. Nu știu cum se cheamă, habar n-am dacă ăsta o fi cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată făcând cireșe sau alte roade. Aici a fost cândva și-o grădină botanică, veche, cu niște chioșculețe de lemn și rozarii, cu alei cu pietriș alb, cu bazine și iazuri acoperite cu nuferi, îmi suflecam pantalonii de la uniformă și intram în ele să culeg banii aruncați de îndrăgostiți și de fetele de la profesională, să li se împlinească dorințele, sau îi pescuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
până spre pieptul meu. Am tras-o în sus de brațe. — Uită-te la mine, te rog, uită-te la mine. Începu să-și desfacă bluza, nasturii ieșeau cu repeziciune din butonierele de lurex, alergau sub degetele ei ca un rozariu. Sânii ei mici ieșiră la iveală. I-am oprit mâna. — Nu, nu așa. Am luat-o în brațe și am dus-o pe patul din dormitor. Am dezbrăcat-o încet, mișcându-mă în jurul ei calm, cu mâini atente, ca și cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Tălpile pantofilor femeii aceleia erau ca și acelea ale mamei mele. Tălpile celui care stă îngenuncheat, care se desprinde de pământ și se roagă. Și Italia era credincioasă. Ținea în dormitor un crucifix, care atârna pe perete printre boabele unui rozariu mare de lemn, și purta la gât o cruciuliță de argint pe care o sugea când era tristă. Poate acum și ea intra într-o biserică să ceară iertare unei statui. Cine știe cum petrecuse Crăciunul. Am văzut un cozonac tăiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iluziilor și-al tuturor dezamăgirilor: în biserică! — Așadar, acum credeți? — Știu eu!... Deci nu credeți? Nu știu dacă sunt sau nu credincios; știu că mă rog. Suntem câțiva inși care pe înserat ne reunim aici ca să ne rugăm spunând un rozariu. Nu-i știu cine sunt, nici ei nu mă cunosc pe mine, dar ne simțim solidari, într-o comuniune intimă. Și-acum cred că biata omenire n-are nevoie de genii. — Și soția dumneavoastră, don Avito? — Ah, soția mea! - exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
privind marea mulțime a turiștilor, îmi făceam griji unde o să dorm, căci tare mă temeam că toate pensiunile și hotelurile sunt pline. Cu asigurarea venită de la acest confrate îmi continui drumul spre Varazze unde am stabilit să ne întâlnim. Rugândumă rozariul și admirând peisajul, dar simțind mai mult greutatea rucsacului și durerea în picioare, ajung la Varazze pe la ora 20.30. Sunt rupt de foame și-mi comand o pizza Margherita la o pizzerie lângă un carusel, unde se joacă copiii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
prezente și tablouri cu rugăciunea Tatăl nostru în diferite limbi. Inaintând spre sanctuar, în stânga, în subteran se află marea bazilică sf. Pius al X-lea. Dar cea care domină încă de departe este bazilica Neprihănitei Zămisliri, sub care este bazilica Rozariului. Turnul înalt, zvelt, te încântă și te atrage spre Fecioara neprihănit zămislită și, în general, spre acest loc atât de plin de rugăciune și miracole, de speranțe, încredere, consolare spirituală, comuniune creștină și umană. Lourdes te învăluie și te pătrunde
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
sanctuar deja de șase ani. Mâncăm împreună, după care mă duce la casa sf. Petru și Paul, din apropiere, unde mi-a obținut un loc pentru cazare. La ora 17 este procesiunea cu Prea Sfântul Sacrament, care pleacă de la bazilica Rozariului, se desfășoară apoi în piața din fața bazilicii, pentru a se încheia în bazilica subterană sf. Pius al X-lea. Impresionantă mulțimea pelerinilor bolnavi purtați în cărucioare sau pe tărgi, la care se adaugă un număr mult mai mare al celor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ne iubește, și veți experimenta acest lucru. Toate convoaiele de suferinzi veniți la Lourdes, sunt convoaiele acelora care sunt în pelerinaj spre Cel care este Iubire. La ora 18.30 am fericita ocazie de a concelebra sf. Liturghie în bazilica Rozariului, iar la ora 21 să particip la rugăciunea Rozariului în piață. Feeria lumânărilor aprinse, rugăciunile recitate sau cântate în diferite limbi, mulțimea celor ce umplu piața transformă acest loc pământesc într-o prefigurare, cred, a lumii de dincolo, unde, în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de suferinzi veniți la Lourdes, sunt convoaiele acelora care sunt în pelerinaj spre Cel care este Iubire. La ora 18.30 am fericita ocazie de a concelebra sf. Liturghie în bazilica Rozariului, iar la ora 21 să particip la rugăciunea Rozariului în piață. Feeria lumânărilor aprinse, rugăciunile recitate sau cântate în diferite limbi, mulțimea celor ce umplu piața transformă acest loc pământesc într-o prefigurare, cred, a lumii de dincolo, unde, în mod inefabil, întreaga creație va cânta gloria lui Dumnezeu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se auzi din nou din capul scărilor. —Va trebui să termini de spălat vasele fără mine, spuse Thérèse. Îi recunosc tonul ăsta. E tonul pe care își spune rugăciunea. Acum n-o să poată adormi până nu facem cel puțin un rozariu. Noapte bună, Monsieur Charlot! Așa i se adresa, în mod oficial, la sfârșitul zilei, pentru a alina orice supărare pe care poate i-o pricinuise pe parcursul zilei. Charlot ratase momentul și era perfect conștient că s-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
păstrase la locul ei lumina orbitoare a Asiei, care se lovea de loggia de granit din fundal, caii și călăreții cu coifuri, iar în spatele mezinei lui Darius - o maimuță ca smoala, șezând pe o balustradă și legănând între gheare un rozariu, șterpelit dintre prăzile de război. Era amănuntul care îl lovise în inimă pe studentul islamic și care îl întrista iar pe Omar cel matur. Femeile, așezate în contre-jour, pe câmpul înfrângerii de la Issos, sunt gata să facă o reverență la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ei ca niște nasturi încinși erau lângă regina lui Darius, în tabloul copiat de Godun. Ca să știe că nu era vis, se roti și sări într-o parte, pe balustrada unde de obicei o vedea pe maimuța care ținea un rozariu. Îi șopti cum îl mai auzise șoptind pe Godun, când o alinta: — Eleonor, vino aici, fată dragă, ce cauți acolo și cum ai intrat? În spatele ei, sub arcade, cerul alb, ca o crustă de sare, se lipea de platoul uscat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de febră părîndu-mi-se geniale. Ei nu mi-au citit cu atenție cărțile. De ce m-aș Întrista - au chei, au pașapoarte, au femei, dorm În paturi cu baldachin, sărăcia e de prost gust, călugărașii Sfîntului Francisc se spînzură de propriile lor rozarii. Dar ce grozav trebuie să fie să știi, chiar dacă oamenii altor locuri nu te vor citi niciodată, că cei din țara ta ar Începe printr-un ciudat mimetism să semene cu tine, că vei ajunge să-i contaminezi În structura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]