572 matches
-
pierd, ascunse-n cuvinte, Când fără voie, cuvântul ne minte, Prea suntem singuri și prea ursuzi, Mor trandafirii când sunt prea cruzi, Iar libelula morții-i pe-aproape, Când sufletul tremură încă sub ape. Tristețe-n vaza de cristal, Trei roze galbene-opal, În cameră nu-i nimeni dus, Cupa de vin privește-n jur, Din ceruri picură azur, Apoi te văd cum intri, strângi Firimituri de viață, plângi. Fluturi, sufletele noastre, Printre crengi, urne și glastre, Cât aș vrea să fiu
INFERNUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345033_a_346362]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PENSIONAR MINER Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului PENSIONAR MINER Reumatisme, Unul peste altul, Care fac psihoze, Adunate în picioare Nelipsitele artroze. Obrajii reci, Lipsiți de roze, Copastii strâmbe, Dezgolite, Plămânii plini De silicoze. *** BLOCURI Piramidele pătrate, Cu ochi sparți, Pietre măcinate, Foste munți înalți. Varul cu semne Vechi, soroc, Dragul meu, Ești la bloc. Referință Bibliografică: Pensionar miner / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PENSIONAR MINER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345057_a_346386]
-
dacă mă prinde neaua, Și mă vezi, îți vine-a plânge Ne-au promis ce e mai bine Și eu i-am votat de buni Că dacă-mi veneam în sine, Mai bine spărgeam cărbuni Când nimic nu stă pe roze Acum iar mi se pretinde Dedulcirea la prognoze, Ca la traista cu merinde M-am hrănit destul cu gândul C-om trăi mai bine mâine Dacă nu ne-om pierde rândul La tichetul pentru pâine Între timp anii m-au
IARĂŞI SACRIFICII?! de ION UNTARU în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345538_a_346867]
-
-n care uit c-ai plecat, Mă trezesc zâmbind, vreau să te sun. De pământ pururi te-ai legat, Trăiești în mine, doar, acum. Unde-i oare veselia, Ce-o simțeam mereu, de Paști? A-nghitit-o de-acum glia, Mama, în roze să renaști... Referință Bibliografica: Joia Mare odinioară / Maria Cristina Pârvu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1946, Anul VI, 29 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
JOIA MARE ODINIOARĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377987_a_379316]
-
un deget, Pe un inel cu jurăminte grele. Noi am jurat pe puf de păpădie C-o să dureze florile de mai De mii de ori decât o primăvară În care stele-n suflet îmi puneai. Chipul tău a înflorit în roze, Parfumul dulce mă-mpresoară Cu vise tumultoase strălucind De câte ori te prind de subsioară. O să păstrăm această amintire Și-n toamna care se arată Cu pașii repezi, pe furiș Intrând aiurea în ogradă? Vreau să înghețe în clepsidre Nisipul precum chipul
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
văzu liniștit de drum. Cumătra șireată se opri în fața lui, prefăcându-se bucuroasă că îl vede, dar în minte își pregătise deja răzbunarea: - Să fii sănătos, Ursache, cum o mai duci? - Mulțumesc dumitale, cucoană, ce să spun, nu chiar pe roze! Uitase, sărmanul, ce cătrănită rămăsese vulpea când plecase din slujba ei și începu să-și spună oful: - Ce să zic, hrană se găsește tot mai greu, râul a sărăcit în pește, ghinda s-a terminat, iar albinele și-au ascuns
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
văzu liniștit de drum. Cumătra șireată se opri în fața lui, prefăcându-se bucuroasă că îl vede, dar în minte își pregătise deja răzbunarea: - Să fii sănătos, Ursache, cum o mai duci? - Mulțumesc dumitale, cucoană, ce să spun, nu chiar pe roze! Uitase, sărmanul, ce cătrănită rămăsese vulpea când plecase din slujba ei și începu să-și spună oful: - Ce să zic, hrană se găsește tot mai greu, râul a sărăcit în pește, ghinda s-a terminat, iar albinele și-au ascuns
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
să știți cu cine se va căsători Angela. - Ne pare sincer rău de toată suferința ta, dacă tu crezi că-ți face bine să-ți descarci sufletul, noi te ascultăm cu dragă inimă, nici viața noastră nu a fost pe roze. - Mulțumesc, dar trebuie să mai știți, că eu am mai fost căsătorit! Nu am prea avut noroc în viață. La un an după căsătorie, soția mea a murit într-un tragic accident de mașină. Am suferit cumplit, mai ales că
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
Mi te arată stând nerăbdătoare, Ascunsă în balcon după o floare, Să vină mai degrab'-al meu trimisul. Te-a păcălit Moș Niculae ! În ghetuță Prin hol s-a furișat și-a pus pachetul, Cu ciocolată, rodii, iar buchetul De roze de la mine-i pe măsuță. Îți văd surpriza și acum zâmbesc Ghicindu-ți încântarea desenată Pe buze în culori de ciocolată Și-adorm șoptind într-una: Te iubesc ! *** Referință Bibliografică: Moș Niculae / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MOŞ NICULAE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369204_a_370533]
-
era zămislit de mintea umană, orgoliul aristotelic era întemeiat. Dar astăzi...” Și poți să nu le dai dreptate acestor atotștiutori neîncrezători?! Ei bine, dacă asta-i starea de lucruri cu filosofia, nici cultura (mă rog, restul culturii) nu stă pe roze. Ba se poate spune că stă chiar mai rău ca filosofia. Și iată de ce. Dacă filosofii își cunosc, mai exact își identifică obiectul de activitate cu gândirea existentului în unitatea lui (logicianul Bertrand Russell era de părere că la limită
DESPRE CULŢI, INCULŢI, SEMIDOCŢI ŞI FALŞI CULŢI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369211_a_370540]
-
biata inimă acum, sentimente aiuritoare de dragoste, de ură, de milă, și alte feluri de sentimente, chem iubita să mă salveze din acest calvar și ea își caută rochie de mireasă pe Lipscani, ei i-aș face un poem din roze de poiană, flori de ,,nu mă uita” din acelea pe care i le punea Veronica lui Eminescu pe mormânt, căci e frumoasă ca steaua Iris, o văd așa în alb, coborând precum noaptea ielele, să mă sluțească, să-mi fure
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
în noi, Chiar dacă universu-ar vrea să strige, Cu ploaia lui de raze, care frige, Cuvinte reci se-adună-n mușuroi. E nefiresc să fim ca doi străini: Eu, la un pol de crudă-nsingurare, Tu, răsăritul sobru, ce mă doare, Un paradox de roze-ntre ciulini. Se sparg intens tăceri de catifea, Oftează cu-al lor glas rănite gânduri, Făcând să plângă și aceste rânduri, Pe foaia de sub ceașca de cafea. Și încă-un lucru este nefiresc: Să stau cu poza ta strivită-n
E NEFIRESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377782_a_379111]
-
Orsay și nici Macedonski nu se sinucid, ci doar mor lent. În timp ce contele cere să i se aducă un pianist spre a se stinge În acorduri de Chopin, Macedonski Își dă duhul Într-un paradis olfactiv, Îmbătat de parfumul adoratelor roze. Cea mai radicală formulare (În scris) a demnității pe care un dandy autentic trebuie să o dovedească În fața Îmbătrânirii și a morții i se datorează lui Barbey d’Aurevilly: „Dacă nu știi să Îți porți nobil bătrânețea, taci și mori
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poate fi transbordat dintr-o limbă Într-alta precum poezia, care se inspiră din sentimente generale. Asemeni acelor vinuri care nu știu să călătorească, el trebuie băut acasă. Nu știe, de altfel, nici să Îmbătrânească; e aidoma celor mai frumoase roze, care trec repede, În chiar acest fapt stând, poate, misterul plăcerii pe care o produc. Dumnezeu a Înlocuit adeseori durata prin intensitatea vieții, astfel Încât marea iubire pentru cele trecătoare să nu ni se stingă În suflete. Nu vom cita prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum de roze dau o nuanță de răsfăț melancoliilor livrești ale acestui „charmeur” dintr-o speță bizară. Repere bibliografice: Cornel, Figuri, 340-351; Alexandru Macedonski, Opere, II, îngr. și introd. Adrian Marino, București, 1966, 353-355; Arghezi, Scrieri, XXIX, 366-367, XXXIX, 82-89; Lovinescu, Opere, VII
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
păduri. Din umezi văi s-ardică, Din noaptea de păduri, De fagi măreți podoabă Purtând pe umeri suri. 2254 Dar culmea lui bătută-i De trandafiri de munte. [Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit] Iar vârful lui cu roze De... e-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. În vârf cu roze roșii Bătut ș-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. Iar vîrfu-i strălucește De roze-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe umeri suri. 2254 Dar culmea lui bătută-i De trandafiri de munte. [Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit] Iar vârful lui cu roze De... e-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. În vârf cu roze roșii Bătut ș-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. Iar vîrfu-i strălucește De roze-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. O iarnă petrecut-a În codru singurel Pîn' de dorință lungă S-a rupt inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce stărui? Oare viața unui sclav Merită luare-aminte? Oare e așa grozav? Moartea, care pentru tine e penibilă, temută, Mie, care sunt un trândav, mi se pare chiar plăcută. LAIS Cum? Renunți la înturnarea înfloritei primăveri, Cu podoaba ei de roze? CHALKIDIAS Ei, asemenea plăceri De treizeci de ori avut-am în viață. Aș voi Să văd altceva. Unica noutate dup-a fi E a nu fi. Ce rămîne? LAIS În zădar ți-ai bate joc Și de moarte, căci cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tristețe și îndoială, singurătate și zbucium (când se clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi putut alcătui o „suită patetică”, dacă dicția crispat modernistă nu ar goli de fior ambițioasele texte. Într-un decor cu o recuzită simbolistă binecunoscută („roze”, „cavouri”, „parcuri moarte”, pietre prețioase) se consumă iluminările poetului, ca și bâjbâielile lui prin indestrămabile neguri. Simplitatea, chiar în tonuri de romanță, priește mai mult liricii lui I. A publicat în periodice traduceri din Baudelaire (pentru care pare să aibă
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
că trebuie s-o lași mai moale. Întotdeauna am fost de părere că e bine să le spun pacientelor care nasc pentru prima oară ce le așteaptă În timpul sarcinii, cu toată sinceritatea. Nu e totul numai trandafiri și apă de roze, să știi! — Categoric, intervine și Luke. Iar noi apreciem foarte tare acest lucru, nu-i așa, Becky? Da, murmur, În timp ce Venetia Îmi pune manșeta tensiometrului În jurul brațului. E o minciună. Nu-l apreciem deloc. Și doar așa, ca să fie limpede
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
în continuare (1918). Este prezent în presa literară cu noi cicluri de rondeluri (strânse postum în volumul Poema rondelurilor. 1916-1920, 1927). Din ce în ce mai bolnav, se stinge, făcând un ultim, și simbolic, gest: pe patul de moarte, cere și inspiră parfum de roze. Dincolo de ecourile unor influențe neasimilate (Cezar Bolliac și D. Bolintineanu, dar și Hugo, Musset, Byron) și de căderile frecvente în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
fețele „diabolice” ale romantismului. În Noaptea de mai integrarea omului în ritualul zămislitor al naturii se sublimează în nota de idealitate a speranței, care renaște și crește în suflete cu impetuozitatea și exuberanța sevelor de primăvară: „Și-n aeru-mbătat de roze sfidez atingerea durerei/ Cu cântece nălucitoare cum sunt candorile de crin”. Beția odorifică nu a devenit încă o tehnică a introducerii în extaz, ca în Rondelurile rozelor, ci trădează și ascunde farmecul imaterial și intens al naturii, viața ei secretă
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
schimb, sporește în consistență în ultima perioadă, A venit un om din Răsărit (1969) fiind urmat peste decenii de alte două romane: Enigma din Strada Presei (1988) și Muschetarul lui Cantemir (1993), precum și de un volum de povestiri - Cele două roze. Povestiri după W. Shakespeare (1994). Continuă și situată de fiecare dată între izbânzile domeniului, activitatea de traducător a lui G. vizează cu deosebire opera lui Shakespeare, a cărei editare completă în românește o coordonează, precum și alte scrieri din literatura engleză
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
Teatru, București, 1975; Unul în doi, București, 1975; Istorii dramatice, București, 1977; Pathetica ’77, București, 1977; 5 lumi ca spectacol, București, 1980; Flori de tutun, București, 1984; Enigma din Strada Presei, București, 1988; Muschetarul lui Cantemir, București, 1993; Cele două roze. Povestiri după W. Shakespeare, București, 1994. Traduceri: Stefan Heym, Cruciații, București, 1949; Laura Z. Hobson, Pe cuvânt de onoare, București, 1949; Walt Whitman, Fire de iarbă, București, 1950, Opere alese, pref. trad., București, 1956, Poeme, pref. trad., București, 1960, Cântec
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
de „adjective scumpe și valsuri de culori”, un spațiu al minunii, al fluidității poveștii: „Eu mi-am clădit în țara Saharelor de aur.../ Un alcatraz fantastic/ Din piatră de zăpadă”. Aici „sunt flori crescute-n nori”, fantome „de sânge de roze”, ape „de dantele/ și de fluturi vii”, „fântâni perverse”. Este și spațiul decorurilor și romanțelor simboliste. Zbuciumul lăuntric, nevroza și viziunea spirituală din estetica simboliștilor lipsesc, substituite de „lungul extaz de oriental” al imaginilor colorate și feerice, cu originea în
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]