1,828 matches
-
erau păpușile-copii? Strângea din dinți. Punctul dintre sprâncene o durea de cât și le încruntase. Își simțea urechile arzând. Fierbinți, parcă topite. A găsit păpușile în biroul directoarei. Stând pe sofa. În pielea goală, zâmbind. Cu fețele pline de pistrui, nerușinându-se de nimic. Directoarea Sedomnulak trăgea de unul dintre sfârcurile băiatului. Cu degetul mare și arătătorul, doar cu unghiile de un roșu închis, directoarea răsucea și trăgea de sfârcul roz. Trecându-și degetele celeilalte mâini în sus și-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mare campioană. Departe de ea gândul. I-ar fi plăcut să urmeze filologia, să se vadă profesoară la catedră, așa ca frumoasa lor doamnă. Mai apoi, corpul îi suferise o serie de transformări de care, în aglomerația de la dușuri, se rușina. Se părea că acest trup, hotărât să parcurgă pașii adolescenței, nu voia să țină ritmul cu mintea ei copilăroasă. Pe neașteptate, goana și munca asiduă de la antrenamente începură s-o plictisească. "Cariera" de sportivă se sfârși brusc, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu vârfurile întoarse, în care se sufocă, înghesuite, ghemotoace de hârtie. Dan rămâne în mijlocul "scenei" strâmbându-se, în timp ce fetele vin spre el cu pălăriile în mână. Scot din ele câte o floare și i-o oferă cu tandrețe. Charlot se rușinează, încrucișează mâinile în față pe baston și se leagănă, le privește timid pe sub sprâncene și nu știe floarea cărei fete să o primească. În final, se îndreaptă spre Ema. Îi oferă brațul, privind-o cu dragoste și dispar amândoi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unei perechi de sâni mari și frumoși, strânși cu dușmănie într-un decolteu ce-i dezvelea pe jumătate, domnișoara Schtac atrăgea priviri furișate din cercul bărbaților. Doamna Noia nu-și putea dezlipi ochii de pe formele pline, uluitoare și se simțea rușinată de pieptul ei mic, de adolescentă. Își imagina cam ce efect putea avea asupra unui bărbat trupul gol, de zeiță, al Rebecăi. Adus, într-un moment oarecare, aproape de ea, Radu discută supărător de mult cu domnișoara Schtac. Luana simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de gândul întâmplării ce putea să vină, obsedat de grija că trebuia s-o facă atent și cu o nemăsurată delicatețe. Dar ea nu păruse speriată. Mai ții minte, Luana? Ai afișat o adâncă uimire, făcându-mă să mă simt rușinat de calitățile trupului meu. Deși fusesem obsedat de gândul să nu-ți fac rău, m-ai surprins încă o dată cu dorința ta de-a cunoaște, cu aviditatea de-a iubi, de-a trăi, cu puterea de-a primi totul fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
S-a aplecat și l-a ciupit pe Adam ușor de braț. Poți să mă crezi, n-o să fie așa, eu am fost acolo. O să fii tratat mai rău decât un câine. Așa-zisul tău tată o să-nceapă să se rușineze cu tine, iar lumea o să-ndruge tot felul de chestii, și despre el, și despre tine. De lucru n-o să capeți și-o să devii o povară pentru el. O să ți piară cheful de orice și-o să-ți dai seama că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gândul că el nu avusese parte de o mâncare bună de mult timp. Rămășițele micului dejun cu bucăți tari și mucede de brânză zăceau Într-o farfurie din chiuvetă, iar crustele lor păreau resturi uscate de pâine. Margaret s-a rușinat. Trebuia să-și schimbe grabnic obiceiurile, altfel n-avea cum să-l ajute pe băiatul ăsta. A tăiat o pâine Întreagă În felii și a vărsat Într-o cratiță conținutul unei cutii de conserve (clean prăjit cu sos negru de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care nu se aprindeau bine. Lângă ea, un copil, o fetiță de cel mult trei sau patru ani, În pielea goală, dar cu o panglică murdară În păr, Își ridicase privirea spre Adam când trecuse pe lângă ea și se retrăsese rușinată la adăpost. În loc de ușă era doar o spărtură În panoul pe care se putea citi ...TE FACE DE ZECE ORI MAI PUTER... ...EȘTI ÎN ÎNTREAGA LUME, ACUM SE POATE GĂS... — Bineînțeles că locuințele astea n-o să rămână În picioare prea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată, se izbea de nevinovăția ce transpărea din ochii Elenei și apleca pleoapele ea singură rușinată de suspiciunile sale. Poate din seara aceea începuse schimbarea Elenei, transformarea ei din zi în zi, maturizarea, ori poate toate acele schimbări ar fi avut loc oricum odată cu vârsta, odată cu trecerea de la copilărie la adolescență, în tot cazul, Elena trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură erau ezitările fetei, ce anume o făcea să șovăie, să întârzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și poată face și el o idee despre ce anume se discută. Desigur că s-ar fi arătat mult mai vioi dacă s-ar fi anunțat că tratativele luaseră sfârșit și puteau imediat pleca. Doamne, Dumnezeule! murmură Carmina și se rușină pentru izbucnirea ei interioară pentru că relua la aceeași intensitate o stare de tensiune, ce trebuia să se fi tocit de mult. Uite și la Ovidiu, continuă ea în gând, pe el nimic nu-l poate atinge, nimic nu-l poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a dat dovadă de-o nesăbuința crasa. N-avea cum să nu sfârșească rău. — Dar zi și tu, ce moarte! spuse Fanny. — Da, a făcut o mutare bună în carieră, comenta Creighton. Fanny rase fără chef, apoi păru să se rușineze de propria-i purtare. — Creighton! Ești scârbos! zise ea. — Și totuși am dreptate, susținu el. Nimeni n-o să mai îndrăznească s-o critice. Câteva clipe Fanny tăcu, rămânâd îngândurata. — Futu-i! izbucni ea brusc. — Ce s-a-ntâmplat? o întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
scuipa fără motiv aparent și se ridica să Încerce câteva mișcări mai energice ale picioarelor și brațelor sale obosite de sedentarism. Am auzit că ai tăi nu se prea omoară cu scrisul, nici În anul ăsta... Nu prea, recunoscu el rușinat de fiecare dată. Abia au plecat, adăuga el timid. Mâncare ai? Mănânc la cantină. Sunt abonat. Așa mai merge, mormăi tutungiul concesiv. Poate că e chiar mai indicat să te descurci de mic de unul singur. Știu pe unu' care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În care Înota degajat ca atâția faliți de geniu. N-ai ajuns pentru că n-ai fost În stare! Simplu, necruțător. Și cât de nedrept totuși În cazul lui Grațian. Firescul cu care femeia Își urma bărbatul Îl făcu să se rușineze de asprimea judecăților sale. Adevărul era de partea lor. Ridică paharul În sănătatea Mariei și a copiilor. S-au despărțit la scurt timp după aceea spunându-și noapte bună, după o conversație Încheiată brusc, fără preaviz și fără o concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din nou liniște, groparii și-au dus lucrul la bun sfârșit. În acea zi, Flavius-Tiberius s-a simțit mândru de colegii lui și rușinat de propria-i suficiență. A venit acasă și, pentru prima oară, a vorbit despre viața lui la „Vorkuta maia”. Când a terminat ce a avut de spus a Întrebat: Tată, tu ce crezi? I-au trebuit câteva secunde ca să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o mână și cu cealaltă netezindu-și părul pe spate, într-o coadă udă, nelegată. Era goală până la jumătate, deși asta nu avea nici o importanță în jocul nostru de-a „ha, ha, toată lumea se uită la tine“. Clio nu se rușinează de corpul ei; doar pe mine mă găsește jenant. Trecuse aproape o săptămână de când renunțaserăm la săpăturile arheologice în insulele Greciei pentru plajă și o zi stătuse cu sutienul de la costumul de baie pe ea, zece minute fără el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care Îi era greu sé o ascundé, pérîndu-i cé toaté lumea Îi cunoaște gîndurile, cé toți acei bérbați știau la ce se gîndește Șasa, știau dar nu voiau sé arate, ca sé nu-l facé pe Șasa sé se rușineze și mai tare. Șasa se gîndea la asta cu Înfrigurare. O slébiciune grea și-a fécut loc În pieptul lui Șasa și curgea Încet spre genunchi, de parcé Șasa ar fi fost gol pe dinléuntru și numai slébiciunea această umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
uitați’ ce-am gésit În bancé!”, și duse mîna la guré și fécu ch-h-h! - Vaculovski! ridicé-te-n picioare, mégarule! - Ce-i asta Vaculovski? pe tine te-ntreb! Șasa era roșu și mic. Roșu că Uniunea Sovieticé. Dar Uniunea Sovieticé nu se rușina, de ce era ea roșie? Pe Șasa nu l-au primit În pionier odaté cu Stela. Că sé nu mai deseneze prostii. El fu primit tîrziu În aprilie, Împreuné cu Bohanțov și alți cîțiva care aveau notă trei și cu Vițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
bancheté. Céci toți copiii féceau așa, treceau În spate și-și ocupau locurile, féré sé mai asculte ce le spunea șoferul. Fécu și Șasa la fel. Cu toate cé lui nu-i plécea sé i se spuné boule și se rușina foarte tare. Dar se obișnuise. De ce sé i se facé lui rușine, dacé niménui nu i se fécea rușine cînd le spunea șoferul boule? Sau poate li se fécea, dar nu spuneau? Fugeau repede În spate și rîdeau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
i-a adus în obraz gropițele nostime. Mă asigură că nu-mi fură confidențe: Publicăm numai ce doriți să publicăm, doamnă Iordana. O să-mi înțeleg mai bine viața, proiectînd-o pentru Șichy? O să înțeleg de ce mă uimește un gest, de ce mă rușinează un altul? De ce am procedat așa și nu altfel, la cutare ceas? Mă mai opintesc o dată în ușă și... verile mele rurale dau năvală din stînga vitraliului. Pot vedea-auzi salcia cu cozi de fată, foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nimfă făcea baie goală în apele tulburi. La vederea mea, se oprește ca fermecată și mă contemplă îndelung cu ochii ei ca niște ațe, de un verde aprins. Apoi iese din apă, se îmbracă lent în fața mea, fără să se rușineze, și se așază pe un trunchi de copac, chiar pe malul râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar mai ales lovit de starea mea de toropeală, îmi aranjez timid cornul în poala ei înmiresmată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a cunoștințelor acumulate de-a lungul unui segment de timp, îți spun doar ție Gustav, prietene, eu și acum dau teze. Într-o zi am descoperit cu surprindere că un înger scria în locul meu. Când m-a văzut, s-a rușinat, a ridicat din umeri și s-a volatilizat, lăsând din grabă pe vraful de hârtii o pată de soare. Am încercat să o acopăr cu tușul negru al pixului, dar parcă aș fi scris peste o pată de grăsime. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
multe ori, dar era mereu ocupat, zise ea. -Într-adevăr, răspunsei, foarte necăjit. Scuză-mă. -Nu e cazul, te rog. -Îți faci griji pentru Olaf? -Sunt obișnuită. Și mi-aș face păcate să mă îngrijorez, nu-i așa? -Firește. Închisei telefonul, rușinat de o asemenea minciună. „Sunt obișnuită”, declarase. Trebuia să văd în asta confirmarea ipotezei agentului secret? În ce altă meserie dispari fără să-ți anunți nevasta? Și dacă eram șeful vreunei importante rețele de contraspionaj? Îmi plăcea ideea. Eu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu cămașa de finet udă și lipită de trup, lăsând să se vadă formele pulpelor și ale sânilor pârguiți, trecuse de optăsprezece ani, sleită de puteri din cauza efortului și a emoțiilor, rușinându-se de copil dar și de eventualitatea de a fi zărită de vre-un trecător ocazional, striga la Didița: Trage fa, proasta dracului, nu te mai hlizî la mine! Apoi Își găsea o poziție din care să nu poată fi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și cârpite pe alocuri, de firele de fân din părul său Încâlcit și când a dat să-l cuprindă cu brațele, gest care Îi schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de ignoranța copilului său și spuse: N-o mai cunoști pe Mamaia?! M-ai uitat, muța-mamii, muța-mamii!! Hai, vină la bunicuța ta! Auzind alintul magic, muța mamii, băiatul a simțit cum toate clopotele suflețelului său bat simultan aducându-i cele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]