985 matches
-
pentru el timpul curge altfel decât pentru noi, ori rana pe care, fără să vreau, i-am făcut-o în suflet e mai adâncă și mai înveninată decât am crezut... Broscuța tăcu. — Asta e tot? se interesă Octavia, ascunzându-și rușinată un căscat. Pățania broscuței (sau mai degrabă a Linei) o impresionase foarte tare, dar ce vină avea ea dacă i se făcuse somn? — Tot, răspunse broscuța. De altfel, văd că moțăi. Trebuie să te culci. Și eu sunt obosită... Apropo
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
câmp? - Da de unde! Vin de la bloc. - Bine, dar nu i-am auzit niciodată cântând în apartament. - Asta-i bună! Să tulbure liniștea locatarilor? Se face repetiție la Filarmonică și se cântă numai pe scenă, domnule! Suntem ființe civilizate! Am tăcut rușinat. Orchestra începu o tulburătoare uvertură cu scârțâieli sincopate și țârâituri prelungi. Vraja era deplină când apăru pe scenă trubadurul Zefir care începu să zică basmul lui Mărțișor, acompaniindu-se la chitară: “A fost odată ca niciodată...” Eram numai ochi și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
Triptic Dumnezeu mă-ntreabă, Cine ești tu să vorbești Despre Rembrandt, Beethoven, Eminescu? Tac rușinat, dar nu mă simt mic, Nici nu mi-de bine, Mă doare coloana verticală, Am arsuri, mă mai cert uneori cu mine, Cu alții, mă uit la portretele marilor dascăli, Îmi amintesc de clasa întâia, ehei, Lumea era a mea
TRIPTIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361855_a_363184]
-
de jăratic, Într-un dans dement, sălbatic, Uscând gura. Apoi tandră mă săruți Pe ochii de copil pierduți. Rătăcești prin mine mâna, Stârnind aprigă furtuna Și habar nu am ce bate: O fi palma ta, pe spate, Ori sunt raze rușinate Ale lunii? Adormim apoi, în fine, Tu la mine, eu la tine; Doar o stradă ne desparte Patul fix la jumătate Și privim pe săturate, Pe fereastra-n trei canate, Cum de noi râde, nebuna, Pe cer... luna. Referință Bibliografică
ZĂU, NU-I ŞAGĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361935_a_363264]
-
cu forță pe buretele îmbibat în tuș și apoi pe fiecare hârtie în parte. După una sau două „semnături”, obosită și nemulțumită, doamna Eleonora l-a oprit, vorbindu-i: - Ho, de! Mai ușor, maică, mă omori de tot, ce ai? Rușinat, acesta și-a cerut scuze. Toată fața i-a roșit pe sub broboanele de sudoare apărute parcă din senin. Bătrâna doamnă a răsuflat ușurată că s-a terminat totul și a rămas chircită pe scaun, cu capul lăsat să tremure pe
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Ioan Botezătorul. Am ieșit afară din chilie și i-am rugat să intre înăuntru ca să facă o rugăciune în chilia mea. Femeia însă n-a vrut. Și m-am rugat mult timp stăruitor de dansa, spunadu-i: “Să nu mă întorc rușinat și înfruntat” și multe altele. Când ea a văzut că stărui încă în cererea mea, mi-a răspuns cu asprime: - Ai în chilia ta pe dușmanul meu. Cum vrei să intru? După aceste cuvinte a plecat. Când m-am deșteptat
LIVADA DUHOVNICEASCA (16) de ION UNTARU în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365121_a_366450]
-
lăpăda. Odată, chiar eu i-am strigat enervat la culme de îndărătnicia ei: - Da’, pune la naiba mâna șî mâncă șî tale ca lumea, că mâine-pomâine oi face vr’o mâță jâgărâtă! - după care am ieșit iute din ca- să, rușinat și trântind ușa după mine; n-am mai auzit răspunsul ei... În timp ce toți ai casei, atunci când ve- nea vorba de faptul că rămăsese grea, po¬me- neau doar cuvântul copil, eu o nimerisem, cel puțin în ceea ce privește sexul. Ana-Angela nu era
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
de dragoste este atunci când câinele tău te linge pe față după ce l-ai lăsat singur toată ziua”; iar Konrad Lorenz spunea despre câinele său: „Gândindu-mă că sunt iubit de câinele meu mai mult decât îl iubesc eu, mă simt rușinat”; în fine, Josh Billings făcea următoarea apreciere: „Câinele este singura ființă de pe Pământ care te va iubi mai mult decât te iubești tu însuți”. Sunt convins de faptul că „a achiziționa un câine este pentru unii singura ocazie de a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
bine defectele îi creează adeseori complexe. Orice cusur e preluat, analizat și amplificat apoi de zeci de oglinzi interioare, în final reflectându-se copleșitor. I se pare că toți au observat defectul ei, că pe toți îi deranjează și atunci, rușinată, nu știe pe unde să se mai ascundă... Colega de bancă îi dădu un ghiont: - Iar te-ai ascuns în lumea ta, nebuno? Astăzi a fost primul ei spectacol, un vis multicolor ca reflectoarele care i-au zăpăcit ochii, cu
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
-l! Căpitanul Arnăutu trage sabia și se năpustește asupra vampirului, dar spre surprinderea sa se lovește de perete. URSUZ:(arătându-și caninii)Ridică-te căpitane, ce încremeniși lângă zid!? Suntem nemuritori!... Vampirul îi dă drumul și boierul cade în fund. Rușinat se duce la locul său, ridică scaunul răsturnat și se așează pe el. Arnăutu se așează pe al său. Ursuz se apropie de masă și lovește mânios cu pumnul în ea. URSUZ:În fața mea să stați în picioare!... Cei patru
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
că a priceput mângâierea ei. - Nu câinele m-a mușcat... E mult mai rău, nici nu vă dați seama? Niciun semn „drăgălaș” din partea conașului, care se înegrise la față de mânie, o făcu pe Didina să tresară și să se retragă rușinată că îndrăznise să-i mângâie pulpele picioarelor. - Vai, vai de mine!... ce pățirăți?... îl căina bietul Naie, mai să plângă de „durerea” boierului. - Pe dracu, domnule!... și se aplecă spre urechea lui Naie, vezi Doamne că se jena de „coana
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
măcar să mimeze mai mult respectul legilor și al dreptății, dar sâcâielile lui începeau să fie privite ca o îndepărtare de vechii aliați. - Te-a virusat și pe tine propaganda capitalistă anglo-americană! - îi spuneau vechii secretari de partid, iar el roșea rușinat. - E de-al nostru, măi! - spunea câte unul privindu-l cum se fâstâcea jenat. Încă nu e pierdut, dar nu înțelege prea bine că justiția trebuie să slujească puterea patriotică, nu prostimea și dușmanii țării. Iar el a continuat să
PĂRINTELE VICHENTIE de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350418_a_351747]
-
gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Germinația de sub zăpadă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342, Anul I, 08 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
ochi și holbându-se în același timp. A uitat că trebuia să ia direcția câtre terenul din mijloc, or ea se apropia la o distanță mică de bărbații goi, care stăteau în apă doar până la genunchi și rânjeau spre ea. Rușinată, schimba brusc direcția și nici nu se uita în urma zâmbetelor satisfăcute. Nici acum nu știe de ce stăteau bărbații astfel, numai dacă nu vroiau să facă un pic de exhibiționism în fața femeilor, care erau în preajmă sau așa vedeau și ei
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
turcilor. Parcă era la un examen, dar muzica a pornit și ei trebuia să danseze. Prima dată în viața ei, dansa pe muzică turcească, noroc că-i plăcea dansul și că a fost atentă la mișcările mirilor. La început mai rușinată, apoi tot mai deliberată încerca să facă față cu succes tradiției. Și-a ridicat brațul drept deasupra capului într-o mișcare gingașă și înconjura în pași mici și delicați partenerul, apoi cu mâna stângă la fel în direcția opusă, de
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
să știe de ce, stomacul ei CHURNED puțin atunci când l-a auzit pe bărbatul mai în vârstă spunându-i soțului ei "Da, domnule". Apoi a intrat în biroul lui secretara, care i-a înmânat niște foi, iar ea s-a sămțit rușinată și un pic înfricoșată, observând modul în care acea tânără și stilată femeie îi arăta respect și admirație soțului ei. In cele din urmă a reușit să intre și ea în biroul soțului ei, dar n-a putut sta prea
NUMAI DRAGOSTEA NU ESTE DE AJUNS de IONEL CADAR în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352060_a_353389]
-
lipsește privigherea și trezvia este mișcat pe nesimțite la o autoconvingere egocentrică și spre mândrie, care împreună constituie temeliile solide și nedespărțite ale conștiinței și mentalității fariseice! Experiența harismatică și trăirea sărăciei patristice îl dezamăgește pe diavol și- îndepărtează foarte rușinat și îl face să fie incapabil de-a executa opera lui sinistră: de a distruge un suflet uman, datorită mândriei lui pentru virtuțile, împlinirile lui duhovnicești în lupta vieții evanghelice. Așadar, „fericiți cei săraci cu duhul” sunt acei care nu
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
ale căror zile știau că le sunt numărate, fără nicio speranță. 1 martie. Era frig și bătea vântul. Zăpada abia se topise. Câteva florărese tremurau, zgribulite, pe trotuarul înghețat, lângă cutiile din carton pline cu flori. Ghiocei, lăcrămioare, viorele, stăteau rușinate și ele văzând vremea de afară. Au apărut înaintea primăverii, dar ce vină aveau? Știau că la 1 martie trebuiau sa se bucure, să simtă mâna caldă și catifelată a femeilor. Numai că primăvara se lăsa rugată, așteptată. Frig! Același
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
pe nenea!, răspunde Dan vaietului prelung al Siminei. - Dumnezeu să-l ierte! - Adevărul e că ... , de-ar mai fi trăit ... , nu știu cum ne descurcam aici și cu el, și cu copilul!..., murmură Dan, privind cu dragoste burta țuguiată a soției. Simina, rușinată că o parte din ea se bucură că i-a răspuns Cel de Sus rugăciunilor de taină și i-a scurtat Bătrânului zilele, lasă să-i scape o lacrimă. Pragmatic, Dan îi ignoră bobița de apă de sub pleapă. Iese din
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
s-a prezentat cu formula învățată la școală: "Buna ziua! Sunt sergentul major Nicolae de la Serviciul Circulație al Municipiului București, vă rog să-mi prezentați actele la control!" S-a deschis portiera și fata care era la volan a coborât rușinată, dar zâmbitoare, cu privirea în pământ: - Bună ziua! Știți...am forțat puțin pe galben pentru că... - Ați intrat pe roșu plin, domnișoară, nu încercați să motivați o încălcare a prevederilor legale. - Domnule... agent, stați puțin, nu este... - Ba este! Actele, v-am
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
stabilindu‑se că nu el a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată. Nemaiavând cătușe și considerându‑se eliberat, Gabriel își făcea loc spre ușă, urmat de cei doi polițiști ce‑l aduseseră de la arest, încercând să scape, rușinat, de îmbrățișările gălăgioase ale Amaliei și ale celor trei colegi de serviciu veniți la proces împreună cu șeful de schimb. A întors capul s‑o vadă, curios, pe Iuliana. Privirile li s‑au încrucișat și, deși amândoi lăcrimau și erau covârșiți
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
clasă. Bate până și fetele și au început părinții să vină la mine pentru a... - Trimite‑i și mata la mine, tovarășa. Vorbesc eu cu ei și i‑oi liniști, a întrerupt‑o Vasile nepoliticos, iritat și, în aceeași măsură, rușinat. Iar cu băiatu’ stau eu de vorbă. Vede el pe domnu’ dracu’! Bine, o să mai discutăm, tovarășa. Săru’ mâna! Acasă a fost furtună. Vasile a trecut pe la cârciumă și a dat pe gât două păhărele de țuică, pe nerăsuflate, ca
CHEMAREA DESTINULUI (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356581_a_357910]
-
numai prin programare putea să răzbească la el, așa că pe Afrodita o programase și plătise deja consultația, doctorul a rugat-o să se dezbrace, ca să-i scaneze burtica cu aparatul și Afrodita, culcată pe spate în pat, a închis ochii rușinată de chiloțeii de pe ea, pe care doctorul i-i trăsese în jos, descoperindu-i pînă și acea tunsoare modernă, care l-a făcut să zîmbească amuzat, dar în secunda urmatoare a început să se ocupe de ea, a uns-o
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
da un „îndreptar” pentru spovedanie, dar, iartă-mă, nu cred că-l vei citi curând, fiule... Știți...eu nu prea am timp acum de citit. Dar, vin mâine. Sărut mâna, părinte... Fănel s-a ridicat precipitat de pe scaun, foarte impresionat, rușinat și, aproape în aceeași măsură, supărat că l-a salutat pe preot în acest fel. "Este doar un bărbat, până la urmă... Nici pe tata nu-l salut în felul ăsta! Ce mi-a venit? Dar... așa se obișnuiește. Parcă și
ISPITA (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355500_a_356829]
-
fie dat pradă lupilor? De ce să fie sacrificat? -Nu este sacrificat. El și-a ales drumul acesta când i-am dat Lumina. De ce nu l-ai întors pe drumul către moară? -Am încercat, Doamne, dar nu am reușit, a murmurat rușinat îngerul păzitor. Totuși...a dorit să vestească Nașterea Ta... -Mulți copii nevinovați mor în fiecare clipă precum cei paisprezece mii de prunci uciși de Irod.Uneori...mor înainte de a se naște...Așa le este destinul. -Să cred, Doamne, că destinul
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]