1,007 matches
-
în virtutea justiției tribale vine peste tatăl fetei și cere ca violatorul să se căsătorească cu fata victimă. Căsătoria aceasta are loc cât ai zice pește! Însă părinții lui Najoud decid să lase satul și să plece unde vad cu ochii rușinați și îndurerați. Astfel Najoud alături de părinții rușinați și frații cei mulți o iau către Sana'a, capitala Yemenului. Aici se mută într-o căsuță amărâtă, mică, iar tatăl își găsește cu greu de lucru ca măturător la municipalitatea capitalei. Este
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
și cere ca violatorul să se căsătorească cu fata victimă. Căsătoria aceasta are loc cât ai zice pește! Însă părinții lui Najoud decid să lase satul și să plece unde vad cu ochii rușinați și îndurerați. Astfel Najoud alături de părinții rușinați și frații cei mulți o iau către Sana'a, capitala Yemenului. Aici se mută într-o căsuță amărâtă, mică, iar tatăl își găsește cu greu de lucru ca măturător la municipalitatea capitalei. Este de remarcat că vorbim de capitala Yemenului
Nojoud Ali () [Corola-website/Science/329015_a_330344]
-
oamenii sănătoși, după ce înving compasiunea de circumstanță, chiar așa li se înfățișează lucrurile. Ei nu văd bolnavul, ci omul redus la caricatura lui, omul care dintr odată se scapă pe el și-o ia la fugă dezorientat, cât speriat, cât rușinat. Scena li se pare de un umor dizolvant. Poate că au dreptate. Dar, dacă eu conced că au, au numai în măsura în care condiția umană decid că este comică și decid astfel numai în măsura în care definesc comedia ca fiind ultimul și cel mai
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
stăpânul casei și numeroși alți oaspeți știau prea bine că Watanabe Tenzo era nepotul lui Koroku și unul dintre principalii săi aliați. Înainte de plecare, Koroku jură să cerceteze pe deplin pronblema. Se simțea dezonorat și se întorsese acasă furios și rușinat. Nici una dintre mâhnitele sale rubedenii nu putu propune un plan. Dacă ar fi fost vorba numai de familiile lor sau de servitori, ar fi putut găsi o soluție, dar incidentul îl privea pe Tenzo, care era nepotul lui Koroku. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aseară ai aruncat niște vorbe destul de mari la șantierul de la zidurile exterioare. — Ați și aflat, stăpâne? Nobunaga își forță un zâmbet. Tokichiro nu părea omul care să fi rostit acele cuvinte mari; acum se pleca în fața lui, cu o expresie rușinată. — De azi înainte, abține-te, îl dojeni Nobunaga. Yamabuchi Ukon a venit la mine azi dimineață, plângându-se în gura mare de proasta ta creștere. L-am calmat fiindcă, după cum spun alții, se pare că vorbele tale erau foaret chibzuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
iar oamenii noștri... — Tadatsugu! îl întrerupse tăios Nobunaga. La ce bun un asemenea vicleșug, în această mare bătălie? Ești înfumurat. Cred că ar fi mai bine ca toată lumea să se retragă! Folosindu-se de pretextul acestui reproș, Nobunaga suspendă conferința. Rușinat, Tadatsugu plecă împreună cu ceilalți. Dpă retragerea oamenilor, însă, Nobunaga îi spuse lui Ieyasu: — Iartă-mă că l-am dojenit așa de aspru pe curajosul Tadatsugu în fața tuturor celorlalți. Găsesc că planul lui e excelent, dar mă temeam să nu ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
scrisorile. — Pe toți zeii! Deci, ești Kuroda Kanbei. Iar dumneata ești Seniorul Hideyoshi despre care am auzit atâtea? — Numai din scrisori. Da, dar nu-mi pot imagina că asta e prima noastră întâlnire. Iar acum, iată-mă aici, cerându-i rușinat seniorului meu iertare. Mă tem că vei râde de mine: ăsta e Hideyoshi, omul pe care stăpânul său îl ceartă tot timpul. Și râse, cu un glas care părea să înlăture totul. Nobunaga râse și el, din toată inima. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îndepărtate. Dintre apărători, mulți oameni curajoși, pe ei doar cu îmbrăcămintea de culcare, pe jumătate goi sau chiar neînarmați, se luară la luptă cu inamicii în armuri. Paznicii care primiseră liber dormiseră adânc în arșița nopții de vară. Acum, poate rușinați să intre cu întârziere în luptă, alergau să-i oprească pe războinicii clanului Akechi - fie și doar puțin - fără nimic altceva decât ferocitatea trupurilor și propriile lor eforturi disperate. Dar talazurile furtunoase de armuri nu puteau fi oprite și năvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a umilit armata cu ocuparea Arab-Tabiei, pe când nu era păzită decât de vreo zece soldați ruși și, mai târziu, când rușii înaintau cu un regiment de cazaci, d-sa a ordonat soldaților noștri să se retragă, care s-au retras rușinați și indignați de nedibăcia guvernului d-lui Brătianu. Comisia europeană de delimitare s-a întrunit în sfârșit și, fiindcă d. Brătianu, prin pripirea sa simulată sau adevărată, a prejudecat cestiunea punctului Arab-Tabiei, acea comisiune, după cât auzim, nici nu s-ar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
șovăind printre debriurile memoriei, experiențe și senzații difuze. Intervin și alți naratori sau interlocutori ocazionali (mama, o vecină etc.), edificator pentru valorificarea ironică a polifoniei dovedindu-se mai cu seamă finalul Luptei cu gărgăunii („Am văzut atunci cu ochiul celălalt, rușinat, ce țâțe frumoase și bune/ Au femeile de la noi și cred că mai mult asta m-a făcut bine și mi-a ținut vederea.”). O altă scenă memorabilă este aceea în care personajul-narator, devenit ceva mai mare, merge cu boii
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pot vorbi dincolo, în Țară, pentru că soarta le-a legat limbile". Constatînd disponibilitatea de a colabora cu regimul comunist a unor personalități culturale, mulți dintre ei păcătuind din frivolitate, "fie cu un miticism solemn ( G.Călinescu), fie cu o condescendență rușinată (T.Vianu), fie cu un cinism mereu așezat (Mihai Ralea), fie cu un neo-ciocoism estet (Al. Rosetti)", autorul volumului Românește consideră că talentul singur nu îndreptățește și nici nu justifică abdicarea morală, prostituția partinică, alegerea blamabilă a Academiei comuniste, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe moment, efectul analizei lui Ungureanu este similar celui pe care-l resimți când ești scos la tablă și ți se freacă ridichea ca unui școlar slab de minte. În funcție de sensibilitatea proprie, te întorci în bancă roșu în obraz, confuz, rușinat, vag revoltat și înduioșat de tine, dar nicicum lămurit de ce naiba nu ești și tu ca premianții clasei, modele unice și copleșitoare. Într-un caz fericit, asta ajută la maturizare, prin asumarea a ceea ce ești. Subtitlul cărții lui Traian Ungureanu
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Botezătorul. Am ieșit afară din chilie și i-am rugat să intre înăuntru ca să facă o rugăciune în chilia mea. Femeia însă n-a vrut. Și m-am rugat mult timp stăruitor de dânsa, spunându-i: Să nu mă întorc rușinat și înfruntat și multe altele. Când ea a văzut că stărui încă în cererea mea, mi-a răspuns cu asprime, zicând: − Ai în chilia ta pe dușmanul meu. Cum vrei dar să intru? După ce a spus aceste cuvinte, a plecat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
care spiritul divin, înainte de a muri de tot, mai poate astăzi să aibă parte. De acum încolo vom deveni neurologi: vom vorbi tot mai des de hormoni, emoții și neurotransmițători, renunțînd complet, ca la niște zdrențe de care ne simțim rușinați, la cuvinte precum suflet, conștiință și spirit. Puterea lor explicativă s-a sleit cu totul, aidoma unor ficțiuni verbale ce nu-și mai găsesc locul în reprezentările noastre mentale. Dacă totuși nu contenim să le folosim, o facem cu conștiința
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
New Orleans. "De cât timp suferiți de o boală venerica?", o întreabă pe femeie, care începe să spună mirata că nu suferă de nicio boală cu transmitere sexuală. Reporterița continuă însă, spunându-i femeii că nu are de ce sa simta rușinata. În cele din urmă, aceasta își ia tălpășița, iar reporterița își continuă liniștită reportajul.
GENIAL! Cum scapă un reporter de o femeie beată - VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80186_a_81511]
-
nu terminați îmi fac mutație la romani, vorbesc serios, și nu mai pupați voi femeie în următorii cinci sute de ani! Și-ați spart și vaza aia, dă-o-n mă-sa de treabă! - Scuză-ne, Cati, zise Mihai Viteazul rușinat. Vaza eu am spart-o, să știi, dar îți iau alta... - Da, Cati, nu te supăra, uite ieșim acum pe balcon, zise Mircea cel Bătrân. Iartă-ne... - Ei, bine, lasă, cu vaza nu-i nimic, luăm alta, dar vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și toată lumea le repetă după ei, „Ah, Floare a soarelui, obosită de timp! Eu am văzut lucruri pe care alții doar crezut-au că le-au văzut“. Acum repetați după mine: „Ah, Floare a soarelui, obosită de timp!“ CÎteva voci rușinate mormăie după el. Sună ca și cum ar fi un singur cuvînt: „AFLSLUIBSITATMP!“ Și iar, de la capăt. Curînd, Wakefield Îi face pe toți să repete versul și oamenii rîd și strigă În gura mare, de parcă ăsta ar fi cel mai nostim lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu sesiza, nici aspiratorul nu muncea. Așa că se putea ca sticlele goale de vodcă să doarmă în pace sub pat și să rămână nederanjate și nedescoperite timp de secole. Cu toate astea, am decis totuși să le arunc. Mă simțeam rușinată în ultimul hal de felul în care mă comportasem. Eram egoistă și iresponsabilă. —Ești egoistă și iresponsabilă, a zis tata. —Știu, am bolborosit eu. Îmi venea să vomit din cauza sentimentului de vină. Și ce fel de mamă eram pentru Kate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
numai ca să-și mai amâne responsabilitățile măcar cu doi ani. Nu pentru c-ar fi extrem de interesați de învățătură. Sau pentru că sunt pasionați de materiile pe care le studiază. Eu și Laura am avut bunul-simț să ne luăm niște figuri rușinate în timp ce Adam ne dădea respectiva explicație. Eu, Laura, Judy fuseserăm niște exemplare de primă mână de studente leneșe și lălăite, care nu prea aveau dor de muncă; eram răsfățate și foarte indulgente cu noi înșine. Exact genul descris de Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și inconfortabilă. Am ajuns la sală, iar Adam m-a înscris folosind doar un minimum de cuvinte. M-am dus la vestiarul femeilor. Într-un final, am reapărut. Îmbrăcată în body și cu pantalonii aia strânși pe picior eram la fel de rușinată ca o virgină. Îmi venea să mă târăsc cu spatele la zid de teamă ca vreo persoană să nu-mi vadă fundul în toată splendoarea lui. Dar n-ar fi trebuit să-mi fac nici o problemă. Adam abia dacă mi-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează-te, te rog, mi-a spus el exasperat rostogolindu-mă cu fața în sus. Presupun că te referi la prezervative. —Ăăăă, da, am zis eu nițel rușinată. —Ei, nu-i nevoie să-ți faci griji. Am eu câteva aici. A! Nu știam ce altceva aș fi putut spune. Exprimarea lui directă îmi cam tăiase elanul. Sigur că avea dreptate. De ce-ar fi trebuit să mă jenez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-am răspuns clătinând din cap cu înțelepciune. Subtextul fiind desigur: „Dac-ai fi fost prin preajmă, ticălosule, ai fi văzut-o crescând.“ Dar n-am spus nimic. Nu era nevoie. James știa. Se vedea pe fața lui spășită și rușinată. —Și o cheamă Kate? m-a întrebat. Valul de furie care a urcat în mine a fost așa de puternic, c-am crezut c-o să-l omor. Nici măcar nu aflase cum o cheamă. Erau atâția oameni pe care putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea. Am liniștit-o și Kate s-a oprit din plâns. Pentru o clipă, am simțit o satisfacție amară la gândul că fiică-mea îmi ținuse partea mie, și nu lui taică-su. După care m-am simțit tristă și rușinată. James era tatăl lui Kate. Ar fi trebuit să fac tot ce-mi stătea în putere ca să se placă unul pe celălalt. Eu aveam să-mi găsesc un alt bărbat pe care să-l iubesc. Dar Kate nu avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine rolul, afișând un chip palid și mâhnit. O clipă m-am simțit vinovată. Dumnezeule, nu aveam nici o șansă să câștig. —Relaxează-te, James, i-am zis cu răceală. N-o să fac o scenă. James a avut bunul-simț să pară rușinat. — Nu de asta îmi fac griji, mi-a răspuns el. Chiar așa? am rânjit la el. — Chiar așa, mi-a răspuns el ceva mai răbdător. Uite ce e Claire! Trebuie să vorbim. Nu mai e nimic de spus, am replicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de drăguț cu mine. Pentru că mă făcuse să mă simt așa de frumoasă, de dorită, de interesantă și de specială. A lăsat vreun număr de telefon? am întrebat plină de speranță. —Ăăăă, nu, a zis ea privind în altă parte rușinată. —Poate c-o să mai sune, am spus ușor agitată. — Poate, a zis mama neconvinsă. Oare ce-i spusese lui Adam? Dacă sună, să știi că vreau să vorbesc cu el. Ai auzit? am întrebat-o. Nu-i nevoie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]