1,442 matches
-
celor șase luni de sarcină pe care le mai aveam, n-ar mai fi fost nici o problemă. Mi-a spus că pot să dau o mână de ajutor la clinică dacă vreau. Odată cu apropierea sorocului, va pregăti Înlăturarea „micului secret rușinos“. Nu trebuie să afle nimeni despre el. Când Dora i-a răspuns că s-ar putea să vrea să facă totuși avort, doctorul i-a reamintit că se afla Într-o fază a sarcinii din care nu lipseau pericolele. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exista nici atracție. Scoase vârful limbii, Îndepărtând un fir de tutun cu degetul mare și cel arătător. — Nu cred. O persoană se poate simți foarte bine și fără să-i fie rușine. Sigur, un copil poate privi prima confuzie ca rușinoasă - dar numai dacă a fost deja Învățat să o asocieze cu prohibiția. În caz contrar, cred că e pregătit să facă orice. — Oi fi eu austriac, dar nu sunt catolic. — N-are nici o importanță. Ce nu-mi place e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Gata, ajunge. Restul n-are nimic de-a face cu Apendicele lui Froehlich. Hai, Întinde-te, Anton. E rândul tău și al problemei tale sexuale. M-am ridicat Înțepenit de pe scaun. Bineînțeles că aveam destule să-i povestesc - o experiență rușinoasă, o fantezie interzisă, un tic sexuel. Și totuși, cum putea un singur episod dintr-o viață Întreagă intimă să... — N-o să te torturez, dacă asta crezi. Poți să-ți păstrezi secretele. Dar ai promis, să știi. Și-n plus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sfârșit eu! Pentru prima dată În viață eram o doamnă, nu o fată - e drept, una cu acel je ne sais quoi În plus, dar orișicât. Cu puțin norc, aș putea face rost de proba necesară pentru a deconspira secretul rușinos pe care Dora trebuie să-l fi descoperit. Jumătate de oră mai târziu, mi-am verificat peruca Într-o vitrină și am simțit că pulsul Începe să-mi bată din ce În ce mai tare - nu la fel ca mai demult, când mă Îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
autostradă nu mai au același efect ca în sălile de liceu) - plus soarele care tocmai începe să-și reverse razele peste ținuturile agricole deluroase din New Jersey, statul meu! - toate astea duc la renașterea mea! La eliberarea mea de secretele rușinoase. Mă simt atât de curat, atât de puternic și de virtuos - atât de american! Morty demarează pe autostradă și exact atunci și-acolo fac un jurământ, mă leg să-mi dedic viața întreagă îndreptării nedreptăților, înălțării celor călcați în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
autodezaprobarea e, la urma urmei, o formă clasică a umorului evreiesc. — Nu a umorului evreiesc, ci a umorului de ghetou! O remarcă deloc drăgăstoasă, ascultă la mine. Până-n zori mă făcuse să pricep că persoana mea e chintesența celor mai rușinoase manifestări ale „culturii Diasporei“. Veacuri după veacuri de dezrădăcinare duseseră la apariția unor oameni dezagreabili ca mine - speriați, mereu în defensivă, autodezaprobatori, emasculați și corupți de viață petrecută printre neevrei. Evreii din Diaspora, asemenea mie, fuseseră cei ce luaseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
coasă și-a trebuit să bat coasa, ciocanul de bătut coasa mi s-a părut prea mic pentru mîna mea și-am plecat în uzină, la baros, clasă muncitoare. Și pe fiică-mea am făcut-o clasă muncitoare! Ce, e rușinoasă munca? Nu! Tata, ai băut cam mult spune Doina încet, cuprinzîndu-i umerii, în timp ce se lasă în genunchi, să-l poată privi. Lasă, Doinița, spune Săteanu încet, ca o consolare la vară dai undei vrei tu, unde-ți place. Și-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bătrîn nu-l mai impresiona. Cu ce drept Îi interzicea doctorul lectura ziarelor? Și, mai ales, cu ce drept Îi interzicea vizitele Annei Hilfe? Digby Însă, ca un școlar care a băgat de seamă că profesorul său ascunde o taină rușinoasă: nu-i mai recunoștea autoritatea și puterea. Drept care, școlarul puse la cale o revoltă. Pe la orele nouă și jumătate seara, auzind huruitul unui automobil, dădu la o parte perdeaua și-l zări pe doctor lîngă Poole, care era la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
firește, că Stone și-a pierdut mințile În urma unui șoc provocat de vreo explozie, de vreun bombardament? Mintea omenească nu funcționează chiar atît de simplu! Fiecare dintre noi contribuie la propria lui nebunie. Stone a suferit un eșec - un eșec rușinos, iar acum Încearcă să explice totul prin trădare. Dar nu trădarea altora l-a făcut pe prietenul său Barnes să... — Aveți și pentru mine o revelație asemănătoare, doctore Forester? Îl Întrerupse Digby, amintindu-și de sublinierile de pe marginea pamfletului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care «trăgeau din toate direcțiile »?; 3. Cine este responsabil pentru mineriadele primitive și dezonorante pentru prestigiul internațional al României?; 4. De ce România a fost ultima țară ex-socialistă care a «acceptat » desființarea Tratatului de la Varșovia și a CAER, încheind totodată tratatul rușinos și antinațional cu URSS-ul muribund? A fost oare demis ministrul de Externe responsabil pentru incompetență, lipsă de prevedere politică și trădare a intereselor naționale?; 5. De ce a fost reactivat generalul KGB-ist Militaru după revoluție și numit ministru al
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
resemnarea. Sunt în măsură s-o facă, spunând fiecăruia că spiritul omului este activ și nu se va împăca niciodată să fie dominat de resemnare. Trebuie explicat de asemenea oamenilor că sărăcia materială nu e un viciu sau un handicap rușinos, că optimismul nu dăunează ci chiar este foarte sănătos și că putem învinge definitiv sărăcia împreună. Prin urmare, o prioritate națională trebuie să devină sectorul educației și culturii. Învățământul trebuie modernizat și racordat la parametrii internaționali (calitativi) pentru a pregăti
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tund chilug, fug la Bucșoaia, n-am fost niciodată, dar îmi suna mișto să fug acolo, mi se părea de efect. Au început, pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism până la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sânii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
întâmple așa ceva, exclama băiatul, sigur pe el. —Zeii pot fi foarte cruzi, răspunse. Și foarte greu de înțeles. Se distrează, lăsându-ne să învingem în marile bătălii ale vieții, iar apoi permit să fim înfrânți într-un mod ridicol și rușinos. O să găsim pământ, încheie Tapú Tetuanúi, cu credința aceea a lui care nu pălea niciodată. — Nu poți să găsești ceva decât dacă există, observă maestrul sau. Și nu știu dacă există vreo insula destul de aproape ca să putem ajunge la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fețele palide, ca niște condamnați la moarte. Jumătate dintre ei, dacă nu luau examenul, nu aveau altă opțiune decât școala profesională. Pentru elevii liceului de matematică-fizică, cu renume prin oamenii iluștri pe care îi oferise țării, aceasta era o avertizare rușinoasă aruncată de profesori și părinți atunci când ți se înscria în catalog o notă proastă. Primul examen a fost la matematică. Luana a ieșit din sală oarecum degajată, bazându-se pe o notă, lejeră, de șapte. La fizică însă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să nu mă atingi! Tentativele lui de comunicare se ciocneau de un zid. Femeia continua să întindă rufele, să deretice prin casă, să mestece în oală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trei platouri cu sendvișuri și-mi dădu o punguță cu felii de șuncă pentru motan, spunând că o să-l pună pe soțul ei să improvizeze o cutie cu nisip, așa încât Ian să nu aibă vreun mic accident. — Pisicile sunt foarte rușinoase, știu bine asta, zise ea. M-am comportat întocmai cum ar fi făcut-o Mark Richardson și am reprodus pentru cei din bar câteva din glumele lui fără perdea. Trecuseră optsprezece săptămâni de când nu-l mai văzusem pe Richardson cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ora de geometrie avea un coleg de care-i plăcea foarte tare, Craig nu știu cum, iar el a invitat-o la o petrecere. Îi plăcea de el de-un car de ani, avea un jurnal secret cu o mulțime de poezii rușinoase despre el... — Și i-ai arătat poeziile? — Nnu, i-am spus că soră-mea s-a născut fără vagin. Sunetul râsetelor noastre se rostogoli de-a lungul rafturilor prăfuite și al coridoarelor cufundate în tăcere. Foarte urât din partea ta. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și ținutului Herței, a venit apoi Dictatul de la Viena, teritoriul României fiind sfârtecat. Redusă la neputință, sub amenințări din toate părțile și fără nici un sprijin, România a fost împinsă în brațele Germaniei hitleriste și angajată în conflictul militar total; partajul rușinos de la Yalta a dus mai departe aceste evoluții nefaste, iar prin Tratatul de pace (Paris, 1947), s-a consfințit soarta care îi fusese hărăzită. Redusă ca teritoriu și îngenuncheată, România se afla sub controlul Moscovei și în totală izolare; știm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
urmă, să se retragă și să le scuipe în vreun strat. Îl știu eu. Revin. Reiau: Șichy, generația ta suportă greu că în spațiul ăsta al nostru Sadoveanu a jucat alunelul cu Ana Pauker. Că Ralea i-a pupat părțile rușinoase, ca un crai de curte nouă. I-a făcut și jurăminte, limbăminte†††† la concurență cu N.D. Cocea. (O găseau amîndoi foarte atașantă, se voiau la întrecere în patul Anei.) Că Tudor Vianu a semnat pactul cu diavolul. Pe Călinescu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
străzile Bucureștiului; îi întreba pe trecători cum să ajungă acasă și-o înțelegea cine putea. "Ba știi de ce te gîndești la tant' Eugenie, se aude imposibila voce de-a doua. Bătrînețea e-o boală. Mai rău, o rușine, o boală rușinoasă. Te simți stînjenită de vîrsta ta, de felul cum arăți. Ai vrea să ai pielea feței întinsă ca a lui Șichy și cugetul ei luminos. Nu suporți razele Roentgen din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare. Șerpește șerpuiește, Și patima-mi oprește. Searbădă și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă nu, Cu limba ta șerpească, Ascuțită Și ipocrită, Aplică-mi sărutul mortal, Cu ochiul tău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
loc, ca un bumerang. Am părăsit cu Mioara Caruselul și, tăcut ca și cum ne-am fi înțeles telepatic, am pornit în amonte împotriva curentului cu numele tinerețe, maturitate. Penalty! Care, unite prin fonemul i = timp; lovitura de pedeapsă spre poarta cealaltă! Rușinosul sfârșit al timpului! Trecuse degeaba, dacă-și finaliza drumul deplorabil. Scandalos de jenant! Vino, Autorule, mi-e frică! Mioara, mereu mă porți pe terenuri mișcătoare, ar putea să ne înghită cu totul. Timpul nu înghite. El te poartă, dar lovitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am nevoie să-ți explic genul de viață pe care o duci. Eu sunt inactivă. Muzeele sunt făcute pentru cei de felul meu. -Și ce muzeu o să vizitezi? -Muzeul de Artă modernă și cel din vecinătate, Palatul Tokyo. În mod rușinos, mă simții ușurat că scăpasem de așa ceva. În clipa în care plecă, mă întrebă dacă îmi fuseseră pe plac cornurile de dimineață. Hotărâi să fiu odios până la capăt: -Prefer brioșele cu stafide. Bine, zise ea, deloc șocată, înainte de a dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mine? întrebai. -Ești primul care se interesează de mine. Nici măcar soțul meu nu s-a interesat vreodată atât de mult de mine. -Atunci, mâine dimineață n-o să pleci? O să veghezi supra mea? -Vrei asta cu adevărat? -Da, spusei cu impresia rușinoasă că sunt un copil care-și imploră mama să rămână lângă el. -Fie. Zâmbii. Păru brusc neliniștită. -Ce-o să fac toată ziua? -Ceea ce facem. -Nu facem nimic. -Fals. Bem. Umplu cupele clătinând din cap. -O să ne petrecem vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]