296 matches
-
o dată spre a avea pentru ce să-și blesteme zilele... uneori nici nu mai apucă s’o mai facă, iar el, „agresorul“ a ajuns să „știe“ asta și să fugă ca dracu’ de tămâie de vreo mătrăgună. À propos: și rubedenia ei, cartoful, poate ucide prin același șiretlic omul ori un mamifer, nu o pasăre și nici gândacul, chestiune de subdezvoltare a sistemului nervos sau „fericiți cei săraci cu duhul“... Gândăcime din care, pentru unul, cartoful e chiar o delicatesă, iar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stau pe loc, cu nunta se Însărcinează vântul... Și atunci, nu data calendaristică fixată de tradiție deși În preajmă, e importantă, cât suportul ei, Înflorirea plantei, dependentă de capriciile vremii. Separarea sexelor nu e o excepție a urzicii: cam toate rubedeniile ei, chiar neașteptate, suferă de aceeași meteahnă: cânepa și hameiul, pe când dudul rămâne un indecis și abia ulmul s’a hotărât să se apropie de majoritate Împodobindu-se cu flori hermafrodite. Ca orice femeie, urzica „țese“: e o plantă textilă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un indecis și abia ulmul s’a hotărât să se apropie de majoritate Împodobindu-se cu flori hermafrodite. Ca orice femeie, urzica „țese“: e o plantă textilă - iar Victor Hugo a fost darnic În elogii cu ea -, textilă ca și rubedeniile ei de pe aiurea, ca Boehmeria nivea - ramia - și Urtica cannabina - iarăși aluzie la cânepă! - sau ca dudul, e drept, cot la cot cu viermele de mătase. Dar să ne Întoarcem la nuntă. Ca și noi, când odată cu maturitatea sexuală ne
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deveni un comemorat. Iar această plantă o face În mod remarcabil, așa fragilă cum e... Merită puțină iubire, nu? Și, paradoxal, am văzut-o În multe și neașteptate locuri, chiar lipsite aparent de atât de caracteristica-i apă; ea sau rubedeniile ei. Dar era mereu la datorie, acolo unde e nevoie de ea. Și, era să spun „slavă domnului“, Îi dăm mereu de lucru, prin activitatea noastră nu prea Înțeleaptă și, tot prin ea, „Îi punem mereu bețe’n roate“, restrângându
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
văd În stare de așa ceva. Chiar legea supremă a lumii - cum Îi spune Cristi - entropia, se opune. Aceleia Îi place dezordinea, Împrăștierea... fie și a gunoaielor, cât mai generală. O ajută și vagabondul, chiar dacă are și el, prin Egipt, oarece rubedenie divină, dar aceea se ocupă de morți, e Anubis. Eu, Bastet, sunt Încarnarea frumuseții și prolificității. Chiar și pentru voi, europenii, am 9 vieți. Cristi spune că mai multe, interogând inelele de pe coada pisicilor. Și zice că de ce sunt mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ea vreo veveriță care tot prin astfel de arbori hălăduiește, și din același motiv; nu numai pentru că acolo găsește conuri... Precum eu pândesc șoarecele, și el un excedentar energetic, adică ce mi place să bag În burtică, șoarecele fiind bună rubedenie veveriței. Înțelegi, cred, că trebuie să te Înconjori de elemente de mediu aflate la antipodul tău energetic, dar să Înfuleci numai ce e la fel cu tine. Și nu uita că ce aduci În casă e un arbore tăiat, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
le atingea ritmic în raport cu acordurile muzicii, iar inflexiunile îți mergeau la suflet pentru cel puțin o lună. Era atât de iubită, mama, tata era răsfățatul familiei - îi spuneau Tomiță, iar noi ce mici înfloream sub privirile atente și protectoare ale rubedeniilor noastre. Bunicul cred că-n acele momente era cu totul alt om, uita atunci întregul periplu de suferințe, războiul, foametea, colectivizarea forțată, pierderea fiului cel mare la numai șaptesprezece ani, ceea ce-i măcinase sufletul, dar nu-i atinsese demnitatea, voința
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face compromisuri i-au atras apelativul cu care tata a „investit-o” mai în glumă, mai serios, „Doamna general Averescu”. Așa a ajuns mama pe buzele tuturor și-n toate cercurile de rubedenii și cunoștințe, „Averescu”. Astăzi noi folosim acest apelativ ca o formulă de alint și protecție, uneori asociindu-l cu „bunica Odi”. Un lucru va rămâne cu siguranță certificat de prezența de spirit a mamei și caracterul său puternic, în sensul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
timpul și spațiul să aleagă și să ajute în acest angrenaj impus de factorii selecției naturale. Un lucru rămâne evident în acest „malaxor” de tumult social, civic și relațional, în sensul că niciodată, nici măcar tangențial ori ocazional, părinții noștri, bunicii, rubedeniile noastre n-au scontat latura strict materială. S-au mulțumit cu ceea ce Bunul Dumnezeu le-a oferit, deschizându-le ușoare oportunități în acoperirea nevoilor curente, demnitate și discreție. Tata, al cărui profil era prin excelență identificat cu discreția, obișnuia adesea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ei acasă. Astfel părinții feciorului, împreună cu acesta vin în pețit într o seară de sărbătoare, numai în zilele din afara postului. A face pețitul în post, însemna a tocmi o căsătorie fără de noroc. La eveniment mai participă de obicei nănașii, precum și rubedeniile cele mai apropiate ale ambelor părți. Iar în cazul familiilor mai înstărite tatăl viitoarei mirese se îngrijește să tocmească și un muzicant care să știe a o aduce frumos fie din fluieră, fie din caval fie din diblă. într-astea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în mod nefericit, dar de cele mai multe ori, tinerii găsesc curând un prilej de a dispărea împreună de acasă. Se spunea că tânărul și-a furat iubita. O perioadă de timp, cei doi îndrăgostiți erau adăpostiți prin sate vecine pe la ceva rubedenii, ca mai apoi părinții să-i caute, să-i aducă acasă, să accepte precedentul creat, să le dea binecuvântarea și să programeze, totuși nuntă în toată regula ca și când nimic rău nu s ar fi întâmplat. De acuma începea pregătirea tinerilor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
județul Silistra, azi în Bulgaria. Aflăm acest amănunt din povestirile din Cronica de casă a neliniștitului Constantin Folea, care în peregrinările sale din ultima parte a secolului XIX-lea se duce pe acolo să-și caute, după mai multe decenii, rubedeniile, pe care le-a găsit, lucru ce l-a bucurat mult. Din cele relatate de Constantin Folea al nostru, socialistul, aflăm că a existat un călăuz al ardelenilor ce doreau să ia drumul Dobrogei, bun cunoscător al traseelor ce treceau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
deschiderea arhivelor, că era cât pe ce să fie luați pe același bilet și incluși în lotul "vânzătorilor de țară" încă doi fruntași ai partidului: I.G. Maurer și Corneliu Mănescu. Au scăpat datorită unor intervenții la vârful puterii întreprinse de rubedenii cu influență în partid. Cum se desfășurau anchetele? Lena Constante a declarat ce i s-a cerut după ce i s-a smuls părul din cap. Alți interogați (că lista era lungă, doar trebuia inventat ditamai complotul!) au fost bătuți cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în 1975. Traian Chelariu nu cumpăra cărți pe care să le lase netăiate, ceea ce mă face să cred că "Scrierile..." au fost cumva repede înstrăinate, spre a ajunge cine știe cum în posesia unui ieșean total neinteresat de slova lui Hasdeu. Iar rubedeniile, desigur, au vândut-o mai târziu anticarului. Habent sua fata libelli! Texte înmănunchiate (era să scriu "între cele două coperți"!) în culegerea adnotată de Eliade sunt cvasi-necunoscute, fiindcă, repet întrebarea de la început, cine-l mai citește azi pe Hasdeu? Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
disprețui sfatul femeilor mai în vârstă. Medicul este mama bolnavului, este fratele și sora.” „Întreabă-l pe bolnav unde sunt părinții și frații săi sau dacă are fii și ascultă cu atenție tot ce-ți va spune. Dacă nu are rubedenii, are prieteni. Tu să cunoști măcar o piatră pe lângă care el a trecut sau un copac sub care s-a umbrit. Ceea ce cunoști din el sau din preajma lui este legătura sacră prin care poți să-l vindeci.” „Nu vindeca numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la acea liniște pe care-o surprind în gesturile Aiei și ale celor din stirpea ei, stăpâniți de plenitudinea credinței lor. Cântecul de despărțire Sunt din nou la un ceremonial de înmormântare. Se recită, pe două voci, Cântecul de despărțire. Rubedeniile și prietenii se adresează mortului, luându-și rămas bun de la el prin acest dialog solemn: - Ridică, ridică gene la sprâncene, buze subțirele, să grăiești cu ele. Cearcă, dragă, cearcă, cearcă de grăiește de le mulțumește la străini, la vecini. Cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lor par mai simple decât ale noastre, dar cu siguranță mult mai profunde. Oricum, au efect terapeutic asupra sufletului. Lupii transparenți M-a luat cu ea până la Civitas Ausdecensium, o localitate îndepărtată de pe graniță, ca să-i facă o vizită unei rubedenii. Locuitorii din ținutul acela nu plătesc taxe, deoarece sunt apărători ai Imperiului Roman. A fost o aventură primejdioasă, dar copleșitoare. Am străbătut o lungă bucată de drum în carul unui țăran, tras de doi boi, apoi am ajuns la destinația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
narator (din Greu, de azi pe mâine... sau Unchiul și nepotul) să intervină pe lângă „văru-său, bărbatul cel sus-pus”: feciorul ei, cu diplomă de doctor În drept, are nevoie de o slujbă. Altfel spus, naratorul e antrenat În delicata relație de rubedenie dintre văduvă și vărul ei. Practicarea cu artă a favoritismului nu e neobișnuit În lumea lui Caragiale; neobișnuit e În proza sa scurtă interesul pentru portretul moral-psihologic al personajului feminin, realizat pe baza opoziției moral - intelectual polemizând cu tradiția epicii
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Hatmanu, în prelungi tă pauză bahică (valabilă și astăzi), lasă paharul jos: „Știți, eu nu beau vin”: Și a pierdut alegerile. Cum să spui la Cotnari, că nu bei Cotnar!? N-a mai contat nici prestigiul pictorului Hatmanu, nici susținerea rubedeniilor răspândite prin satele din jurul Cotnarilor, n a mai contat nimic. Auzi, blasfemie! Să declari la Cotnari, că nu bei Cotnar! Cum să mai fii ale s? Și așa am ajuns deputat. Am sărbătorit victoria în alegeri la un canton silvic
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Studențească” volumul autobiografic, ”Însemnări în verde - gri”, în care își amintește de copilăria sa în Oltenița, în 1940, când avea 8 ani. Despre tatăl său, cu obârșii ardelenești, își aduce aminte cu nostalgie: ”Tatăl meu, venit din zona Sibiului, cu rubedenii întinse între Săliștea, Rășinari și Poplaca, se instalase ca meșter tâmplar într-o zonă cerealieră în care oamenii învârteau mulți bani și unde se construiau casele care nășteau comune întinse și orașe”. Ca și personajul principal din romanul ”Singur pe
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
cu concertele pe care le-au interpretat în programele unor formații străine ce au apărut la Sala Palatului. În fața a mii de auditori și nu doar în fața a o sută, hai două, de prieteni, studenți și elevi, ba chiar și rubedenii. Cunoaștem o mătușă a unuia dintre membrii formației Voces, care nu are treabă cu muzica simfonică, dar apare de fiecare dată în sala de concert când vin acești minunați ieșeni, ca să-și vadă nepotul. Cvartetul profesorului Viorel Munteanu din Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
să te adoarmă, când erai bebeluș, dându-ți să sugi cârpe muiate în țuică. Dar asta o fac numai familiile de terminați. Celelalte te învață să bei gospodărește, ritualic. La sărbători, la botezuri, nunți, înmormântări, duminica, la simple întâlniri între rubedenii. Când se taie porcul, când se face rachiul, sau așa, la o tacla. Ai 5 ani, bunică-tu a montat alambicul și a ieșit afară, la treburi. E iarnă, e atât de bine să stai lângă sobă, să te joci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
bucăți de carne tăiată în cuburi, prăjite cu ceapă și cartofi. (n. t.) 1 Nordiska Kompaniet, rețea de magazine. (n. t.) 1 Karl Johan Bernadotte, rege al Suediei (1818-1844) sub numele de Carol al XIV-lea Johan. (n. t. ) 1 Rubedeniei mele suedeze (în limba engleză în original, n. t.). 1 O milă suedeză = 10 km. (n. t.) 1 Institutul de Cercetări al Armatei (abreviere suedeză în original, n. t.) 2 Sărbătoare care marchează începutul verii; din anul 1953 se celebrează
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
pe pat, iar Ionel decretează : s a țicnit, Dumnezeule... singura soluție e s-o internăm (III, p. 649). Ulterior, în rezerva spitalului, femeile care veghează la căpătâiul unei muribunde (IV, p. 651) explică de ce Marghioala a fost adusă acolo de rubedenii : Și baba începe să deraieze ! Și ei cum să se lase, tu, compromiși ? Și decât să piardă ei... din cauza trăncănelii ei... Au zis : e nebună, bre ! (IV, p. 652). Cea declarată smintită își pune în pericol familia căreia îi deconspiră
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
milă dacă mă va prinde, și nici Împăratul, nici altcineva n-ar cuteza să pună o vorbă pentru mine. Pe când dacă aș fi soțul domniței Adelheid... Ehei, alta ar fi socoteala. Conrad n-ar Îndrăzni să Înfiereze În public o rubedenie, mai mult, pe soțul singurei sale nepoate, unica fiică a lui Bertold, mai ales că acesta e mort... S-ar spune că se răfuiește cu rudele răposatului... Nu, e prea viclean. Chiar dacă se gândește la răzbunare și se gândește, fără
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]