314 matches
-
vopsele și am venit aici în Greenwich Village. — N-aveți copii? am întrebat eu. — Nici unul, a zis el cu tristețe. În realitate avea trei copii și nouă nepoței. Fiul său mai mare, Ilya, este un celebru expert în rachete. — Singura rubedenie pe care o am în lumea asta este arta, a zis el, iar eu sunt cea mai săracă rudă pe care arta a avut-o vreodată. Nu voia să spună că a ajuns la sapă de lemn. Vroia să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ai făcut medicina. Aici tai, dai rețete, n-ai nevoie de nimeni. - Da' ce fel de proces? insistă Costache, plin de curiozitate. - Domnule, se aruncă atunci Stănică asupra lui, uite cumstă chestia. Cineva, persoană în vârstă și cu avere, fără rubedenii apropiate, crește un copil fără să-l înfieze și-i lasă prin testament toată averea, neuitând să dea câte o mică sumă la toate rudele îndepărtate, ca să nu fie nici o discuție. Mă rog, testamentul e în perfectă regulă. Eu te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însuși un morman. În casă la el, însă, nu venea nici o rudă. Pentru ce? Olimpia dovedise un caracter acru și declarase de la început că e sătulă de rude. Astfel, Stănică nu fusese în măsură de a o prezenta multelor sale rubedenii, ceea ce îl jigni în adâncul sufletului. Lipsind această formalitate de deferență, rudele lui, surori, frați, unchi, mătuși, cumnați și cumnate, refuzară să-l viziteze, fără ca totuși să-i facă vreo aluzie oricât de puțin malițioasă asupra Olimpiei, și amintind mereu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
militară, plecarea definitivă de la domiciliul său a lui moș Costache fu impunătoare. Vecinii arătară gelozie: - Frumoasă înmormîntare. Știu c-a avut trăsuri și vremefrumoasă. Bogații și când mor au noroc. Aglae fu încîntată de lumea numeroasă care asistă, fiindcă toate rubedeniile lui Stănică, chiar cele mai bogate, care nici nu-l cunoșteau pe bătrân, veniră măcar pentru câteva minute, din disciplină familială. Asta îi dădu consolațiune și sentimentul intim că și-a făcut datoria. Dete și o masă comemorativă, la care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe pat, iar Ionel decretează : s a țicnit, Dumnezeule... singura soluție e s-o internăm (III, p. 649). Ulterior, în rezerva spitalului, femeile care veghează la căpătâiul unei muribunde (IV, p. 651) explică de ce Marghioala a fost adusă acolo de rubedenii : Și baba începe să deraieze ! Și ei cum să se lase, tu, compromiși ? Și decât să piardă ei... din cauza trăncănelii ei... Au zis : e nebună, bre ! (IV, p. 652). Cea declarată smintită își pune în pericol familia căreia îi deconspiră
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aceea, ca să zic așa, o ființă omenească sau, cum se spune în vremea noastră, o făptură umană, a trăit, a trăit mult și în cele din urmă și-a cam mâncat mălaiul. Cândva a avut copii, un soț, o familie, rubedenii, toate acestea, ca să zic așa, fierbeau împrejurul ei, era înconjurată de zâmbete și deodată - basta, s-a ales praful din toate, a rămas singură ca... o muscă acolo, purtând din veac stigmatul blestemului. Și iată că, în sfârșit, Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
generalul ar fi prea ospitalier pentru dumneavoastră? — Ar fi prea ospitalier? — Ospitalier, da. În primul rând, are de gând să stea la mine; fie, dar sare peste cal, imediat susține că suntem rude. De câteva ori ne-am făcut socoteala rubedeniilor și a reieșit că suntem cumnați. Și dumneavoastră, după mamă, îi sunteți nepot de verișoară, lucru pe care mi l-a explicat încă de ieri. Îi sunteți nepot, așa că și cu mine, Luminăția Voastră, sunteți rudă. Asta n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta, a început altfel de muzică. Împrejurul baronului nostru cu pantofi străini, căruia mai că nu i se aprinseseră călcâiele după o celebră curtezană frumoasă, s-a adunat deodată o mulțime de prieteni și amici, s-au găsit chiar și rubedenii, dar mai ales puzderie de domnișoare de familie bună, doritoare și însetate să se căsătorească legitim, și chiar că nu puteau râvni la o partidă mai reușită: aristocrat, milionar, idiot - toate calitățile de-a valma, un astfel de soț nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de zece ani, mama dumneavoastră a fost luată spre creștere și educare de Pavlișcev, ca o rudă, că i s-a atribuit o zestre importantă și că toată această atitudine grijulie a dat naștere la zvonuri extrem de alarmante printre numeroasele rubedenii ale lui Pavlișcev; se credea chiar că el se va însura cu pupila, dar totul s-a terminat prin faptul că aceasta s-a măritat din dragoste (și aș putea demonstra acest lucru cu cea mai mare precizie) cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la repezeală cu un alt funcționar, dacă acest lucru ar fi fost necesar în virtutea unor considerente chiar cât se poate de puțin superioare. Mai era aici un moșier în vârstă, impunător, considerat și el - firește, absolut fals - un fel de rubedenie a Lizavetei Prokofievna, un om cu rang înalt și titlu frumos, bogat și de viță veche, zdravăn și bucurându-se de o sănătate foarte înfloritoare, tare vorbăreț și având chiar reputația de ins nemulțumit (deși, de altfel, în sensul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică intenție să se metamorfozeze. În lipsa oricăror rubedenii roiale sau a unei conștiințe prevestitoare, interesele ei primare țin, în principiu, de mirosul acela puternic de ceapă care-i gâdilă nările. Ceapa se poate mânca. Se așează pe o porțiune de zid în paragină și-și îndoi gâtul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că Ilona va rămâne singură aici. După ce dispăru groparul, Apostol, fericit, dădu să caute pe Ilona, o așteptă... Nimic. Îl cuprinse o tristețe chinuitoare când îi trăsni prin cap că fata o fi dormind undeva prin vecini sau la vreo rubedenie. Numai la cină și întîmplător îi spuse Petre că "fetișcana" s-a încuiat în odăița din fund și nici nu crâcnește, parc-ar fi înghețat acolo "cine știe de frica cui"... Ziua următoare i se păru strâmbă, sfărâmată și plină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să te adoarmă, când erai bebeluș, dându-ți să sugi cârpe muiate în țuică. Dar asta o fac numai familiile de terminați. Celelalte te învață să bei gospodărește, ritualic. La sărbători, la botezuri, nunți, înmormântări, duminica, la simple întâlniri între rubedenii. Când se taie porcul, când se face rachiul, sau așa, la o tacla. Ai 5 ani, bunică-tu a montat alambicul și a ieșit afară, la treburi. E iarnă, e atât de bine să stai lângă sobă, să te joci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
cu concertele pe care le-au interpretat în programele unor formații străine ce au apărut la Sala Palatului. În fața a mii de auditori și nu doar în fața a o sută, hai două, de prieteni, studenți și elevi, ba chiar și rubedenii. Cunoaștem o mătușă a unuia dintre membrii formației Voces, care nu are treabă cu muzica simfonică, dar apare de fiecare dată în sala de concert când vin acești minunați ieșeni, ca să-și vadă nepotul. Cvartetul profesorului Viorel Munteanu din Iași
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cele cunoscute, înseamnă că nu mai ai prea mult timp. Îi venea în minte cîte o frîntură de amintire mai adevărată decît ziua care trecuse, stuful, mirosul bălții în care se pierdea cîte o săptămînă, de intrau în boală toate rubedeniile căutîndu-l și renunțînd să-l mai caute, auzea deslușit grohăitul porcilor sălbăticiți, însemnați cu fierul roșu, să nu se încurce stăpînii la numărătoare, îl auzea mai clar decît zbîrnîitul soneriilor ori hodorogeala automobilelor sub geamul biroului, tot ce venea dinlăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vorbă, nu mai putea fi de examen, deși, în minte, îi stăruia parcă, vocea profesorului: "Succes la examen! Nu te lăsa!" Dar nu. Luă primul tren înapoi spre N. După înmormântare, au apărut, precum ciupercile după ploaie, tot felul de rubedenii de-ale răposatului, care de-a zecea spiță, care mai apropiată... Fiecare începu să emită pretenții, să amenințe cu darea în judecată, să conteste înfierea și orice drept de moștenire al tânărului. Scârbit de lăcomia și micimea sufletească cu care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe tata ca și tăcerea aceea de care și eu Îmi amintesc atît de bine, o tăcere grea și chinuitoare, cartea o interpretează ca pe o teamă molipsitoare; Într-o bună zi s-a aflat că același Petar Janković, o rubedenie de-a lui, totodată și coleg de serviciu, intra În fiecare dimineață, la ora șase, În clădirea UDB-ei pentru discuții ( În baza denunțului lui Dragović mai sus pomenit) și ajungea la serviciu cu Întîrziere, cu chipul vinețiu și tumefiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În Maryland. Prima dată locuise la un unchi celibatar din Baltimore, unde insistase să-și facă intrarea În societate de la șaptesprezece ani. Petrecuse acolo o iarnă zbuciumată și sosise aici, la țară, În martie, după ce se certase violent cu toate rubedeniile din Baltimore, scandalizându-le până la nivelul protestelor aprinse. În jurul ei se formase o coterie de inși nesăbuiți, care sorbeau cocteiluri În limuzine și aveau față de cei mai vârstnici o condescendență promiscuă și un aer protector complet nelalocul lui. Iar Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei sate au fost aleși trei tineri, toți fără nevastă și fără copii: Seihachi, Ichisuke și Daisuke. Unchiul încuviință din cap: — Luați aminte, cu toții ne vom îngriji cum se cuvine de rubedeniile celor trei până la întoarcerea lui Rokuemon. Ceilalți țărani păreau degrabă ușurați că n-au fost ei numiți. Începură din nou să-și tragă nasul și să tușească, apoi ieșiră fiecare cu câte o plecăciune. În urma lor stărui multă vreme mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stângă cu mâna dreaptă. Ziua plecării se apropiase. De câteva zile, valea forfotea ca odinioară când tatăl și unchiul samuraiului se pregăteau să plece în bătălie. Cum samuraiul era capul familiei, în casa lui veniră rând pe rând până și rubedeniile din satele cele mai depărtate de vale să-și ia, cu părere de rău, rămas bun. Țăranii veniră și ei cu mic cu mare să-l ajute. Mai mulți desagi stăteau înșiruiți la intrare. În dimineața aceea, grădina casei fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în largul său alături de preoți și s-a lepădat de toate. Fugise într-o ceată de indieni, iar acum trăia împreună cu ei în această așezare. N-o să te mai întorci acasă în Japonia? întrebă samuraiul. Fostul călugăr zâmbi trist: — Nici rubedenii nu mai am. Chiar dacă mă întorc, n-are cine să mă întâmpine. Și apoi credința creștină... Doar te-ai lepădat de credința creștină, nu-i așa? Nu, nu. Sunt creștin. Numai că... Tăcu. În ochi îi apăru o privire descurajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din temniță și să-i bage În locul lor pe cei ce-i osîndiseră. Fiecare știa pe cîte cineva care se Îndreptase de vreo strîmbăciune de cioante, i se oprise vreo sîngerare ori altă scurgere, i se ridicase din pat vreo rubedenie stoarsă de mult de snagă sau prinsese a-i Învia cuiva vreo mînă uscată ori sucită. — Nu vreau să-l mînii pe Dumnezeu, minuni poate s-o făcut, dar io nu le-am văzut, Îmi mărturisea bunica Maria Costin, născută
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sau la partida de skat de după-amiaza cu părinții mei. Numele lui nu mai era pomenit, ca și când n-ar fi existat niciodată, ca și când tot ceea ce se referea la el și la familia lui ar fi fost cu neputință de rostit. Rubedeniile materne din Kașubia și mormăielile lor atât de calde păreau să fi fost înghițite - de către cine? Și, deși odată cu începutul războiului copilăria mea se sfârșise, nici eu nu am pus întrebări insistente. Sau poate că nu îndrăzneam să întreb din cauză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mamei mele, au prins viață pentru mine numai din povestiri și din câteva relicve. Abstracție făcând de sora care se numea Elisabeth, dar pe care o strigau Betty și care se căsătorise „în Reich“, mama mea era singură. Bineînțeles, existau rubedenii kașube, dar alea trăiau la țară, nu erau tocmai germane, și nu mai contau de când existau motive să fie trecute sub tăcere. Părinții ei, kașubi citadinizați care se adaptaseră condițiilor burgheze, muriseră de timpuriu: tatăl a căzut curând după începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
supremație mătura totul în cale, chiar și schițele ei cu plante noi, nemaiîntâlnite până atunci, care-i ieșeau în cale ca într-un tăvălug de nume latinești pulsând a clorofilă și cărora, de la o vreme, nu le mai ținea minte rubedeniile, ner vurile, striațiile și boarea de parfum, de cele mai multe ori fie imperceptibilă, fie amestecată și pierdută între alte miresme, din mereu alte și alte orașe. 43. adevărul, poate Despre Abd al-Aziz ibn Musa s-au spus multe povești. S-au
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]