279 matches
-
cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau, bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia să insiste, să pară nepoliticoasă, dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai neimportante nereguli, îmi era mai ușor să rezolv totul așa, prin absență, decât să continui o luptă cu morile de vânt. Între timp ajunseseră în fața ieșirii din sala de expoziție. Lumina de afară pătrundea în voie prin geamurile uriașe. Rubiniul, auriul erau culorile ce dominau tablourile expuse. Noi mai rămânem, au spus soții Alexe. Prinși de discuție am trecut prea rapid prin fața acestor pânze. Ajunsă afară, Carminei i se păru neverosimil albastrul intens al cerului. Ședea la fereastră obosită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că erau unele avantaje În a fi sărac. Nimeni nu s-ar mai gîndi să-i taie mîinile. Cămara familiei Maxted era plină de cutii cu sticle de whiskey și gin, o peșteră a lui Aladin cu sticle aurii și rubinii, dar nu erau decît cîteva borcane de măsline și o cutie de biscuiți de cocktail. Jim luă un mic-dejun modest la masa din sufragerie, iar apoi se apucă să-și repare bicicleta. Avea nevoie de ea ca să umble prin Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
în jos. Dintotdeauna găsise că era drăguță. Era și dulce și avea și o voce frumoasă. Cu ochii închiși, legănându-se dintr-o parte în alta, părea cu adevărat pierdută printre cuvintele ce-i zburau din gura mică, rotundă și rubinie. După puțin timp i se alătură, iar adepții îi urmară exemplul unul câte unul. Se simțiră extraordinar cântând împreună. — Cum reușea să-i păcălească pe toți oamenii ăia? se întrebă spionul de la Societatea Ateistă, trăgând cu ochiul din spatele copacului. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orfelinatului, unde, de altfel, accesul era interzis, oceanul nu se vedea. Așa că de-a lungul primilor cinci ani de viață, Adam n-a aflat ce culoare poate să aibă. Uneori se gândea că ar fi vineție, alteori verde, ba chiar rubinie. Pe undeva, prin lumea largă, era Marea Roșie, În apropierea locului unde trăise cândva Profetul, așa că de ce marea lui Adam n-ar fi fost și ea roșie? Ceilalți băieți au râs de el când a spus asta, așa că și-a ținut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
contra cost - țigările nefumătorului - îmi oferise meditații în camera ei de la mansardă. Am întâlnit-o întâmplător, nu mai știu unde. Purta niște ochelari cu lentile groase și ședea cu pisica în poală într-un fotoliu cu tapițerie de un roșu rubiniu. „Puțină latină nu poate să strice“, așa suna sfatul ei. De îndată ce aveam liber, mă duceam la ea cu autobuzul. După meditații mă invita la o cană de ceai de mentă, nimic mai mult. Pe urmă, însă, cărțile poștale venite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
așezară să mănânce singuri, într-o odăiță din spatele hanului. După ce băură câte două-trei drojdioare, se puseră cu nădejde pe crap și, ca să meargă mai bine și să nu-i fie urât numai cu untdelemnul, îl udară din belșug cu vin rubiniu. Ei, dar și masa aceasta nu putea să dureze cât un praznic! Când crezură pungașii că s-au săturat mai ales de băutură, și că e vremea potrivită, se hotărâră să plece și chemară pe hangiu să le facă socoteala
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și-n viață!, îl îmbrățișează Tiberiu. Între timp, sosește Virgil cu o sticlă de vin, trimițând-o pe Ștefania să aducă pahare pentru a închina în cinstea evenimentului. Îl felicită din nou pe Matei, îl sărută, apoi beau bucuroși vinul rubiniu. Păcat că nu este și Cecilia să se bucure împreună cu noi și mai ales cu chirurgul căruia i-a incizat inima, glumește Tiberiu. —Trebuie să merg și la ai ei să-i anunț, deși am emoții. Cu voi a fost
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de flori albe, regina-nopții, Noimann mergea pe mijlocul șinelor de cale ferată cu pași de somnambul. Vântul Îi flutura poalele hainei, răcorindu-i trupul asudat și obosit de arșița zilei. În mână ținea o cupă aurită, plină cu o licoare rubinie. Nu era Însă vin, ci coniac Alexandrion. Lilith nu era Însă prea Încântată nici de coronița Împletită din flori proaspete a lui Noimann, ce-i luneca mereu Într-o parte, nici de cupa aurită de razele lunii, În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai Și searbădă a zării lumină rubinie Când prin împăturarea de neguri străvedeai Regească și senină și amplă armonie. Cum, cel ce simte gândul ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pitită în spatele unei mese...Fără nici o vorbă, flăcăul cotrobăie într-un cotlon al încăperii, de unde scoate un ulcior astupat cu un ciocălău...De pe o policioară coboară două ulcele. Ni le așază dinainte și, destupând ulciorul, toarnă cu grijă o licoare rubinie din care se împrăștie o miroaznă îmbietoare... Poftim de cinstește, sfințite părinte, și rogu te să-mi spui dacă n-am uitat cele minuni învățate de la sfințiia ta. Apoi nici nu-i nevoie să gust, fiule, pentru că se cunoaște după
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pe la Loturi, trebuie să li se fi lignificat codițele de purcel. Uneori, abătându-se, solitar, către gardul din latura livezii, numai nu mânca din priviri coasta arcuită verde a Baisei. Așa se întâmplă că zări, într-o vreme, pata aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub malul de lut, îngustat de distanță, taină nouă, ațâțătoare de neliniști. Frunzele de porumb fâșâiră, în fine, ca niște șuvițe de tinichea, pe cărare și, la pârleazul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în pânză roșie. Faraon-Chirpic din Kotonoaga se scărpină îndelung sub basca lui nouă, trebuind să raporteze lu' Tovarășului Popescu despre cum se face muncă de partid la Goldana. În zilele de avânt, care urmară, Nicanor anunță, cel dintâi, că pata rubinie, vizibilă de la distanță, sub malul mărginaș al tărâmului Baisei, încenușase în spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plonjează totul într-un deșert dezolant, cu dune din cărămidă spartă, betoniere încremenite, lopeți aruncate, saci de ciment golindu-se singuri și pe nesimțite, astfel că liniștea solemnă se extinde pretutindeni, ca un lux impudic. Un soare prăfuit în drojdii rubinii, arătând un contur tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din alt secol, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Tomoe și Takamori au tresărit când au surprins conversația de lângă ei. Ce coincidență ciudată! Să audă tocmai în regiunea aceasta, prin care treceau pentru prima dată, numele lui Napoleon! Cireșii, cu frunzele lor argintii în bătaia vântului, își etalau cireșele rubinii, mănunchi după mănunchi. Erau și fructe necoapte încă. De ce se numeau oare Napoleon? Pentru simplul motiv că erau de cel mai nobil soi? În timp ce priveau acum pe fereastră la cireși, Takamori și Tomoe aveau un alt Bonaparte în minte. Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Umbra acvilei albe alunecă peste troienele albe. Pata se strânge, capătă o formă alungită, scade: proiecția pajurei în picaj. Se ridică din albul zăpezii cu o potârniche albă; în ghearele păsării albe privitorul nu distinge o pasăre albă. Câteva puncte rubinii fac zăpada și mai albă. § Alb. Lupi albi; leul alb, hipopotami albi, negrul albinos, în Saludos; pajura albă. Obsedat de alb. La mare, într-o povestire pe care nu ai publicat-o, un bărbat desena pe spatele iubitei sale un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și obiecte metalice și sculpturi: o Sfântă Cruce pentru binecuvântare frumos lucrată în filigran cu aur și argint cu postament, din secolul al XVIII-lea . Toată suprafața este îmbrăcată cu aur și argint filigranat cu pietre semiprețioase de diferite culori (rubinii, roze, bleo, albe, verzi, portocalii). Lemnul crucii este sculptat cu diferite scene biblice; altă Sfântă Cruce, tot din secolul al XVIII-lea are scene în email; altă Sfântă Cruce din lemn de măslin sculptat și ferecătură, postament suflat cu argint
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
din Nizamiya știau că aveam să te salvez și să plec Împreună cu tine. Asta făcea parte dintr-o viclenie pe care o născocisem eu. Înainte de a continua, Îi toarnă stăpânului și sieși o foarte necesară cupă plină ochi cu vin rubiniu. Nu uita că pe lista condamnaților, Întocmită de mâna lui Nizam al-Mulk, exista un om la care n-am reușit niciodată să ajungem, Hasan Sabbah. Nu el este oare principalul vinovat pentru moartea vizirului? Planul meu era simplu: să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și rămăsese nemăritată. Înaltă, reavănă, carne zdravănă, se spunea că frângea bărbații. De-asta îi și spuneau jangolița. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu reacționasem într-atât de repede încât să-l împiedic din a-i sparge nasul lui Perir. Părul îi era răvășit și nearanjat. Nasul, semnificativ mai turtit acum, era roșu și din el curgeau două linii de sânge de roșu rubiniu. Fruntea purta și ea urmele coliziunii cu masa. Stătea încovoiat, din cauza durerii de la rinichi, iar hainele începeau să-i fie din ce în mai roșii, sângele nedând vreun semn că ar vrea să se oprească din curs în viitorul apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sa fulgerase un tăiș aburind. Încercă să-l întâmpine cu She'le'ri, dar gheara Inamicului fu mai rapidă și îl crestă pe Împărat! Corvium, mirat pentru a doua oară în tot atâtea secunde, se retrase înspre mijlocul clasei. Sângele rubiniu îi curgea dintr-o rană lungă și dreaptă ce începea din colțul tâmplei stângi și se termina la începutul mușchilor gâtului. Gândurile sale erau clare. "De ce corpul meu nu s-a păzit cum a făcut în cantină? Sau în lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bagaj mare de cunoștințe dobândite și ducea cu el poate cea mai mare pierdere din viața sa, Amina! Maria era plecată la cumnata sa, Jănica, noaptea de vară se instalase binișor, Victor Olaru se trata cu un pahar de vin rubiniu când auzi În spatele său bătăi puternice În ușă și o voce puternică: Deschide, imediat! În numele legii! Victor deschise și În sălița scundă intrară, fără să salute, un maior de miliție corpolent, pădurarul Zota și șeful de post Botezatu. Ultimii au
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o lăsase gravidă pe una dintre fetele alea ale lui Țârțâc, care mai era și minoră - dă-le-n, sânge domnu’ Tudor, alea parcă n-au fost niciodată minore!! sare Sevgin, trântind cu obidă cana de masă, de sar stropii rubinii în toate părțile. cinci Știam deci că țiganii îi poartă sâmbetele lui Sevgin. În dimineața când au început să trosnească geamurile cămăruței mele și ceasul de pe masă mi-a arătat ora, patru fără zece, fără să-mi mai apropii cadranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
căciulă brumărie, o ține întoarsă vag spre mine. Fetei cu un aer rece de străină, care probabil va coborî la prima, prea înaltă pentru mine, cu buzele obosite de ruj și mâna încleștată de bara de aluminiu cu unghiile vopsite rubiniu spre mine, lasă să se ghicească sub hainele de iarnă, cojoc lung, cizme italienești, o fire mai degrabă abordabilă, în timp ce, complexată probabil de statura ei, își ține un picior flexat, cu genunchiul despicându-i poala cojocului. Două țărănci cu coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se rupsese o unghie și de sub ea țâșni o picătură de sânge care i se rostogoli peste palma tremurândă de nervi. Seamănă cu viața mea, își spuse în gând, privind la șovăiala drumului pe care și-l croia acel bob rubiniu. Inima îi bătea repezit. Furia se combina cu puțină gelozie, iar acea stare confuză creată în sufletul ei nu-i dădea pace. Bătea din picior căutând parcă un ritm anume care nu i se potrivea cu melodia din minte. Gelozia
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]