1,724 matches
-
sub nas paharul cu vin. Măcar de-ar merge telefonul, dar... Nu mai instista, nu pot să beau împinge Radu paharul într-o parte, apoi își lasă fruntea pe brațele puse unul peste altul pe masă. Am și eu în rucsac o sticlă. Lazăr aruncă privirea spre gura rucsacului, vede gîtul sticlei, ghicește despre ce-i vorba și scapă un șuierat de admirație. Măcar hai și te întinde pe saltea spune el, luîndu-l pe Radu de braț. Profesorul îi ajută lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
merge telefonul, dar... Nu mai instista, nu pot să beau împinge Radu paharul într-o parte, apoi își lasă fruntea pe brațele puse unul peste altul pe masă. Am și eu în rucsac o sticlă. Lazăr aruncă privirea spre gura rucsacului, vede gîtul sticlei, ghicește despre ce-i vorba și scapă un șuierat de admirație. Măcar hai și te întinde pe saltea spune el, luîndu-l pe Radu de braț. Profesorul îi ajută lui Lazăr să-l ducă pe doctor unde au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în toată regula. Și eu, care credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i inerte. Pe degetele uneia, stau dîre de sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi spune Radu, primul care rupe tăcerea, scoțînd din rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu vin fiert . Cu mîna liberă, Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ea, în compensație, la echipa de teatru... Unde-i, spune-mi și mie! Unde-i? Doctore, zău, nu mai plînge; liniștește-te, ce naiba! Mai bine mă lua Dracul pe mine! face el un gest violent, înlăturînd mîna lui Lazăr, trăgînd rucsacul aproape, din care scoate sticla de whisky învelită în hîrtia albă. Cînd Radu se precipită să deșurubeze dopul, Lazăr, profitînd de neatenția lui, i-o smulge. Păi nu așa, doctore, că mai avem nevoie de tine, cine știe cît stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o asiste pe nevastă-ta, însă... Lasă-mă să dorm că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nevastă-ta, însă... Lasă-mă să dorm că se învîrte lumea cu mine. Să mă trezești la zece să-i dau băiatului pastilele, mai bine crăpam naibii!, ai dreptate cred, trebuie să iau și eu, dă-mi rucsacul... Scoate din rucsac trusa, ia o pastilă și o molfăie îndelung între dinți. Profesorul s-a ridicat și i-a adus un pahar cu apă. În paharul gol, luat din mîna lui Radu, Lazăr toarnă un deget de whisky și-l întinde profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bucătărie, urmat de Lazăr, unde își schimbă reciproc hainele. Vezi că schiul stîng trage puțin într-o parte îl avertizează doctorul. M-oi descurca eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a plecat înaintea cursei rapide, în care, dacă nu-i nici Aura și nici Sorina, e Lazăr, singurul cu care poate schimba o vorbă de duh. Tăticu', strigă Lazăr din ușa agenției teatrale către organizatorul de spectacole aflat acolo ia rucsacul ăsta și dă-l mai departe. Las aici și obiectele astea arată el spre schiuri și bețe -, că mă încurcă. Pune-le bine că n-am bani să le plătesc. Ce fac cu afișele și programele? întreabă organizatorul. Le vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar nu în zona înaltă, a stâncilor cenușii și a ierburilor pitice, ci la cabana Pietrele, unde el și-a golit rucsacul pe un pat, iar pe salteaua hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la grădiniță. Tot atunci, în zilele de august (cred) în care destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gândească la libertate, la drepturile lor și la alte prostii). Mirosul de pâine prăjită se întindea în casă, ademenitor, înaintea tuturor meselor cu Mircea. Pe munte, mirosul acela ca de prăjituri nu ne urmărea, dar pâinea prăjită apărea întotdeauna din rucsacul lui, când ne opream să mâncăm. S-a întâmplat odată, vara, să scriu un minuscul roman, în patru părți, pe care l-am botezat Patimile culinare ale bunicului meu. Suna așa: 1. Tanti Frosa, trufe și șerbet Cu obraji pufoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În cele cinci minute alocate Încît a fost nevoie să fie chemați polițiști călare pentru a ține În frîu mulțimea, care la un moment dat cobora pînă la capătul străzii Cornhill și după colț. Veneau echipați cu pungi de hîrtie, rucsacuri, cutii de carton, chiar și valize, și le umpleau pe toate pînă sus. Unii oameni se ambalau atît de tare că luau și lucruri de care nu aveau de fapt nevoie și seara, după Închidere, strada era plină de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-și pașii. - Cum să ne duelăm, când eu n-am cu ce? am zis. Ursul scoase din blană un al doilea pistol și mi-l aruncă. - E bine? zise. - Ok, am răspuns. Între timp, Luca cotrobăia de zor într-un rucsac și Alin stătea pe gânduri. - Stai puțin, zise Luca triumfător, scoțând la iveală o cameră video. Dacă tot faceți duel, îl filmez eu, fac un scurtmetraj, merg la Cannes cu el... Luca fiind regizor. Începu să se plimbe prin pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din politețe și pentru că-mi plăcea să mă culc cu ea. Sau poate o iubeam? - Și dacă mă iubești, de ce nu mă accepți așa cum sunt? - Adică cum? - Adică așa! pufni ea, punând vioara în cutia ei. Își luă geaca și rucsacul și mă privi cu mânie. - Unde pleci? am întrebat. - Acasă. - Bine, n-ai decât. Deschise ușa și se opri. - Ești un bou, zise. - Și tu. Se abținu să nu zâmbească. - Ha-ha, făcu. - Da, ha-ha. - Și nici nu mă iubești, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă iubești, zise, și de data asta chiar zâmbi. Un zâmbet cam trist. - Vezi? Ești un bou, am spus. Sigur că te iubesc. Și ciudat, chiar eram sigur. - Dar mă lași să plec? - Nu, am zis, luându-i vioara și rucsacul din mână. Nu te las. - Nu? - Nu. O să te sărut. - Și? - Și după aia o să te dezbrac. - Și? - Și o să mă culc cu tine. - Și dacă nu vreau? - O să te violez. - Ha-ha. - Exact. Dar a rămas de bună voie, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scurt, eu îmbrăcat în jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
jeanși și tricoul echipei Aston Villa, eu grăsuț, frumos, palid, obosit, zâmbitor, eu cu ceas la mână și lanț la gât, eu cu dinții din față sparți de un fotbalist de la Metalul Plopeni, eu cu un rucsac în spinare. În rucsac niște CD-uri, ziare, țigări, bricheta, un roman imbecil de Kurt Vonnegut, un alt roman, genial, de Mordecai Richler, și alte mărunțișuri. Și o pungă cu cadouri. Coborând deci din avion, am pornit către ieșire, străbătând coridoare kilometrice, lăsându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Da’ friptura de fapt nu e de copil, glumeam, e de curcă. - Mi-am dat seama, după miros. După ce Manson a terminat salata, ne-am așezat la masă. - Stai puțin, era să uit, am zis eu, ridicându-mă. Am luat rucsacul de pe hol și am scos din el o pungă. - Asta-i pentru tine, am zis înmânându-i-o. Din România, am fost acolo săptămâna trecută. Manson a început să scoată ce-i adusesem: un salam de Sibiu, un cașcaval Rucăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
40 de încăperi mai mici. Împărțirea se făcea cu ajutorul unor paravane din plastic alb. Un minut, spuse ceasul. SELL, spuse Shuoke. Opt secunde. SELL. BUY. BUY. BUY. SELL. Zero. Shuoke se încalță - lucra desculț -, își puse o geacă, înșfăcă un rucsac descusut de sub birou și o privi pe Suki. Suki lucra la computerul vecin. Era o fată dulce și purta, în momentul în care Shuoke se uită la ea, un tricou mulat pe corp. Nu avea sutien, și Shuoke îi admiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
erau complet indiferenți cine iese primul, Luana suferea cumplit să vadă că e întrecută de fiecare dată. Această competiție aprigă obosi participanții la joc care hotărâră că o schimbare de decor ar fi benefică. Așa că, într-o dimineață, împovărați cu rucsacuri, se urcară în tren și porniră spre Constanța. Pentru prima dată Luana vedea marea fără Sanda. A fost cea mai frumoasă vacanță petrecută pe litoral. S-au cazat în camping la Mamaia, diminețile și le-au petrecut pe plajă bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el ceva de pe insulă, dar zărește o piatră cioplită, un fragment din chipul unei zeități, nasul, o parte din buze și dintr-un obraz, destul ca să-i transmită sensul unei seninătăți desăvârșite. Privește În jur și-i dă drumul În rucsac. Ghidul din partea locului nu zice nimic, pentru că asta n are nici o importanță În ochii lui, la urma urmelor nu-i decât o piatră, nu-i așa? Pe deasupra, Îi este frică de individul ăsta alb, așa că nu zice nici pâs. Geologul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nas mai în jos ca să pot vedea și prin ei și pe deasupra, mai ales lumina galbenă de stat în loc prin frunze verzi de vară îmi plăcea și faptul că eu simțeam pacea bând din cafea pe stradă și fumând cu rucsac în spinare și cu senzația că se întâmplă ceva, că oricum e ceva, cu cineva care, voi vedea eu cine. Cezar, regizorul care de 3 zile tot se învârte în viața mea, decent, el vrea indecent, intangibil eu, distant adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sus și care a luat-o din parc spre stânga, de ce nu-l suni pe colegul tău, ți-a fost dor de mine? Am cumpărăturile în mâini, apă, pui pentru câinele Ham, el mă așteaptă în fața balconului de la hotel cu rucsac în spinare, venise direct de la mare, culmea! au pus flori ăștia! De acolo, din balcon, prin ploaie vedeam chiar geamul garsonierei în care m-a lăsat Baby să stau, ți-aș mai plăti eu chiria, dar nici eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba femeii care are și altceva de făcut decât să rătăcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
partea femeii și a sa, iar pe cealaltă parte, un soldat În permisie și o adolescenta strabică. Trenul Înainta fără poticneli În lumina posacă a după-amiezii. Plasele de bagaje gemeau, gata să cedeze: sacoșe burdușite, geamantane legate cu sfoară, un rucsac verde, o săniuță, flori și un miros necruțător de usturoi. În gări mici sau mari, trenul era luat cu asalt. Cu toate acestea, merge bine, observă doamna În vârstă, spărgând În sfârșit o liniște rezervată, ceea ce Însemna că Flavius-Tiberius fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dumneavoastră. La noi e ca Într-un lagăr dezafectat, Închis pentru renovare, care nu funcționează, În grevă, dacă vreți. O fi interesant, nu zic. Îți trebuie nervi și imaginație ca să trăiești Într-o democrație originală. Așa că vă luați fain frumos rucsacul și vă duceți la hotelul din centru și veți dormi una bună căci nu-i sâmbătă ca să fie nuntă ori discotecă. Mâine, la amiază, sunteți la Budapesta, la Ferihegy 2. Luați un avion și veți ajunge acasă Înaintea lui. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]