3,312 matches
-
tot ce faci și spui Să fii lumina ce străluce Și sarea ce dă gust și cântul Ce-n suflet bucurii aduce... Tu n-ai puterea să-l ridici Pe cel căzut în greu păcat Dar poți să mijlocești în rugă Să-i fie duhul vindecat... Și poți să fii străjerul care Aduce vestea izbăvirii La cei pierduți pe-al lumii val Fără speranța mântuirii... Tu n-ai puterea...numai tu Să schimbi ceva-n a ta ființă Dar nu uita
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
fii străjerul care Aduce vestea izbăvirii La cei pierduți pe-al lumii val Fără speranța mântuirii... Tu n-ai puterea...numai tu Să schimbi ceva-n a ta ființă Dar nu uita...Cuvântul spune: La Domnul totu-i cu putință! Rugă Sfioasă pășesc pe altarul Ce arde în inima mea Cu sete să sorb din nectarul Ce curge din dragostea Ta... Căci zorii din nou se arată Și drumul prin lume e greu Mai dă-mi Tu putere o, Tată Să
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
fulgere în noapte nu pronia cerească, ci cruzii luptători când au lovit cu tunul printre grăbite șoapte și-au ars-o-n întregime până-n ai zilei zori acuma se ridică un nou sălaș de suflet să fie obștii casă de rugă până-n veac și unde să adaste și cei care prin umblet sunt pelerini ai sorții, sau chiar pentru sărac sunt rostuite-arcade și turle de tumult din care glas de-arame va proroci în zări c-avem credință dreaptă ce vine
TRĂINICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377273_a_378602]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ASCULTĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului ASCULTĂ Ascultă plânsul încet și sugrumat. Ce durere!! Cât oftat!! Scânteiază liniștea, istovită pe o pernă de catifea. E o rugă de iertare... Aș putea...ierta?! Atâta rău și suferință, lacrimi curg peste-o-ntreagă biruință. Se clatină iubirea, se face țăndări visul, de-atâta umilință. Oare se-apropie-ncet... sfârșitul?! Dai din cap, dar nu-nțelegi, nici vorbe nu știi să alegi
ASCULTĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382174_a_383503]
-
îi dă putere ! Iar din ochi aruncă-n jur îndrăzneală și hotărâre să-nvingă! E acceptată. Întrecerea-ncepută, Makhan urcă pe-un stei. Înainte de toate, eliberează capul acvilei de sub adăpost și netemătoare o țintește cu privirea, îi sărută creștetul, rostind o rugă. Pe loc îi e dat un răspuns, căci Akhnu își împlântă în ochii prietenei sale rubiniul uităturii, apropiindu-și ciocul de fruntea fetei... De pretutindeni se-aude tumult. Călăreții în piei de animale, l-adăpost de viscolul dezlănțuit, iau în
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
istoria Bisericii sunt pomeniți așa-numiții "nebuni pentru Hristos", despre care lumea zice că-s proști ori nebuni; însă ei sunt mari duhovnici, sfinți, iar lumea nu-și dă seama. Rugăciunile lor sunt atât de plăcute lui Dumnezeu, încât pentru ruga acestora ține Dumnezeu lumea. Până când vor exista asemenea făpturi nu-și va retrage Dumnezeu binecuvantarea de pe pământ. Să știți că mare rol are această elită a vieții spirituale creștine! Este destul uneori să le vezi numai chipul, ca să te zidească
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
de gât, parcă, cu șaluri!... Să iasă în noapte mulți nu reușesc, Tavanul fulgeră văpăile-n valuri, Tinerii bâjbâie, fug și se rătutesc... Clipele răsună de plâns și suspine Pașii cad cu zgomot pe dalele vechi, Moartea-ncet alege din rugile pline Legănând copiii cu gesturi străvechi. O,..toți sunt înecați în negura de fum, Scânteia firavă crește dintr-o dată Moartea chiar dansează, sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
Imagini > ZIUA CA O PRADĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CA O PRADĂ Orbită de lumina clipei ziua încremenește răstignită în intersecția clocotind de vacarm și-și strânge a rugă aripile-i translucide de efemeridă deja mototolite sub pașii de miriapod ai lumii ce-agită iar frenetic clești antene maxilare și curge tropotește prin cenușa trotuarelor strivind crâmpeiele de-aripi ale predecesoarelor. Referință Bibliografică: ZIUA CA O PRADĂ / Tania Nicolescu
ZIUA CA O PRADĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382229_a_383558]
-
ce era în penumbra scenei muzicale în care a robotit Mirela Voiculescu-Fugaru, după ce fusese una din frumoasele vedete de scenă și, în același timp, o foarte apreciată interpretă. Au trecut ani de când ne-a încântat prima oară cu melodiile „O rugă pentru pacea lumii”, „Omul de zăpadă”, „O clipă de iubire”, „Doar marea”, „Să alergăm prin ploaie”...! Este o interpretă cu sunetul muzicii contopit în fibrele sale sufletești și cu studiu muzical, încă de la cinci ani pregătindu-se la pian, instrument
MIRELA VOICULESCU-FUGARU. GESTUL DORULUI ŞI IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382231_a_383560]
-
mare. Plânge în hohot cerul, Iar țărmul se desprinde Să curgă peste morții Ce își doresc morminte. E jale pretutindeni Și soarele pălește Căci lacrima din mare Lumina i-o-nnegrește. Bulbuci e marea-ntreagă Căci fierbe din străfunduri Pe rugi fierbinți și grele Din morții treji de gânduri. Căci din coșmaruri negre Căzuți fără de vină Ar vrea cu toții astăzi Un loc mai la lumină. Și bocetul din glasuri Azi a urlat spre cer Cerșind cu disperare Lumină-ntr-un ungher
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
zi de sus să nu își plângă traiul, Uită de harul lui Isus, ce-i promisese raiul, Se poticnea și murmura și n-avea bucurie, Spunea acestea mai mereu, ca și-alții să o știe. Veni o zi când după rugi 'nălțate-n seri arzânde, În vis, îi spuse Dumnezeu în câteva cuvinte: "De crucea ta îți pare grea, te du în locu-n care Te voi trimite. Poți s-o schimbi, căci nu e supărare!" Și bucuros, când se trezi, se
CRUCEA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382287_a_383616]
-
și cu aparatele stimulându-i zvâcnetul inimii. Iar în ultimul vers al unei opere colosale Adrian Păunescu se roagă pentru Țară. Așa s-a înălțat la cer: “Eu sunt bolnav de dumneavoastră, Țară,/ Eu sunt bolnav de dumneavoastră, Neam”. Ridicând rugă spre o minimă dreptate pentru România. În ultima vreme am bătut țara cu inima și pasul. A fost ca o împărtășanie. Am vorbit cu mulțimi de români. Și am simțit nevoia să încep recitând versuri de Adrian Păunescu. Am constatat
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
sapiens sapiens - strămoșul nostru direct de după omul din Neanderthal - asumându-mi identitatea de conducător magic al clanului meu, priceput în vrăji pictate pe pereții grotei pentru ca vânătorii să-și doboare prada: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pământ, prin ruga mea flămândă, eu goana le-o îndrept către izbândă căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-au deșteptat pe zid în salt și pândă: eu cel nevolnic, cu săgeată blândă, sunt primul vânător al ginții
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
ape-n străadânc, m-afund întru noroi adânc, șuvoiu-mi trece peste cap; pre Domnul Dumnezeu atâtu-L tot strig, că mi se uscă gâtul" ... (din Psalmul 68, din Cartea psalmilor/ pre stihuri retocmită, acum, de Șerban Foarță) Ia, Dumnezeule, aminte la ruga mea și-ascultă-mi încă o dată inima,-n adâncă durerea ei, - ce nu Te minte. Căci de la marginile lumii, eu, Doamne, am strigat spre Tine când inima pierise-n mine"... (din Psalmul 60, op. cit.) Ruga tânărului Eugen Ionescu Un mic soare, Doamne
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
de Șerban Foarță) Ia, Dumnezeule, aminte la ruga mea și-ascultă-mi încă o dată inima,-n adâncă durerea ei, - ce nu Te minte. Căci de la marginile lumii, eu, Doamne, am strigat spre Tine când inima pierise-n mine"... (din Psalmul 60, op. cit.) Ruga tânărului Eugen Ionescu Un mic soare, Doamne, pentru sufletul meu. [...] sunt un broscoi speriat, sunt o vrabie rănită. Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate praștiile. Doamne mic, ridică-mă și fă-mă fericit ș...ț ca pietrele
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
Ionescu Un mic soare, Doamne, pentru sufletul meu. [...] sunt un broscoi speriat, sunt o vrabie rănită. Mi-au furat toate cuiburile. M-au ajuns toate praștiile. Doamne mic, ridică-mă și fă-mă fericit ș...ț ca pietrele prietenele." (din Rugă, în Elegii pentru ființe mici) Implorarea lui Eugen Ionescu, la maturitate Ne pas se dissoudre surtout, ne pas se dissoudre. Rester, résister, etre encore..." (din Journal en miettes) Pe vremuri rugăciunea era legată de tot ce ține de cunoașterea umană
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
sosirea nopții dubla primejdiile, oamenii le citeau înainte de culcare, le puneau de pază lângă căpătâi. Între timp, cărțile pe care le iau călătorii cu ei în lume au crescut și s-au diversificat, dar nu-i mai păzesc. Cât despre rugi, se împuținează văzând cu ochii. Mă întreb chiar dacă rugăciunile și îngerii păzitori nu sunt cumva pe cale de dispariție, ca anumite specii de plante rare. Nu ne rămâne decât să-i lăsăm grija rugăciunii tot lui Tu: Ora pro nobis!
Tu și eu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/8278_a_9603]
-
mele, un clocotit poem în proză, care este al lumii noastre, lepădat însă de calea pe care a găsit-o, în lumea lui - "mișelit deodată, caut mângâiere": "Ca altă dată, clopotele unei bisericuți de mahala cheamă credincioșii la denii spre rugă și nădejde. Că alții mai pot avea Paști, îmi pare bine. Dar mie? Nu-mi trebuie. Nu mai vreau să am Paști. Vederea aproapelui mă supără. În el este tot atâta ticăloșie ca și în mine. Mulțumirea lui prostească și
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
cucuriguu sufletului rătăcit pe pustie, să cotcodăcească și să-l cheme precum cloșca puii. Exorcismul fetei amiralului Tihonov, fostul tovarăș de arme sculat din morți este impresionat, una dintre întîlnirile dostoievskiene între sfinți și scelerați, în toate lucește nebunia și ruga cea mai adîncă, sfiala serafimilor și versatilitatea demonului. Rîsul neliniștitor al fetei se preschimbă în teroare și lacrimile spală rana proaspătă cusută pe viu. Regizorul a reușit să creeze impresia de dinamism cu o intrigă aproape convențională, cu o serie
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
doar vântul răscolește ceea ce prisosește din ora casei de pe colină, iar tu mătăcești răvășit de incertitudinea clipei. în noaptea calmă se aud clopotele învierii zvonind judecata din urmă. Cenușa fulgerului ne-mpresoară sufletul, iar mâinile precum flăcările se-mpreună a rugă neîntreruptă: Deisis și înfiorarea nunții cerești. Semnele timpului se urzesc într-o clipă cum se-nfiripă sămânța în floarea luminii, iar sufletul se minunează când ia zborul spre Hobița. Arde cămașa șarpelui mire în alba împărăție a somnului de vară
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
Absolut... Miturile vor fi aceste Căutări, pe care azi parcă le-am fi început... Ce distanță între Marele,... Supremul Arhitect,... ori Forța ce ne susține, fără chip uman, având toate chipurile vieții, - și Cel de astăzi,... ANTROPOS..., care ascultă, primește rugile noastre în orișice limbă sau dialect, atent la toate, binecuvântându-l și pe fotbalistul care se închină pe teren când marchează golul, ținând cu echipa lui... Să ne închinăm când El tună; ca să nu ne trăznească; să zicem, Doamne ajută
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
L'ORA X/1995, Self-Reflections I/ II, pentru pian și live electronics/1996-97, Effi Briest/1998, Vortex - Wolken I, II und III/1998 - un titlu ce trimite parcă la Clocks and Clouds de Ligeti. footnote> până la titlurile noului mileniu<footnote Rugă pentru clarinet, contrabas, acordeon/2001, Herzriss, opera in nuce/2005, An den Strömen von Babel pentru soliști, cor, orchestră și Box/film ad lib./ 2007, Kristallspiele - Concert pentru pian și orchestră de coarde/2009, Die versunkene Stadt - operă pentru copii
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
Poarta către vis”, “Cântec pentru bunica”, “Te iubesc, măicuța mea!” și “Voi cânta” de George Natsis, “Aproape de cer” de Ionel Tudor, “Oriunde-ai fi” și “Părinții mei” de Nicolae Caragia, “Eminescu” de Ion Aldea Teodorovici, “Ce noroc!” de Viorel Gavrilă, “Rugă pentru părinți” de Ștefan Hrușcă, “O stea” (Deep Central), “Pentru tine” (Pro Consul). La cei 17 ani ai săi, Ion Moise Bădulescu, pe care toată lumea îl alintă Johnny, nu mai este doar o autentică speranță, ci deja o confirmare a
De la Mioveni, la duete cu Al Bano! by Fulvia Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/84185_a_85510]
-
Se poate spune că animalul era răpus mai întîi în efigie, înainte ca sulița omului primitiv să-l fi culcat la pămînt aievea. Primul vînător al ginții era așadar pictorul rupestru: Ei au plecat să năruie gazéle. De sub pămînt, prin ruga mea flămîndă, eu goana le-o îndrept către izbîndă, căci vrăji temute-amestec în vopsele. O, cele mai frumoase dintre ele s-au deșteptat pe zid în salt și pîndă: eu, cel nevolnic, cu săgeata blîndă, sunt primul vînător al ginții
Epistolă către Odobescu (X) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7791_a_9116]
-
nestemate Din dragoste, răscumpără păcate... XXXV Nu te căi de ce-ai făcut: și spinii Tot roze sunt, izvoarele-au nămol, Eclipsa-i somnul trândav al luminii, Laleaua dă omizilor obol. Vezi, úmbrele-s ursite fiecărui: La fel și eu, prin rugă îndulcind Păcatul trupului, greșesc, dar stărui De alt păcat mai greu să te desprind, Fiindcă-ți sunt ispitelor izvor... În mine însumi lupt; ne'nduplecat Judecător al desfrânării, or Al dulcii necredințe avocat Corupt: furat, dar hoțului complice, Sunt păgubașul
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]