3,323 matches
-
atâta timp cât la mine în curte unul e flămând și altul e beat. STRĂIN SUNT, DOAMNE Străin sunt, Doamne, de pământ Și nici de cer n-am stare Dar ascultai al Tău cuvânt, și-n fața Ta plecat... Durerea lumii-n ruga mea se zbate tot mai tare, Și pentru ea cerșesc acu' la Tine-ngenunchiat. Ci iartă Tu, fără obol, scuipatul, biciul, spinii Unul e orb, un altui-i gol, iar altul ticălos. Ei n-au habar, nu știu ce fac, vremelnicii... meschinii... Să
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
De paloșele vieții și-a limbii sabie rea, Izbea în chin disprețul, iar țepii de mânie Îmi străpungeau nădejdea ce-n suflet pribegea. De unde-mi vine plânsul, de unde disperarea? Coșmaruri curg doar celor cu pleoapele în sus? Sau poate dacă ruga mi-ar lumina cărarea, Susurul blând al Șoaptei l-aș auzi supus... SE DUC BĂTRÂNII In Memoriam - bătrânilor mei duși Trist epigon, privesc cu ochi de fum Cum stins în fața mea într-un sicriu, Se odihnește moșul meu acum, Ajuns
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
în zvon de clopoței Și ei primiți acum în dar. Văd fiecărui bucuria Pe față și în ochi jucând, Când își găsește jucăria Ce-o aștepta de dor arzând. Cu sufletele împlinite De bucurii și daruri multe, Întoarcem Tatălui smerite Rugi care vrem să le asculte. Să-i mulțumim că peste toate De lângă brad sau de pe masă, Ne-a dăruit cu bunătate Si-i cald și liniște în casă. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: În dimineața de Crăciun
ÎN DIMINEAŢA DE CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1419494102.html [Corola-blog/BlogPost/367898_a_369227]
-
râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept și sper că rugile-mi fierbinți, Rodi-vor muguri noi de fericire, Cu lacrimi calde, pline de dorinți, Mereu te voi scălda doar în iubire. Andrada era complet pierdută de emoție. O romantică incurabilă, dacă doreai să o cucerești nu trebuia decât să-i
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394644520.html [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
corbul adus de hoitul însă ei mor cu toții și-o moarte sânt cu toți [29] Și de atâtea veacuri cad porțile-n ruină și-atuncea ies din moarte parcă ar încolți cei ce-așteptară-n rugă Calul Troian de-acum înlocuiți în rugă ei sânt de ai lor fii [30] Și-aceștia ies pe câmpii-n satanicele jocuri și ritualuri stranii pe sub lumina lunii pe umeri cum le joacă focurile ca zorii pe care-i văd în visuri revenind numai unii [31] Și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
sălbatic amintind stins și palid vestitul armăsar [83] Dar iată și el piere și lumea iar rămâne mai pustie și stinsă și ea ca niciodată și dârdâind asemeni săracilor în geruri fără speranță-n sine și mai înfricoșată [84] Și rugile se-nalță ca fumurile-n iarnă ca arbori goi pe cerul atât de orb și stins și-atunci se naște-n lume ce nici n-ai crede-ți pare un dor adânc de forma tristă-a acelui vis [85] De
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
pe jos, altă parte preferase să urce cu mașinile, între aceștia și Angela, care își conducea superba decapotabilă albă. Cei ce sosiseră mai devreme se risipiseră prin parcul impunătoarei construcții, năpădit de vegetația crescută la întâmplare, unde dăduseră peste niște rugi de mure, câțiva însă se adunaseră în curtea interioară și ascultau spusele Angelei, ce le dădea explicații cu mâna ridicată în direcția cornișei clădirii. Din exterior, edificiul arăta jalnic, cu mari porțiuni de tencuială căzute și cu lemnăria ferestrelor, mai
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1486114301.html [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
bun venit bucuros te-am regăsit adio spui doar dacă pleci cu stelele să te întreci dar nu-i mai bine să revii de pe cărările pustii? rătăcitor prin codrul vieții te scalzi în roua dimineții privești spre cerul luminat o rugă-nalți în gând curat călătorești în pași de dans în dulce-al inimii balans în vis de albe fantezii să luminezi în seri pustii te uiți tăcut la steaua ta nu-ți iei adio de la ea ridică-ți inima spre
ADIO... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Adio.html [Corola-blog/BlogPost/348125_a_349454]
-
pe sufletul ei, despre care de cele mai multe ori n-am știut sau simțit. Dar toate astea le-am înțeles prea târziu... uneori mult prea târziu, când remușcările se transformă în durere, când iertarea nu mai poate fi cerută nimănui, când ruga noastră nu mai poate fi auzită. Târziu înțelegem că am rămas datori cu iubirea, că zbuciumul iertării oricât ar fi de mult... tot puțin este. Referință Bibliografică: Cărări pe suflet... Oricât ar fi de mult, tot puțin este. / Marin Bunget
CĂRĂRI PE SUFLET... ORICÂT AR FI DE MULT, TOT PUȚIN ESTE. de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1472630377.html [Corola-blog/BlogPost/369527_a_370856]
-
de nedreptate,/ prin cuiele uciderii de frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăși zici, în blânda rugăminte:/ Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”. (Golgota). Gânguritul ca o togă de April s-a pus în luntrea rugii, veghiind în luminișuri de pădure. Cerdacul surâsului a îmbrățișat-o ca pe-o chemare și nestatornicul soare i s-a întipărit în vocalele curcubeului dorinței. Tresare și se înfioară în faldurile învârtoșatului destin, care a pus soroace răscrucilor. Iureșul eternei
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură autumnal peste temniță. Aiudul devine altarul tinereții României și ruga, Vecernie și Cântec de luptă. Pune metanie nădejdii pentru atâția care se tot duc... Pe răbojul vieții scrie stihurile lor. Chipul tinerilor li se șterge din primăvară și vară, căci se tot apleacă peste ei câte-o ramură de spini
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
cel mai mult inelul de logodnă al zorilor de dimineață. Reminiscențele tinereții în marșul lor forțat s-au transfigurat în sihastri. Inima lui pururea flămândă de cuvânt a sângerat pentru țară, curgând ca lava fierbinte în nădejdea celorlalți, ca o rugă pentru biruință. Trudnicele sale oseminte s-au întrupat în falnicii stejari, ce-au tămâiat în taina milenară, veacurile Doinelor sortite. Cu spada de foc a cuvăntului înfipt în credință a sfărâmat glodul existenței tenebros, înfiripând zenitul.Luminișul nădejdii s-a-ntrupat în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Tăi, Doamne, cu buzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații tristelor întoarceri cad consolări și stele. Crezul lor plânge în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
din Templu zăvorât./ În „cușca”unei dube ce duce viața mea,/ Smeritu-mi trup se-nclină ca-n albe primăveri.../ puterile-mi sleite de așteptarea grea/ mi-adun, să mă-nsoțească în noaptea de-nvieri./ Strâmtoarea-năbușită mă ține pironit,/ stau nemișcat în rugă, tristețile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte cu șuiere în gol
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
puterea, Iar vechea mea cărare nu-mi recunoaște pasul... Greoi, șchioapătă trupul, mi-a ostenit călcâiul, De greul suferinței prind să-mi scrâșnească dinții, Mi-e plin de spini, de cuie și sârme, căpătâiul Și nu-mi alină chinul nici rugile, nici sfinții. Referință Bibliografica: Durerii / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2315, Anul VII, 03 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DURERII de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1493840150.html [Corola-blog/BlogPost/373510_a_374839]
-
Brațele mele astăzi sunt goale! Tai o bucată din sufletul meu, Martor îmi este doar Dumnezeu. Bat și metanii, citesc din psaltire, Topesc ca și ceara, durerea ce vine. Smirnă, tămâie și busuioc Mă lepăd de mine...,atâta cât pot! Ruga aduce mereu alinare..., Alerg iar prin mine cu tălpile goale Clopot de floare, ram de măslin, Paharul acesta acum este plin...! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Paharul / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1220, Anul IV, 04
PAHARUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 by http://confluente.ro/Camelia_cristea_1399213429.html [Corola-blog/BlogPost/365948_a_367277]
-
în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Își ia avânt, pășind energic și calculat, apoi, într-o fracțiune de secundă, își comprimă forțele și totodată le destinde, rezultatul fiin o plutire deasupra apei ; mâinile se înalță parcă a rugă, creanga prinsă se scutura surprinsă, potolindu-se apoi, recunoscându-l. Aici, în acest loc, mai mult ca oriunde, simțea și va simți întodeauna că dragostea îi este împărtășită...’’ Scriind, și-a regăsit liniștea ; scriind și-a însămânțat neliniștea, o neliniște
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473849178.html [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
fac din praf de stele. Iubirii mă-nchin la altare, Lumină, lumina în zare. Porți de cer vreau să deschid, Brațele-n taină-mi întind, Genunchii îmi plec cu sfiala, În suflet piere-ndoială. Crucea mi-o duc cu credința, Ruga ne-ncetată, sperata, biruința. Se clatină adesea pasul, Trist, apăsător popasul. Și iar pornesc la drum pribeaga, Cu zbucium mare în desaga. Un semn mi se face din ceruri, Lumina blândă și leruri. Îngerii cântând bucurie, Sufletul trist îmi învie. Plânsul
PLANSUL SALCIILOR DESPLETITE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 by http://confluente.ro/Plansul_salciilor_despletite_adriana_tomoni_1394571803.html [Corola-blog/BlogPost/353516_a_354845]
-
ne-așteaptă-n porțile pustii Cu duioșia, de-atunci, din zilele-aurii. Prin odăile vechi amintirea iar trece Cu lacrima prelinsă pe podeaua rece, Împodobită fiind cu dorul violet... Pune clipa durere și în ea și în suflet! Din mari depărtări se aud rugile-n șoapte Se leagănă-n minte și ne chinuie-n noapte. Duce lumea tristă,-n alte vremuri, prin țară Cu vorbe-n duioșia de odinioară. Cerul de iarnă se despletește gri-curat, Noi, de ziua ta, ne bucurăm îndurerat... Vuiet de
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1448740737.html [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]
-
Să pot zidi ceea ce-am început Să las Moldovei mele o minune, O navă-mpărătească pe pământ. Nu voi decât aici Casa Domnească Chiliile și-un zid apărător Și de ar fi din clopote de iască Să-ți împlinesc această rugă sunt dator. Diecii-n strană tainică-mplinire Cântări, tropane și psalmii cei sfinți În trudă multă mute-i în Psaltire Să nu rămână taină în părinți. În sfinte cărți de dreaptă-nvățătură Vă cer nu îndurare ci avânt Să dați
CULESE DIN ATLET MOLDAV , AUTOR EMILIAN MARCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Culese_din_atlet_moldav_aut_marian_malciu_1377890438.html [Corola-blog/BlogPost/359984_a_361313]
-
Acasă > Stihuri > Tonalități > CÂND VREMEA... VA SOSI Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 851 din 30 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Când Vremea va sosi... vom deveni puternici. Vom alunga frică, golind întreaga fire Și-n ruga de pe urma, fără-ndiguire Vom primi Iertarea din suflet de duhovnici. Vom adună Lumină, de Sus, în noi turnata, Ușori, făr'de păcate, plutivom înspre... Ei Credință neuitata ce ne-a-nsoțit în anii grei Va fi răsplată Îngerilor, ce-acolo ne așteaptă! Când
CÂND VREMEA... VA SOSI de DOINA THEISS în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cand_vremea_va_sosi_doina_theiss_1367353444.html [Corola-blog/BlogPost/345992_a_347321]
-
frământărilor și gândurilor negre, simțeau că Dumnezeu le va fi mereu aproape și nu-i va lăsa în deznădejde. Pentru Laura, a fost balsamul de care avea nevoie acum, la o nouă răscruce de viață. Valentina simțea și ea că rugile ei îi vor fi auzite și că va fi fericită lângă cel cu care își va împărtăși bucuriile și necazurile, cu cel care va deveni partenerul său, pe viață, așa cum a visat și și-a dorit mereu. Începea o nouă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1463850858.html [Corola-blog/BlogPost/378853_a_380182]
-
râvnind la fericire, Suflet pereche, omul minunat. Plin de speranță și de dor de bine, Zbătându-se-n tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept și sper că rugile-mi fierbinți, Rodi-vor muguri noi de fericire, Cu lacrimi calde, pline de dorinți, Mereu te voi scălda doar în iubire. Andrada era complet pierdută de emoție. O romantică incurabilă, dacă doreai să o cucerești nu trebuia decât să-i
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1405688599.html [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
nr. 324 din 20 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE AL.FLORIN ȚENE Duminica lui Dumnezeu În timpul Tău m-am ocupat de Tine, totul e al Tău și-l împarți cu mine, c-avem împreună veșnicia care vine, clipele rugii de iubire îmi sunt pline. Împart cu Dumnezeu ce-a rămas din trup, Ca vers gândit în poemul scris, Pentru iubirea Ta bucăți din mine rup În speranța găsirii timpului promis. În duminica poeziei mă ajuți să scriu, spre marginea
DUMINICA LUI DUMNEZEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Duminica_lui_dumnezeu.html [Corola-blog/BlogPost/357308_a_358637]
-
criptă în care-mi aștern patimă, amprenta-mi de lacrimi coruptă ce-n giulgiu va fi ultima. Nu voi să revin iar călăul de vise plătite că șperț, mii stele ce zac în antreul ce-așteaptă un ultim concert. În rugă-mi îngân expozeul, fărâma clepsidrei de ieri, ce azi a-ntrupat șemineul din pași-mi pierduți și stingheri. O, tu neferice acela ce crezi că viața-i doar scrum, privește-i plăpânda dantelă ce zace-aruncată în drum. Iertare vă dau și
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/eugen_emeric_chvala_1458430001.html [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]