897 matches
-
de obsesii și năluciri ce se desprind din raft. Am pus toate cărțile în sufletul meu apoi din necunoscut o văpaie stranie m-a transportat în trecut îmbrăcat în simbolică litanie, arie... brutalitatea acordului dintre ea și lumea reală a ruginit frunză de aici și de-afară. Dar întrebarea mă tulbură gesturile mele mă prăvale în gol, cine să-mi răspundă am adormit, mă abhor. Referință Bibliografica: Dar niciodată nu s-a spus nimic / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DAR NICIODATA NU S-A SPUS NIMIC de PETRU JIPA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367685_a_369014]
-
înaltă pregătire profesională au început să împingă vântul pe stradă, să încerce să deschidă câte o mică afacere, să se reprofileze, să-și caute locul peste mări și țări, pur și simplu, să existe și să aibă iluzia că nu ruginesc. Rezultatele se văd azi, după douăzeci de ani. Mâna de lucru calificată este greu de găsit. Meseriașii adevărați sunt pe cale de dispariție, ca să nu-i numesc adevărate ,,monumente istorico-umane”. Cârpaci și meseriași de trei parale, care se pricep la toate
FERICIŢI CEI CE NU FAC NIMIC! de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366998_a_368327]
-
casa bunicilor din partea mamei a fost găzduită o familie de țigani rudari, care se ocupau cu tot felul de lucrări de reparat sau confecționat din metal. În acele vremuri la țară se foloseau linguri metalice cositorite. Cum acestea mai și rugineau, de atâta frecat cu cenușă să se curețe rugina, ajungeau să le repare rudarii prin cositorire, iar plata se făcea de obicei în natură, ceva de ale gurii, o pasăre, o felie de brânză etc. Ce era interesant în obiceiurile
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
raiului. Unde nu mai sunt păreri. Veni Moartea să mă ia, / Nimeri primăvará, / Cînd codrul, dragu',-nfrunzea / Și-n el cucul cucuiá / Și-mi era dragă lumeá... / Ci ea în cumpănă sta, / Se-ndura și mă lăsa / Pîn' ce codrul ruginea / Și frunza toată-i cădea / Ca să cad și eu cu ea... Unde rămâne singur sufletul - singur el compatibil cu Focul din Rug și mutat aici de Marea Doamnă care își simfonia-nalță. E de observat cum pronumele reflexiv își nu
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
publicat în Ediția nr. 875 din 24 mai 2013. SENS mergem pe o câmpie albă și pe abis și vorbim cu Tine în vis vremea noastră, Doamne, când mai vine se sleiește cerul de Tine de când așteptăm sub deal a ruginit în noi orice mineral și dealurile s-au zbârcit și și-au dat drumul în zenit mergem rupți și sfâșiați prin pustie poate dincolo de zare să fie Doamne și de atâta drum ni s-au făcut sufletele scrum o dată vom
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
a apropiat pe dealuri și pe afară era primăvară și-am ... Citește mai mult SENSmergem pe o câmpie albă și pe abisși vorbim cu Tine în visvremea noastră, Doamne, când mai vinese sleiește cerul de Tinede când așteptăm sub deala ruginit în noi orice mineralși dealurile s-au zbârcitși și-au dat drumul în zenitmergem rupți și sfâșiați prin pustiepoate dincolo de zare să fieDoamne și de atâta drumni s-au făcut sufletele scrumo dată vom ajunge dincolo de zarepuțină lumină puțin cer
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
lungul timpului. Grădina templului este originală, așa cum a fost ea gândită de arhitectul de geniu ce a îmbinat splendoarea templului japonez cu farmecul artei grădinăritului. Pe potecă, fiecare cotitură te surprindea cu alte delicii: arțarii japonezi dădeau parcă în pârg, ruginind în lumina toamnei, copăceii păreau că sfidează gravitația cu grația lor, iar îmbinarea de frunze de toamnă cu copacii în floare făcea ca fiecare colț de grădină să-ți pară un colț de rai. La fel cum în balet te
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
plânset... Te uită, toamnă cum se veștejesc , Pe-alee crizantemele pitice, Când tainice cu vântul povestesc, De alte zile calde și ferice. Te uită, toamnă, cum se duc în zări, Și rândunele, mierle, ciocârlii, Când colorată vii din depărtări, Și ruginești cu firea-ți, verzi câmpii. Te uită, toamnă, cum plutește-n zare, O ceață deasă, sură și bolnavă, Ca o fantasmă satu-mbrățișează , Din șesul amorțit, până -n dumbravă. Te uită, toamnă cum mă plouă-n gând, Îmi picură în inimă cuvinte
TE UITĂ, TOAMNĂ de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368722_a_370051]
-
secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secată a vieții mele triste Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
cred eu, cea mai bună poeziei a autoarei. Firește, nu am niciun interes, nicio plăcere să caut cuiva nod în papură. Floryana Turculeanu scrie poezii cuminți, de cenaclu, într-o notă greu de individualizat: “Suflet legat de trup/cu lanțuri ruginite de timp/caut cheia dezrobirii de lut/să mă destram/în patru zări/sâmbure de cuvânt/pe acoperișul luminii”. Ana Maria Gîbu reprezintă rostul performant al acestei antologii. La numai 13 ani, poeta din Suceava, pe care am premiat-o
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
patru. - Nu te obosesc întrebările și lămururile pe care trebuie să i le dai? întrebă mirat, moș Ioniță. - Nu, nu mă obosesc. Și așa nu am prea multe de făcut acum, iarna. Florica îmi menține creierul viu. Vrei să-mi ruginească preculm fierul de plug nefolosit? râse mândru și mulțumit bunicuțu. Liniștea iar s-a așternut... Ninge! Îngerii își scutură dalbele aripi, o muzică sublimă se revarsă din ceruri... Niciunul dintre noi n-a îndrăznit să tulbure aceste clipe divine. Ninge
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
bani, muzici, arcușuri, naiuri, lăute, săgeți, himere, alaiuri din pene căi bătute de fluturi, căi bătute de vise La șaisprezece ani Mă chemi din oglinda cu vise - te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie ruginită de-atâta răsfăț - în croaziere pe corăbii albastre În visul meu la șaisprezece ani te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie imagini dintr-o plimbare lunară înțepenite grămadă într-un sărut Etern, împletit, înserat
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
se pierdeau pășuni sub copite Bani invizibili, surle din scoică Din muzici lăute și naiuri Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Rugineau râuri răsfățate Printre nisipuri albastre o plimbare lunară Înțepenite grămezi din lemn împletit între nuiele de vise prinse-n șorțul de frunze Pe plajă-n arcuri fragile dune mărunte, dune uriașe spulberate la Nord de-o Cetatea-n ruină O
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
oglinda cu vise chema pe Julia May În cadru după cadru la TV în orașul cu omizi unde se stropesc chimicale În anotimpul uscat se aflau mlaștini secate cu hârtii aruncate și cartoane murdare la orice mângâiere de aer doage ruginite pentru butoaie deșeuri menajere căzute din bloc se hârjoneau mototol, se adunau aruncate orfane de la ferestre triste lângă borduri se grămădeau atomi ca solzii pe ață - La tribune, învățații politici se mândreau în vorbe sau pluteau peste muritorii fără scaune
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
să mă nască iar și tata-i obosit de rugă; crapată-i palma de zidar și plânge în genunchi de slugă... vreau drumul înapoi să-l cat, dar ochiul tot mă rătăcește; de voi ajunge și-o să bat, la poarta care ruginește, voi fi bătrân, poate, și eu; iar în chilerul din chirpici se vor desprinde, din sâneală, fantasme ce-or plesni c-un bici și-oi ști atunci că Dumnezeu îmi trage-o sfântă săpuneală. Referință Bibliografică: vreau drumul înapoi să
VREAU DRUMUL ÎNAPOI SĂ-L BAT... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350436_a_351765]
-
secundă, o, timpul tot s-a scurs Pe albia secată a vieții mele triste Pe mine azi mă plimbă de zgardă ca pe-un urs Și-mi șterge amintirea cu jad și ametiste Hai, încă o secundă, imperiile pier A ruginit de-acuma și balamaua porții Mai scîrțîie-ntr-o doară buimacă și de fier Eu îmi mai pun speranța în zarurile sorții Frumoasă ești ca luna care încet apune Cînd zarea ne inundă cu mîngîieri caline Cînd o să fii tu gata te
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
cerul este plin. ECOU Azi, am trecut pe lângă un parc... Pe-a cărui ălei îmi rătăceam ochii În anii de liceu, Când sentimentele, vibrând Ca dintr-un arc Nimereau ținte fără ecou . Eram că un ciorchine - Frunză copilăriei încă nu ruginise... Aveam, Prieteni Un sentiment de zbor Și unul de stâncă . Dogorea iubirea Pe al inimii altar! Aprinsă-i astăzi, încă? SUFLET FLAMAND Tăcerea se vedea că o spărtura În haos Trandafirii se deosebeau de eșecuri Prin spini Cuvintele mele citeau
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ACUZ! POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 740 din 09 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE ACUZ În aula zilei a ruginit statuia amară, Sub metalul oxidat aud un glas ursuz- El speră de veacuri să apară Un soare pentru țară și strigă: ACUZ! Ne-au trădat prietenii, ne-au vândut vecinii, Noi ne-am dus spre un prezent obtuz Și o
ACUZ! POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348718_a_350047]
-
profesorul român, de arheologie, de din dreapta de Prut. Andrei ia cuiul și fuge cu el la Institutul de Metalurgie de la Bălti unde, minune, X-Ray-ul arată că, acel cui de pește 2000 de ani, acel Cui Dacic care nu vrea să ruginească, avea în componență lui nici mai mult nici mai puțin decît alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impurități, adică de compuși ai carbonului ce rămîn de la prelucrare. O „Minune Antică", care vă atrag atenția că se poate obține
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
aceași părere despre Cuiul Dacic. Andrei, pragmatic, măi neîncrezător, a fugit cu Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic căci, fier pur, o fi el, dar poate că suprafața lui să fi fost vopsita cu vreo vopsea specială „dacica", ca să nu ruginească. La Leningrad cercetătorii au mai descoperit o minune, despre care vă voi vorbi mai tîrziu. Vrînd să verifice minunea, Andrei ia „Cuiul lui Pepelea"si fuge la Moscova. Și de astă dată rezultatul a fost același: Cuiul Dacic care nu
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
cercetătorii au mai descoperit o minune, despre care vă voi vorbi mai tîrziu. Vrînd să verifice minunea, Andrei ia „Cuiul lui Pepelea"si fuge la Moscova. Și de astă dată rezultatul a fost același: Cuiul Dacic care nu vroia să ruginească de pește 2000 de ani, format din alfa-fier pur în proporție de 99,97% era acoperit, nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare, perpendiculare, care-l protejau impecabil, pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind, tineti-va respirația va rog
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
supuse distrugerii, alfabetele la fel. Că dacii ne-au lăsat mostre de „civilizatie"extraordinara că: - Betoane perfecte nedistruse de timp de apă și intemperii de pește 2000 de ani; - Metalurgie mai avansată decît ceea din zilele noastre; - Cuie care nu ruginesc de 2000 de ani; - Calupuri de fier de 40 kg, cînd românii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăți mai mari de 25kg.; - Modelele Matematice de la Grădiștea Muscelului și desigur cele Topografice, prin așezarea „așa ziselor cetati"din Munții
CUIUL DACIC de NAPOLEON SĂVESCU în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348709_a_350038]
-
din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ne-am potrivit ceasurile și am plecat pe muchia timpului în alte direcții. Am rătăcit necunoscuta din ecuația vântului căutând un anotimp fără singurătate înfrunzit în primăvara cuvintelor. La ora dată ca întâlnire ruginiți de eomoție căutăm locul în care vor încolți semințele preaplinului și nu s-a întâmplat nimic. Geometria oaselor se pierde alte unghiuri se deschid ascuțite spre toamnele îngălbenite de invidie, iernile se anunță pe cai albi din care tu vei
ÎNGROPAT CA UN MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349313_a_350642]
-
2014 Toate Articolele Autorului țara mea, a câta oară îi vei primeni pe hoți?! că și ăștia, de ocară, or să mi te facă toți! păstor n-ai avut la oi, nici mămuci și nici tătuci. căruța plină cu nevoi ruginește pe chituci... țară, nu mai ai nici stemă! un sobor de mafioți ne-au lipit o anatemă, de români trândavi și... hoți! Referință Bibliografică: țara mea, a câta oară?... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1387, Anul IV
ȚARA MEA, A CÂTA OARĂ?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349395_a_350724]
-
spirit se modifică la adierea toamnei, copacul devine când semn, când simbol: „Cad frunze galbene pe trupul meu / îmi toarnă-n suflet picături de toamnă / mă răscolesc c-un foșnet arămiu și greu / făcându-mă copacul plin de taină, / îmi ruginește vorba în rostiri / ce stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul cu aripi largi și răzvrătite apare repetitiv în poemele lui VICTOR GH. STAN. Clepsidra
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]