1,319 matches
-
opresc timpul. dar în zadar, nu fac nimic deosebit și tind să pășesc, în extaz, orbit de lucrurile lumești. De unde rugăciuni, cu sau fără credință? Trăiesc rătăcit, cu sufletul ascuns, într-o fântână pustie de lacrimi, închisă cu două lacăte ruginite, din oțel. Lumea se învârte, fără să schimb ceva și mă complac așa, trăind în minciună și neadevăr. Mi-am zis că nu e timp să aștept, ca ploaia să spele sau să adune, ce alții nu au putut. - Dar
CUVINTE MUTE de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/dan_ioan_groza_1466930153.html [Corola-blog/BlogPost/368543_a_369872]
-
o cascadă de gânduri în tăcerea adormită în corp clipele ceasurilor de piatră taie prin zilele anotimpului în constelația dragonului pe partea opusă cerului calătorii fac drumuri neregulate un ochi mă deschide și vede celulele din mine legate cu lanțuri ruginite îmi intră în iarnă Referință Bibliografică: pe partea opusă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PE PARTEA OPUSĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Pe_partea_opusa_.html [Corola-blog/BlogPost/348180_a_349509]
-
21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului te-am îndrăgit, formă apatic aruncată în oglindă. chip sau nu, taci. cuvântul nerostit poteci îngroașă. cărbunele e tocit. și acum construiești umbre. printre zăbrele de gânduri, mă ameninți că pleci... pleacă! sub frunze ruginite, vei găsi cheia. ușa-i deschisă. pas... interiorul misterului... e ca o tâmplă. degete înghețate, îl desenează static. în aer, inima pulsează îmbrățișând nordul. Referință Bibliografică: stare 2 / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II
STARE2 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Stare2_anne_marie_bejliu_1327140517.html [Corola-blog/BlogPost/366591_a_367920]
-
Spiritual > CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ȘASEA COLOANĂ) Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 671 din 01 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Hotărât și neliniștit ca o ploaie de primăvară, am pedalat pe bicicleta copilăriei, veche și ruginită, obosită de drum și de clipe în orașul de taină și dor: Ruga. Mergeam încordat pe alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu
CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ŞASEA COLOANĂ) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ca_intr_un_dans_al_iertarii_a_sasea_gabriel_dragnea_1351766817.html [Corola-blog/BlogPost/369935_a_371264]
-
în care ți-am scris poezii de dragoste, pe care nu le vei citi niciodată. Am plâns toate ploile cu tunete și fulgere din lunile fierbinți de vară când mi-ai bântuit nopțile. Cu ce cheie fermecată ai deschis lacătul ruginit al inimii mele împietrite, după ani mulți de tristețe și lipsă de iubire, nu știu! Într-o dimineață banală de vară, când navigai pe pagini virtuale, ți-ai oprit o clipă privirea pe poza mea. Puteai să treci mai departe
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1422565299.html [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
ușor se-încălzește,Pe-o boare de vânt, căutând să dezlege,Misterul ce toamnă, îl întrezărește.Octombrie, coșuri cu fructe pe-ales,Purtate cu zel, de cucoane grăbite,Grădina-n prefaceri de propriu-i cules,Se-mbracă cu frunze covor, ruginite.Și când își deșira vesmântul țesut,De vânt, risipit în frunze pe-alei,Găsești că nu e de ... VII. POEME, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
plămâni de cârpa aerul se stinge, Legile de astăzi mâine se-nvechesc, Clipă funerară încă nu m-atinge, Vrea să mă cuprindă, dar eu mă feresc. Mi-a scăpat minutul, dar dețin secundă, Fug printre procese, judecat de timp, Negrul ruginit își mărește undă, Vreau că odinioară doar un anotimp" A.S Referință Bibliografica: Prin rețină vieții... / Alexandru Florian Săraru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Florian Săraru : Toate
PRIN RETINA VIETII... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Prin_retina_vietii_alexandru_florian_sararu_1387220648.html [Corola-blog/BlogPost/363358_a_364687]
-
Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune, În dans de unde șchioape, sperând într-o minune. PLAZA DEL TORO M-am decis
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1457519613.html [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
lui că poate-a uita, coasa în cui mai poate-aștepta, privște,din iarbă ies păsări în zbor! La casă-i strâmb stâlpul și țigla-i slăbită dar cuibul berzei pe horn stă neclintit, lacătul ușii, de soare și ploi stă ruginit, de-așteptare, stă cheia, în cui, prăfuită. Ferestele albite-s de perdele, tot fluturii cei vechi, tot via și-alte flori în veselarul vechi stau blidele, comori, și sub pridvor e plin de viorele. Câtă miere are glasul tău mamă
CÂTĂ MIERE ARE GLASUL TĂU MAMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cata_miere_are_glasul_tau_mama.html [Corola-blog/BlogPost/356466_a_357795]
-
Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-e sufletul harpă divină Vibrând la orice adiere Și la orice șoaptă De vânt adusă Pe-aripă de toamnă-ntârziată. Iubite, M-am rătăcit printre parfumuri, Printre frunze ruginite, Pe dealuri, munți și văi, Prin anotimpuri căutându-te... În lacrimă m-am transformat Și ochii ți i-am mângâiat, alinător, De-atâta dor, eu rouă-am devenit, Iar norii m-au plouat pe-obrazul tău, Și-n ochii tăi
TE CAUT... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Te_caut_floarea_carbune_1347888443.html [Corola-blog/BlogPost/343620_a_344949]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIE RUGINITĂ CA FIERUL VECHI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Muzeul figurilor de ceară chipuri împietrite Pași de gheață și foc Emoția te împinge înapoi Cuvintele te întind pe foaia albă cu
EREZIE RUGINITĂ CA FIERUL VECHI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1403536191.html [Corola-blog/BlogPost/349303_a_350632]
-
uzat bun numai de fier vechi Vocea țiganului negustor nu-ți lasă memoria afectivă în pace Nu poți să taci la schimb N-ai nimic nici de vânzare nici de pierdut Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ Referință Bibliografică: EREZIE RUGINITĂ CA FIERUL VECHI / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1270, Anul IV, 23 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
EREZIE RUGINITĂ CA FIERUL VECHI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Costel_zagan_1403536191.html [Corola-blog/BlogPost/349303_a_350632]
-
De ce nu te conving, De ce-n viață omătul și frigul domină, de ce timpul ne mătură cu-ntuneric, lumină sau lumina e numai în sufletul meu, dacă eu nu am suflet, mai avem Dumnezeu? Ruga mea e-ndreptată Spre cine, spre ce? Ruginite cuvinte, Le temps est passe! Boris Marian Referință Bibliografică: Romanță foarte târzie / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ROMANŢĂ FOARTE TÂRZIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Romanta_foarte_tarzie.html [Corola-blog/BlogPost/369410_a_370739]
-
toamnă-i prăbușită, arar și-aprinde tufănica o lampă pe tulpină și cade-o galbenă gutuie din creanga obosită. În sufletul misterios al Toamnei, e cald și bine... ascunsă, în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. Toamna pe cărare Frunze ruginite, fluturări de-aripe peste care se aștern amintirile coborâte în asfințit pe tulpinile arborilor despuiați. Toamna darnică În liniște adâncă de noapte, Stelele, sclipiri diamantine, Murmură-ntre ele-n șoapte: „Oamenii ne admiră și sunt fericiți, Creația-i perfectă, iar Dumnezeu
FILE DE TOAMNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/File_de_toamna_floarea_carbune_1351580267.html [Corola-blog/BlogPost/358081_a_359410]
-
aceia albaștri pe care-i știam ai tăi, cerule, au ucis răsăritul zorilor cu tine... M-aș prinde, o clipă, de cer dar brațele îmi sunt ramuri desfrunzite sub povara ninsorilor tale; iernile mele albe au depărtările închise cu lanțuri ruginite, degeaba încerc să mă scutur și să-mi adun ploile sub unghii; acolo germinează de o eternitate, seceta și țipătul lebedei. Eu, cum să mai prind cerul? și tălpile unde să mai simtă firul ierbii când orice atingere sângerează sub
UNA CU CERUL ŞI NIMIC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_una_cu_cer_violetta_petre_1361274245.html [Corola-blog/BlogPost/351820_a_353149]
-
iar peștișorul zbură în cupa sa, scufundându-se cu totul în apă. Prințesa bătu din picior cu ciudă, înfășcă vasul și cupa și se repezi pe scările care duceau în temniță. Reuși cu greu să deschidă de una singură zăvoarele ruginite și să deschidă porțile greoaie, dar, până la urmă, ajunse sub talpa palatului, acolo unde, legat în lanțuri grele, abia mai respira Florea-Zâmbet de Floare. De cum văzu acei ochi blânzi de culoarea viorelelor, zâmbetul de pe buzele de culoarea macilor și părul
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1460679810.html [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
nu se opresc niciodată. Este spațiu și sunt momente, în exprimarea poetului, înțelese, însă, ca incrustații în țesutul infinitului. „Timpul se cerne ca un praf de vis / și ne trezim că peste noi a nins / [...] / mi-e sufletul puțin cam ruginit, / dar nu sunt sigur, sigur c-am murit”. Este o poezie, cea a lui Mircea Tudose, care se rostește în promisiunile neîndoielnice ale firmamentului, ale neștiutului, ale zborului, în vorbele distinse ale glacialului, ale sideralului, ale pelinului, ale plecărilor, în
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 by http://confluente.ro/Semnele_distinse_ale_glacialului_si_ale_blandetii.html [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
roua-n pic pe o strună amară, se copsese gutuia într-un verde târziu, presăram ploaia-n spic peste-un creștet de vară, mă ardea dorul tău blestemat,sângeriu! Pe sub creste de cer toamna-și cântă prohodul, sub un nor ruginit arvunesc aripi noi, simt frisoane de ger pregătind eșafodul, nu e toamna ce urlă ci iubirea-mi prin ploi! Referință Bibliografică: SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1928, Anul VI, 11 aprilie 2016
SĂ NU-MI UIȚI PLOAIA! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1460391770.html [Corola-blog/BlogPost/370926_a_372255]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > PE CERUL DE CARTON Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1345 din 06 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului foto: internet Dovediți-mi mie valorați doi lei... Între ruginite gânduri și idei? Răcoriți doar spații verzi și topogane Vă hâțânați, prin minte cu semnele profane. Și din culoarea minții ies pete cenușii Ați împărțit fragmente din arii- purpurii... ...- s poleite...în doisprezece stânci... Cu pietre ocolite și eu privind
PE CERUL DE CARTON de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_buldum_1409955262.html [Corola-blog/BlogPost/365359_a_366688]
-
adeseori, în naivitatea mea de această dată, care ar fi fost motivele punerii la zid a ziaristului “vagabond de geniu”? După parcurgerea mai multor lucrări de referință am reușit să înțeleg îndeajuns de mult cum funcționează “sistemul” cu mecanismele lui ruginite și infecte. Astfel, pot afirma, fără îndoială că sinceritatea izvorâtă din abisurile sale sufletești, izvorâtă din setea de dreptate, avea să-l transforme pe Istrati într-un personaj incomod pe scena politică a lumii. Ajunsese să fie considerat un pericol
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 by http://confluente.ro/Intre_datorie_morala_si_sur_gabriel_dragnea_1359978892.html [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]
-
risipește firave raze prin răcoare privesc tabloul de sub mine un vast pastel de toamnă plină al dimineților senine redefinite de lumină pădurile își cern povara de frunze cu destin grăbit să deie semn ”trecută-i vara!” și-adorm pe patul ruginit condorul paznic în tărie ne face semn să stăm că trece un stol a cărui gălăgie doar depărtarea i-o întrece trăsura norilor se-oprește îmi spune vântul ”bun rămas!” clienta iarnă îl tocmește trei luni s-o plimbe după
DRUMEŢIE ÎN ÎNALT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1448781939.html [Corola-blog/BlogPost/383228_a_384557]
-
Matache, e în stare să răpească gândul și să tulbure sufletul într-o singură clipă, cu două frumuseți ale sale: vocea și chipul! Dacă tinerețea te fierbe, o ațintești cu privirea, dacă tinerețea-i în urmă și-n față pădurea ruginită așteaptă din dumbrăvi căderea brumelor, o ațintești cu sufletul. Și într-un fel și în celălalt, interpreta Delia Matache te-a cucerit iremediabil. Vrei să plângi, de ea să uiți? Nu! Scăldată în lacrimile ochilor tăi, Delia e mai frumoasă
DELIA MATACHE. FRUMUSEŢEA, ÎMPOTRIVA CURENTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1427536183.html [Corola-blog/BlogPost/382692_a_384021]
-
înalt camera de ceai - în fiecare ceașcă florile de prun strigăt de buhă de dincolo de stele - în rest doar somnul senin de toamnă și murmurul frunzelor - o rugăciune florile albe lângă murele negre - o toamnă lungă flămânde ciori și antene ruginite - toamna în oraș păsări de pradă - totul în jur amuțit până și luna noapte cu lună - fornăie din când în când un cal în iarbă Referință Bibliografică: Autori români de haiku, Corneliu Beldiman / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU BELDIMAN de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Autori_romani_de_haiku_corneliu_beldiman.html [Corola-blog/BlogPost/356509_a_357838]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > O VINO! Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 907 din 25 iunie 2013 Toate Articolele Autorului O, vino dragul meu la mine! Vino și rămâi cu mine! Căci sufletul mi-e chinuit Ca și toamna, ruginit. Atât de mult chin si așa de mult dor Și multe amintiri mă posed ușor, Vino-n al meu suflet și fă primăvară! Învață-mă să sper, este prima oară. Eu am uitat să râd, să cred și să iubesc
O VINO! de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/O_vino_beatrice_lohmuller_1372133814.html [Corola-blog/BlogPost/346156_a_347485]
-
plăcut! Va fi un cod „protejat de străjerii artelor/citit de ignoranți/reamintit de uituci/respectat de cunoscători... Liliana Ghiță Boian are în acest volum de poezii șiversuri absolut sublime. În „curățenie de primăvară” cu bucurie întâlnesc versurile: „sau inelul ruginit al nepăsării/păstrând urmele unui vis” Încântarea cititorului e maximă când poate citi așa ceva! O altă parte a volumului de versuri este dedicată filozofiei chineze yinșiyang. Frumos, poeta spune: „în legatul ochilor mei/am orbit de atâta lumină/îmi voi
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/liliana_ghita_boian_1474371746.html [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]