450 matches
-
dar, când i-a ajuns cuțitu' la os, de nevoi, de frică, de amar, cu bojdeuca scrum, cu fătuca robită, cu muierea necinstită, cu satul pârjolit, când nu-i mai pasă nici de viață, nici de moarte, îl apucă pe rumân așa o vitejie, de se miră, se miră singur de unde i-a venit atâta bărbăție... Mă uit la voi, românii, că, deși iubiți viața, vă desprindeți cu atâta ușurință de ea. Noi, grecii, facem gălăgie, ne agățăm de viață, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și noi cum se învârte crugul vremii; că, mereu călcați, loviți, pârjoliți, tot cu sabia cu sabia, am rămas de căruță față de alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să ardem rămânerea în urmă, "să-i dăm bice" cum zice rumânul. Ioane, se adresează el lui Țamblac, îți mulțumim pentru împărtășania din marea ta înțelepciune; mai deslușim și noi, proștii, din rosturile neînțelese ale lumii; sunt multe gânduri mari și misterioase de care noi n-avem habar. Că doar la sprinteneala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
coasă ca să-i ajungă!!! Unde sânt aceia care să-i lase ce este al său și să-i potrivească pe al ei trup din magazia cea mare și bogată a maicii sale?“ ( Repede aruncătură de ochi asupra limbei și începutului rumânilor) Reluată cu insistență de către scriitorii timpului, analogia dintre limbă și port ne surprinde și astăzi prin nealteratul ei adevăr: paralelismul fenomenelor de tranziție în sânul celor două domenii este constant și revelator. Felul în care oamenii își îmbracă trupul și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
treacă un timp apreciabil și să se cheltuiască eforturi însemnate până când „redengota“ să urmeze soarta mai veche a anteriului, iar vorbele străine, după cum ceruse Heliade în gramatica lui din 1828, „să se înfățoșeze în haine rumânești și cu mască de rumân înaintea noastră“. 17 „[...] șî la scrisoare [românii] fac oarece deosebire, scriind unii cu slovile cele vechi rumânești, alții cu slove latinești, și alții prefăcându-le în chipul slovelor rusești, iar cei mai mulți, o amestecătură din toate“ (Iordache Golescu, Înainte cuvântare la
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
omite pe oy). Efectivul complet al vocalelor devine astfel 11, la care, adăugând cele 24 de consoane, obținem totalul: 35 de litere. Dintre acestea, se recomandă spre eliminare 6: 3 vocale (i, w, oy - „după hotărârile cinstitei soțietăți literale a rumânilor, s-au scos ca să nu facă greutate nevinovaților prunci“) și 3 consoane (0, x, ©). Așadar, alfabetul propus de Heliade la 1828 număra 29 de litere. Folosesc nu întâmplător adjectivul „propus“, pentru că a spune despre Heliade că a „redus“ alfabetul chirilic
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și Curierul de ambe sexe în primii ani de apariție (periodul I și II, adică aproximativ 1837-1840). Una din sarcinile noii publicații, cum aflăm dintr-un articol redacțional (Către Dd. prenumăranți, per. I, nr. 23), era aceea de „a recomanda rumânilor literile moșilor lor, a-i face a se deprinde cu dânsele, a le iubi, a le cinsti și într-însele a-și vedea limba; a păși treptat până când va ajunge a se publica toată cu aceste litere“. Periodul I oferă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Unire, și... formarea, la polul opus, al unui alt grup extremist care voia să se arunce În aventura unei Românii „mai frumoasă ca soarele de pe cer!”, o Românie care trebuia să calce peste trupurile și conștiințele oricui nu era „născut rumân!” și nu era ordodox, un hybris colectiv, care, la fel, se baza pe sprijinul unui alt imperialism, la fel de cinic ca și cel de la Răsărit. Amintim acest „tangaj”, această periculoasă - și inutilă, falsă! - clătinare Între extreme ideologice deoarece ele sunt mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
documentele acelor timpuri reflectă o apreciabilă diversitate a categoriilor sociale, principalul criteriu de diferențiere a acestora, constituindu-l relația individului cu pământul, baza vieții economice. Deosebim pentru perioada aceea două clase fundamentale - stăpânii de pământ (boierii) și țăranii dependenți (vecinii, rumânii sau iobagii). Mai existau: o categorie secundară - orășenii - și în sfărșit una reprezentând treapta cea mai de jos a condiției sociale - robii. Ei erau cu totul în puterea stăpânilor lor care puteau face cu dânșii orice voiau, fără să-i
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nepoții și strănepoții, într-un cuvânt toți descendenții săi sunt de asemenea iobagi. Femeia însă, nu împărtășește soarta bărbatului, ea nu este iobagă, și tot așa și fetele. Dacă e să comparăm situația iobagului transilvan cu cea a vecinilor sau rumânilor din Țara Românească, cu toate că situația acestora din urmă nu era deloc roză, în Transilvania exploatarea feudală era mult mai accentuată. Dacă în Țara Românească, țăranul dependent lucra mai mult sau mai puțin în profitul stăpânului, aici în Ardeal, unde robota
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
căci Vladislav, regele Ungariei, porni asupra tătarilor „pe toți romanii din ascunzișurile lor de acolo, atât pe cei care locuiau în părțile Oltului, cât și pe cei de la râurile maramureșene de la Sighet. Mergeau veseli la luptă romanii acum prefăcuți în rumâni, cu numele acesta mare astfel corupt. Ei își aminteau de Traian și de locurile glorificate prin numele său, precum și de virtuțile și calitățile lui antice” (p. 227 urm.). 2. Limba română a apărut direct și nestrămutat din latină, ca și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să fi fost așa de repede colonizată în granițele sale... În câțiva ani au populat cu oameni toate locurile și câmpiile până la Dunăre și Nistru, au cuprins toate șesurile tăiate de râuri, până la Marea Neagră. Dragoș plin de zel împrăștie pe rumâni în câmpii, pe sașii meșteșugari și pe ruteni îi așează lângă munți, pe slujitorii lui îi împinge în câmpiile de mai jos. Așeză și pe rutenii fermieri din Pocuția și Podolia; ei populară Cernăuții, Hotinul și toată regiunea Nistrului, ținuturile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
afară, o văzut un oraș care/ pe sfîntu soare t’e put’și uita,/ dară pe orașu cela ba!”. Aceeași copleșire a simțurilor omenești diminuează luminozitatea solară în alt basm: „dădură de niște case, de la soare a fost putând ține rumânul ochii deschiși, dară la ele nu i-a putut deloc” (ChirculeștiGiurgiu). Suprapunerea ordinii lumești peste arhetipul tărâmului soarelui creează sentimentul familiarului și receptorul marcat inevitabil de contingent intră fără anxietate în universul mitic. Palatul zmeului nu este doar orbitor, ci
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
portretul este șarjat până la caricatură. Mai toate personajele, în afară de majoritatea membrilor „mișcării”, aparțin intelectualității universitare sau înaltei societăți. Ei sunt conformiști ca Gaitany, fricoși ca Suflețel, ariviști ca Gonzalv Ionescu, paranoici ca Hagienuș, impostori ca Pomponescu, poltroni ca Gulimănescu, naționaliști „rumâni” ca Hangerloaica, aristocrați care ajung aventurieri de două parale ca Hangerliu. E, în mare, o clasificație caracterologică, dar autorul accentuează latura grotescă, ridicolă, caricaturală, ocultând calitățile, complexitatea, ca unul care renunțase la observația detașată, obiectivă. Atitudinea aceasta revine, încă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
În sangiacul Novi Pazar 77.300. Localitățile cu un număr mai mare de români erau În regiunea Tuzla cu orașul Vlasenița iar spre Serbia localitățile Zvornic, Dalnia, Bielina etc. Sârbii și ceilalți slavi le zic vlahi iar ei Își ziceau rumâni trăind În sate cu nume vechi românești Crucenice, Lupoglav, Romani, Pevecici, Vlahovici, Vlasca Suma, Vlasca Gora, Vlasice, Carpați, Păunei etc. Nume de familie pledează pentru originea valahă: Ivo Dracul, Vasca Păunac, Pera Păunovici, Mate Purecici, Basea Musca, Iandre Ursul etc.
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și am scăldat copilul nou-născut în multe halbe de bere, care i-au fost cu noroc. Cine și-ar fi închipuit atunci că el o să ajungă bătrânețe unse? Primul număr începe cu un articol al lui Maiorescu, Poezia rumână. Cuvântul rumân în loc de român a fost viu combătut în "Junimea". Dar, fiindcă în materie de filologie și etimologie toți cedam pasul lui Maiorescu, am îngăduit, deși cu îndoială și neplăcere, să ni se schimonosască numele strămoșesc. Nu târziu după aceea, însuși Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
daco-romană nu lipsesc în totalitate. Popoarele din jur i-a numit pe români volohi, vlahi, blacus, olah, ulac (termen german desemnând vorbitorii de limbă latină), deși ei, românii, s-au numit dintotdeauna cu singurul nume pe care-l cunoșteau: romanus - rumân - român. Denumirile moldovean muntean, ardelean, oltean, dobrogean, sunt date după regiunile istorice în care a trăit și trăiește poporul român. Nimeni de pe teritoriul de astăzi al României nu se declară în actele oficiale cu numele regional, își spune român și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
XIV-XVII), Editura Științifică București, 1957; I.C. Filitti, Opere alese, Editura Eminescu, București, 1985 (Proprietatea solului în Principatele române până la 1864); Henri H. Stahl, Satele devălmașe, vol. III, Editura Cartea Românească, 1998; Constantin Giurescu, Studii de istorie socială. Vechimea româniei. Despre rumâni,. Despre boieri, Editura „Universul”, București, 1943. 3 Radu Rosetti, op.cit., p.304 4 Vezi zapisele de vânzare-cumpărare a răzeșilor din Filipeni și Fruntești de la Anexe. 5 Radu Rosetti, op.cit., p.299 6 Arhivele Statului București, Documente istorice, Fondul Vasile Rosetti
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, o turmă de oi, cirezi de boi și de vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar) și „150 mătci de stupi”. Lângă acestea, mai multe moșii („satul Cilianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce iaste aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clanța i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pivnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar) și „150 mătci de stupi”. Lângă acestea, mai multe moșii („satul Cilianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce iaste aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clanța i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pivnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorii lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și un fial de jder pentru cinci sute și șasezeci de galbeni. Și am pus zi să le dau banii toți la mâna a loru [...] Și pentru bună credință am datú și zălogu acest satu anume Pateniine și cu toți rumânii, ca să fie de credință la mâna a lor. Iar cându va fi la zi, de nu le vom da banii, cum ne iaste tocmeale, iar acești neguțători să fie volnici cu acesta zapis al nostru oare să ție ei satul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la mâna a lor. Iar cându va fi la zi, de nu le vom da banii, cum ne iaste tocmeale, iar acești neguțători să fie volnici cu acesta zapis al nostru oare să ție ei satul, oari să scumpiri pre rumâni, care să-l vânză altor boiari cum va fi voia lor...” Cum boierii n-au putut plăti, cojocarii bucureșteni au devenit stăpâni ai satului, iar Vodă Alexandru Iliaș le-a întărit stăpânirea la 2 martie 1629 (vezi DRH.B. țara Românească
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în schitul pe care el l-a ctitorit în satul Greci; Șerban Greceanu, fratele cronicarului Radu Greceanu (a zidit biserica din Dragomirești, localitatea sa de baștină); Hrizea din Popești, tatăl cronicarului Radu Popescu (ctitor - în 1676 - al bisericii din Popești - Rumâni, înglobată azi în București); Stroe Leurdeanu, mare vornic (a ctitorit, în 1646, biserica din Golăești, locul de „temei” al neamului); Udriște Năsturel, al doilea logofăt și mare spătar înainte de moarte (cu fratele său, postelnicul Cazan, și cu sora sa, Doamna
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rădvan cu 6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, o turmă de oi, cirezi de oi și de vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar), „150 mătci de stupi”, mai multe moșii („satul Călianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce este aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clența i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oi și de vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu armăsar), „150 mătci de stupi”, mai multe moșii („satul Călianii cu rumânii, cu viile și cu alte hotare...”, „satul Scărișoara partea noastră ce este aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clența i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorŭ lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili...” (Să notăm aci că, în afara celor ce specificau caracterul comun al întregii averi, cei mai mulți soți lăsau după moarte nevestelor „satele și moșiile de cumpărătură, odoarele, vitele, țiganii și rumânii «să le hrăneascăț”). Era o practică veche aceasta a transmiterii stăpânirii averii prin testament, soțul încercând astfel să-și scutească nevasta de o parte a aventurilor succesorale interminabile declanșate de obicei de rudele defunctului („rudele viclene” - le zicea cineva), de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]