542 matches
-
Îndemn telepatic pe Tom. Pup-o. — Deci lucrurile merg destul de bine? zic. — Draga mea, nici că ar putea să meargă mai bine. Îmi Întîlnește privirea, iar tonul glumeț i-a dispărut. — Serios. O să fim de trei ori cît acum. — Uau. Rumeg vestea preț de cîteva secunde. — O să fim megamiliardari? — S-ar putea, zise el, dînd din cap. Ce cool. De cînd mă știu mi-am dorit să fiu megamiliardară. O să putem construi și un turn, căruia să-i spunem Brandon Tower
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
astfel, nu prea există pauză de respirație pentru cititor. Tu Îi ceri cititorului, Horea, să fie În Întregime acolo, cu tine, În text: carne, minte, suflet - și-l ții așa, Încleștat, nu-i dai nici o șansă să se odihnească, să rumege În minte, să apuce să spună ceva. Nu știu dacă se poate rezista așa. Să vedem ce va fi când va ieși o carte Întreagă dintr-un asemenea text. Știu că te deranjează să fii academic, dar o asemenea carte
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
concepută în două variante: „câtă viață, atâta literatură” sau, mult mai rar, „câtă literatură, atâta viață”. De la Curcubeul de la miezul nopții până la Portocala de adio (1989), ficțiunile autorului plasează livrescul într-o poziție care-i îngăduie a remorca existentul. Se rumegă pasiuni, resentimente, ambiții livrești, se vorbește în citate, se jonglează cu titlurile și cu sintagmele aluzive. Strict tematic vorbind, prozatorul stăruie asupra marginalului, a cotidianului lipsit de orice elan spre exemplaritate. Opțiune polemică, procurând o alternativă modelelor oficiale de reprezentare
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
reproșează că nu produc nimic, cînd la mine sterilitatea e postulată; ba e chiar modul meu de "realizare"". I-o reproșau și prietenii. Odată s-a destăinuit caietului de amărăciunea provocată de o convorbire cu Mircea Eliade: "Toată dimineața am rumegat reproșurile pe care mi le-a făcut ieri M.E.: Ce se întîmplă? De ce nu mai scrii? Etc. etc. Ar fi trebuit să-i răspund că Wittgenstein n-a scris în totul decît un sfert decît am produs eu, și că
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
pasiuni și lovit de nenoroc; astfel a putut contempla suprafața lumii, cu aparențele și învăluirile ei mincinoase; a acumulat experiență și istețimea politropică l-a ajutat să scape din toate capcanele întinse de moira Lachesis. Dar n-a apucat să „rumege” în sinea sa aceste acumulări empirice. Până la akmé, Ulise s-a aflat „în-afara-sa” (ausser-sich, cum ar zice Heidegger); ajuns la vârsta maturității virile, Ulise se retrage în sine, așa cum se retrage un melc în cochilia sa; însă această „intrare în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
autohtone, în timp ce cantinele pentru bătrâni abia licăresc în mizeria nemiloasă a orașelor. Egumenii parveniți ai fostelor CAP-uri și ai noilor SRL-uri nu fac altceva decât să viseze la mitra de episcop, să ticluiască noi investiții financiare ori să rumege cu poftă ultimele bârfe sinodale. La mănăstirile „cu tradiție” din Moldova nu mai este o surpriză ca biletul de intrare să fie impus chiar și pelerinilor. În plus, când ai neșansa de-a te intersecta cu limuzinele ministeriale, parcarea e
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât de mare / Și-atât de despicat / Când iese lin din rochii / Pe-o margine de pat // Și de rușine-obrajii / Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac...”; „Sufletul meu blând ca boul / Care-ți rumegă furoul / Sufletul meu zvelt ca renul / Care-ți ia-n coarne sutienul, / Sufletu-mi crud ca coioții / Care-ți ronțăie chiloții” ; „Azi e joi, mâine e vineri, / Lasă-mă, fără rețineri, / Să-ți scot izmenuțele, / Sărutu-ți mânuțele, / Ca să-ți văd
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
grup de orbi, apoi împroșcarea cu schije, durerea, dar, înaintea durerii, priveliștea acelui trup tăiat pe din două, care continua să se târască: soldatul cu care, cu un ceas mai înainte, vorbea despre diferitele șmecherii ale pescuitului... La spital își rumegă ranchiuna împotriva comandantului. Când fu în stare să se ridice și să iasă pe coridor, află că între timp, în cursul unei ofensive prost începute, divizia lor fusese îngropată de artileria germană. Nu simți nici bucuria de a fi scăpat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ridică...”, ce îi vor fi incitat spiritul ludic, dar, în același timp, identifica aici și câteva „păcate juvenile veniale”. Acestea se diminuează sensibil în volumul Cu timpul meu, mai exact în poemele ce prelucrează temele rusticității, ale originilor: „Boii își rumegă așteptarea domoală,/ Amintirea câmpului înrourat./ Când și când mai nechează caii de smoală,/ Șteampurile copitelor bat./ Pe lângă mânji foiește marea mulțime./ Le cearcă mersul, sveltețea de cerbi,/ Numai de bivoli nu-ntreabă nime,/ Diavoli domestici, în care visuri preistorice fierb
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
băiețandrii dormeau între câini la oi. Un clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii în jar și știind că trece stăpânul, nu cuteza să întoarcă fața. După ce umbra se mistuia în râpi, oile se mișcau, clopotul clincăia iar, și câinii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
reușește să se controleze. E conștientă că într-un moment de slăbiciune fizică - poate chiar și mintală - s-a lăsat luată de val. De obicei, se autodisciplinează. Dar uite că acum nu poate. Creierul refuză să se supună glasului rațiunii. Rumegă întruna aceeași idee. Până la urmă, e normal ca și sacerdoțiul să îmbrace în anumite privințe aspectul unei magistraturi, își zice contrariată. Având creanțe patrimoniale pe pământ, zeii statului se pot confrunta cu probleme juridice. Cineva trebuie să controleze și să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că, pentru a supraviețui ca poet și pentru a ajunge la glorie, nu are de ce să iasă cu poezia în calea mulțimii, dar e bine să caute prietenia puținilor aleși care împărtășesc patima literelor. L-a lăsat după aceea să rumege în tihnă și să ajungă singur la concluzia că se află la discreția editorilor, că opera nu-i este nici protejată, nici plătită, pe când o lectură publică în fața unui auditoriu select reprezintă o ocazie potrivită să scape de exi gențele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol din viața mea. Am stat eu - om sobru și respectabil - să mă uit prostit cum dă pe gât pahar după pahar de apă, chipurile sfântă, și cum rumegă ca o vacă frunzele de laur pe care i le adusesem. Voi nu cunoașteți delirul ca stare sufletească, reflectează melan colic Agrippa. — S-o fi văzut despletită, holbând ochii și bâțâind din trepied. Parcă-și ieșise din minți. Nebună în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
murit Seihachi... începu Yozō, dar după o clipă se opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută. Dar în vale își trăiau cu toții viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era unul și același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deșert zi după zi în căutarea unui izvor care nu se mai arată. Cu toate că n-o spuneau, în adâncul sufletului se simțeau trădați de Stăpânul și de Sfatul Bătrânilor în care își puseseră toată încrederea. La fel și eu îmi rumegam amărăciunea, căci Domnul mă părăsise pe mine și toate visurile mele. Aveam sentimentul că între cei trădați și cel părăsit se legase în sfârșit o prietenie în care parcă ne îmbărbătam unii pe ceilalți și ne lingeam rănile. Simțeam între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de auzea din când în când și umbra unui bărbat stând nemișcat cu fața la flăcăruile din vatră. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Cu privirile ațintite în cenușa din vatră, samuraiul rumega vorbele lui Nishi. „De acum încolo trebuie să-ți duci viața neștiut de nimeni.” Se gândea și la vorbele seniorului Ishida. De asemenea, își închipuia cum Nishi și seniorul Ishida stăteau în seara aceea, în clipa aceea, tăcuți, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
timpul le curge ceva albicios din gură. „Ăsta era pericolul?” pare a întreba, șugubeață, mustața bunicului. Sorin și Sorina se privesc iarăși nedumeriți. Vitelor nu le e deloc rău, chiar dacă mestecă mereu și au ceva albicios în gură. Acum, ele rumegă. Ele mai mestecă o dată întreaga hrană, pentru că, altfel, n-ar putea să ne dea nici o picătură de lapte. Așa că noi n-avem de ce să ne speriem, așa e normal să fie. Haideți, mai bine, acasă; cred că bunica ne și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că și Marlena Împărtășea această părere despre el. Țipase la ea, o acuzase când el fusese idiotul care-i scosese din minți pe oamenii de la televiziune. Se așezase În fundul autocarului, ca Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci doar paralizată de furie. Wendy era complet neafectată de cele Întâmplate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cugetarea ceea atât de adâncă, încât întrece cu mult adâncimea puțului din fundul curții, îți dădeai seama că a fost spusă cu mare schepsis. Pentru viitorime și mai ales pentru posteritate, voi însera aici mărețele lui cuvinte, așa cum le-a rumegat capul său și le-a scris cu însuși, mâna sa: „Lumea trebuie să fie condusă de cei geniali și curați”. Și cu asta punct. Nu-i așa că omul acesta cugetă adânc? Vă dați seama ce conducere am avea dacă în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
toate cele o sut\ optzeci [i patru de poeme, pentru ca cititorul s\-[i poat\ da seama singur. Nu pot s-o fac. Nu s`nt sigur dac\ am m\car dreptul de a le discuta. Mi se permite s\ le rumeg, s\ le redactez, s\ le `ngrijesc, s\ g\sesc un editor care s\ le publice `ntr-o edi]ie cartonat\, dar, din motive personale, v\duva poetului, care e proprietara lor legal\, mi-a interzis s\ citez aici vreun fragment. (n.a.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu Întârziere Mașa. Replica aceasta Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ușoară metamorfoză; picioarele-i erau de om, Încălțate În cizme ostășești, iar botul i se termina c-un barbișon de tablă, ca la faraoni. Evlampia probabil nu-și dădea prea bine seama de modificările pe care le suferise organismul ei: rumega În continuare un smoc de fân și se uita cu nedumerire la stăpâna ei, așteptând ca aceasta să-și termine treaba pe care o-ncepuse. Mașa o studie ceva mai bine, iar sub privirea sa cercetătoare trăsăturile Evlampiei continuau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți ai săi, chiar dacă prin hornul casei mele va curge numai aur... Șobolănoiaca, desigur, ghicește-n cărți...“ După ce termină de rumegat ziarul, Extraterestrul exclamă: „Lasă-i pe Ippolit și pe acoliții lui În pace. Nu cu ei ai treabă, ci cu mine. Acum suntem totuna...“ „Cum adică?“, făcu femeia. „Adică amândoi suntem o apă și-un pământ, răspunse acesta.“ „Ce vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
capul Mașei-târfă, zbură În zigzag, lovindu-se În ecouri de crusta Mașei-ou, ce se sparse parcă de la sine și, odată cu ea, se topiră În aer și cele două arătări scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa Își făcu În gând semnul crucii. Mai Înainte Îl văzuse și pe Ippolit Subotin cum stătea Îmbrăcat În halatul său alb, cu părul uns cu unt, frumos pieptănat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
relații vremelnice, izvorâte dintr-o criză, mai degrabă, decât din sentimente de prietenie adevărate. Dar având în vedere cât de mult stătuse Sheba ferm separată de restul colectivului, prietenia în cauză trebuia considerată ca fiind o alegere deliberată și îndelung rumegată din partea ei. Șocul inițial a lăsat apoi loc indignării. Săptămâni la rând, Sheba rezistase, parase toate avansurile, doar pentru a-i ceda acum acestei creaturi ridicole? Mă întâlneam cu Sue Hodge destul de des. Fiind amândouă fumătoare, obișnuiam să ieșim în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]