342 matches
-
uriașii erau prea mulți. - Krog! răcni Nunatuk și se repezi, ca vai de ea, În Învălmășeală. Unul dintre netrebnicii ăia o izbi În țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli În genunchi - săgeata Îi trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aia vom face, mă Îndemnă Gupal, cu vocea frântă de rușine. O să dai lupta cu răzvrătiții aici, pe meleagurile noastre? - O să văd. Acum vreau să mă sfătuiesc cu Vindecătorii mei. Abia apoi am apucat să văd de Enkim și de Runa pe Îndelete. - Ce face Unu Vis Vis? - i-am Întrebat. Pe Unu Îl lăsaseră Într-un luminiș, În grija unor mărunței de-ai lui Kikil. Unu Începuse să alerge deja și spunea și el câteva vorbe, acolo. - Dar tot o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce ieșisem din pădurea lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și, tot vorbind, Își dădură seama că amândoi Îl bănuiseră pe Logon că era mânat de dorințe necurate, numai că nu și-o spuseseră unul altuia. - Ce gânduri o fi având? se Întrebaseră, dar nu fuseseră În stare să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să se alăture celor ce-mi luaseră urma ca să iscodească Într-o parte și În alta, doar-doar or afla cât de bine se știa Logon cu vrăjmașii mei. Așa au făcut. Enkim Își lăsase părul și barba să crească, iar Runa Își azvârlise Într-o râpă sulițele, pietrele de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de mână și arcul, astfel Încât nimeni să nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor pământurilor odată cu cei din fruntea mulțimilor conduse de Scept și, acolo, avură pentru prima oară bănuiala că blestematul ăla de Scept afla fără Întârziere orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
conduse de Scept și, acolo, avură pentru prima oară bănuiala că blestematul ăla de Scept afla fără Întârziere orice făceam, deoarece poruncise să treacă Marea cea mare, fără să stea o clipă pe gânduri. Pe vremea aceea Însă, Enkim și Runa nu credeau decât că Scept avea niște iscoade foarte dibace, care Îi spuneau ce și cum făcea Krog și pe unde o luase. Ajunseseră și ei pe puntea de gheață și porniseră pe drumul lung, văzuseră și ei că soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zis că Logon trebuia să pună la cale ceva pentru noaptea În care avea să nască Nunatuk, și a trimis alte iscoade ca să-l Întâlnească pe ticălosul ăla de fiu al lui Minos. N-am avut ce să fac. Pe Runa am lăsat-o cu Unu, alături de răzvrătiți, iar eu am luat urma iscoadelor. Era trecut de crucea nopții când l-au găsit pe Logon care aștepta, liniștit, În pădure. Blestematul le-a zis că Nunatuk avea dureri din ce În ce mai des. Iscoadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despre cine era vorba, așa că i-a ales pe cei mai puternici dintre vânătorii lor și i-a trimis Încoace, cu poruncă să nu iasă din vorba lui Logon. Nu mai aveam loc de dat Înapoi. I-am luat pe Runa și pe Unu din tabăra răzvrătiților și ne-am grăbit să venim Încoace, În pădurea de lângă sat. De acum, eram În mâinile Tatălui și totul avea să se petreacă după cum Înnădise el firele. Între timp, sosiseră și vânătorii lui Scept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pus pe așteptat. Noi, În preajma lor! Kikil, ca un coțcar ce este, se făcea că nu știe nimic și vâna prin jurul iscoadelor lui Scept, râzând ca prostul. Atunci, i-am spus că vreau să ne ducă, pe mine și pe Runa, În sat, În preajma casei În care dormi tu, iar el așa a făcut. A mai pus niște mărunței de-ai lui să-i pândească pe vânătorii cu coarne de cerb, ca să ne dea de știre când vin Încoace, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lor spuneau că, odată și odată, caii aceia aveau să fie tovarășii oamenilor În niște nemaipomenite lupte de sânge care, cine știe de ce, erau așteptate de toți. Vorbeau de alte lupte, Însă, nu de cea pusă la cale de noi. Runa se apropie și-l trase pe fiu-său deoparte. Unu se apucă să cârâie și să dea din picioare. - Unu v’ea la Ma’ea și Omăt! Unu v’ea ‘apte cu Ma’ea și Omăt. Of, of! Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai știam ce dorisem de la Siloa. Cum fusese și de ce fusese. De ce-mi păruse rău când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
altele, până se face Marea cea mare. I-am spus lui Enkim ce vroiam de la om și de la femeie. El a căscat ochii și a râs. Dar a zis: - Dă legământul ăsta tuturor, măi Krog, că și mie Îmi convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul ridicat de ai noștri. Alesesem un loc de popas frumos-frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul spre el. Trase de coardă, gata-gata să slobozească săgeata: - Nu! Nuuuu! - i-am strigat. Nu cu arcul ăla blestemat! Cum să mă asculte? Cum? Nemernicul de Scept Îl omorâse pe Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vreme pe gânduri. Apoi: - Și să-i caute și leșul lui Scept! Are și el prunci, ceva? Barra ridică din umeri. Nu știa. - Află, și dacă are, adu-i și pe ei aci. O să aibă grijă de ei Nunatuk și Runa. Hei, dar nu-l văd pe Kikil... Unde e Kikil? - Măi Krog, măi... Începu Barra. Au murit mulți de-ai noștri. Kikil și Tek sunt de-acum În brațele Umbrei. - Kikil și Tek. Da. Și Enkim. Am luat-o prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Barra după o vreme. Abia atunci am părăsit vatra din mijlocul satului și m-am dus la casa mea și a lui Enkim. Femeia mea Îi alăpta pe Marea și pe Omăt, În timp ce micuțul Unu se tot vâra Între ei. Runa stătea Într-un colț și Își Încorda arcul, de parcă se gătea de mers la vânătoare. - Tata? - se Întoarse Unu, cu ochi sclipitori, când Îmi auzi pașii. Se posomorî preț de câteva clipe, după care uită tot și se urcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu-și ascundea bucuria, alerga de colo-colo și scotocea până și prin rondurile de flori, ca să fie sigură că nu sunt și altele. Citi de mai multe ori textul și, ajutată de vinul băut în timpul mesei, ne declară patetic că runa e un mesaj pentru Germania. Graalul e destinul sfânt al acestui popor, iar Thull e însuși Führerul. - Cine ar fi crezut că într-o biată frunză sălășluiește atâta istorie? Iată mistere la care trebuie să reflectăm, încheie ridicând brațele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ar fi crezut că într-o biată frunză sălășluiește atâta istorie? Iată mistere la care trebuie să reflectăm, încheie ridicând brațele și ochii către cer. Mânecile largi ale rochiei îi alunecară pe umeri. - Bravo! strigă cineva și izbucniră aplauzele. După ce runa fu privită, mirosită și pipăită, generalul Friepke promise să trimită un arheolog profesionist pentru studii detaliate. Apoi grupul se desfăcu în micile grupuri obișnuite. Soția mea Kristine părea să fie foarte mândră de Adler, traducătorul vechiului mesaj. Ce ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Raportul va face și din general un bun german. Iar calitatea ulterioară de buni germani ni se va aplica și nouă, invitaților, pentru că, în definitiv, eram prietenii unei bune germane. Mai târziu, m-am întrebat dacă nu cumva Mintzi plantase runa cu bună știință, înainte de sosirea noastră. Tot ce se poate. Oricum, e un lucru pe care nu l-am aflat niciodată. Doamna Pärchen mi-a vorbit toată seara despre fiul ei care era ofițer în misiune la Harkov. Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu bijuteriile pentru Reich sună a pură fantezie, mi-a spus. Între timp, îmi pregătisem informațiile și începeam să încheg date reale într-un edificiu fals, dar imposibil de verificat în totalitate. I-am relatat întâlnirea mea cu Adler, descoperirea runei din grădina lui Mintzi - n-are decât s-o verifice pe asta, doar e arheolog -, rună pentru care Hitler a primit o sumă considerabilă de la un bogătaș brazilian, împreună cu alte obiecte etc. etc. La final nu mai reușeam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și începeam să încheg date reale într-un edificiu fals, dar imposibil de verificat în totalitate. I-am relatat întâlnirea mea cu Adler, descoperirea runei din grădina lui Mintzi - n-are decât s-o verifice pe asta, doar e arheolog -, rună pentru care Hitler a primit o sumă considerabilă de la un bogătaș brazilian, împreună cu alte obiecte etc. etc. La final nu mai reușeam să-mi sistematizez discursul. Dacă m-ar fi pus să rezum, mă pierdeam complet. Cyril a întărit vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Chișinău, 1995. Nahaylo, Bohdan, Swoboda, Victor, Soviet Disunion: A History of Soviet Nationalities Problem in the URRS, Free Press, New York, 1990. Nolte, Ernst, „Vergangenheit, die nicht vergehen will”, Frankfurter Allegemeine Zeitung, 6 iunie 1986. Nolte, Ernst, Războiul civil european, 1917-1945, Runa, 2005. Pasat, Valeriu, Trudnye stranicy istorii Moldavii (1940-1950) (Pagini dificile din istoria Moldovei), Moscova, 1994. Pasat, Valeriu, „Deportaciya «antisovetskih elementov» iz Moldavskoi SSR v 1941 godu” („Deportarea «elementelor antisovietice» din RSS Moldovenească”), În V.P. Dimitrienko (ed.), Vlast’ i obshchestvo v
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
chiar superioară scrisului, însă acesta rămâne un exercițiu redutabil de divinație. Orice semn scris devine un mesaj pe care numai druidul poate să-l interpreteze cum se cuvine. Unele poeme arată că cel care a dezvăluit unele secrete privind descifrarea runelor este însuși zeul Odin. Fiecare semn runic nu înseamnă un sunet, așa cum se întâmplă în scrierile noastre, ci o idee. Druizii gândeau divinația ca pe o formă de cunoaștere și o puneau în legătură directă cu scrierea. Dovadă este faptul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de texte, introducere și note de Jean Chiriac, București, AROPA, 1999. JUNG, Carl Gustav, Psihologia fenomenelor oculte, traducere de Dana Verescu, București, Ed. Trei, 2004. KLIGMAN, Gail, Nunta mortului. Ritual, poetică și cultură populară în Transilvania, traducere de Mircea Boari, Runa Petringenaru, Georgiana Fârnoagă, West Paul Barbu, Iași, Ed. Polirom, 1998. KUHN, Thomas, Structura revoluțiilor științifice, București, Ed. Humanitas, 1999. LABORIT, H., L'agressivité détournée, Paris, Editions 10/18, 1970. LACROIX, B., SIMARD, J. (coord.), Religion populaire, religion de clercs?, Québec
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Hubert, Teoria generală a magiei, ed. cit. 211 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, ed. cit. 212 Ibidem, pp. 164-165. 213 Ibidem, p. 166. 214 Gail Kligman, Nunta mortului. Ritual, poetică și cultură populară în Transilvania, traducere Mircea Boari, Runa Petringenaru, Georgiana Fârnoagă, West Paul Barbu, Iași, Ed. Polirom, 1998. 215 Robert Muchembled, op. cit., p. 277. 216 Dominique Camus, Puteri și practici vrăjitorești. Anchetă asupra practicilor actuale de vrăjitorie, ed. cit.. 217 Ibidem, p. 85. Autorul face o serie de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
groază. Mai degrabă voi fi privit Waffen-SS ca pe o unitate de elită, care era aruncată în luptă de fiecare dată când trebuia astupată vreo spărtură în front, spartă vreo încercuire, ca aceea de la Demiansk, sau când trebuia recucerit Harkovul. Runa dublă de pe gulerul uniformei nu mi se părea scandaloasă. Pentru băiatul care se vedea bărbat, importantă va fi fost înainte de toate arma: dacă nu la submarine, despre care abia dacă mai relatau rapoartele speciale, atunci măcar ca tunar-tanchist într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]