519 matches
-
Héron, la Fille in Jean de La Fontaine, Fables, Eds. Carrefour, coll. "Classique", [s.l.], 1995 (n. tr.). Sarindar în original (n. tr.). 109 Copilul a murit ca urmare a torturii atroce pe care a suferit-o; gâdele său n-a fost sâcâit. noi toti în original (n. tr.). Baba în original; această notă e valabilă pentru aparițiile ulterioare ale cuvântului babă (n. tr.). Parintele în original (n. tr.). 110 Speciile bovină și ovină sunt mai bune în Moldova și în Mica Valahie
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
domnesc (Vodă Alexandru le aflase numele, căci Miloș, fratele său, trăitor la Stanbul, făcuse rost de ele de la marele vizir) vor rămâne fără capete la începutul anului 157742. Și Mihnea Turcitul, feciorul lui Alexandru al II-lea Mircea, a fost sâcâit o vreme de un pretendent, Radu Vodă Popa, sprijinit de „boierii mehedinți” și de ardeleni. Mihnea Turcitul l-a bătut, însă, în 1582 și l-a obligat să fugă la Timișoara, sub „aripa” turcilor. Drumul lui către Istanbul, în 1582
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acolo i-au înconjurat. Fiind cazacii la strâmtoare mare, căutatu-le-au a se închina...” 47. Pretendentul a fost învins și a căzut în prinsoare. într-una din luptele cu acești „domnișori” (și au fost mulți cei care l-au sâcâit pe fratele lui Alexandru al II-lea Mircea: Crețul, frate după mamă cu Ion Vodă cel Cumplit; Ivan sau Nicoară Potcoavă; frate cu Crețul; Alexandru, frate cu Potcoavă; Petru, fiu al lui Alexandru Lăpușneanu; Constantin, fiu al lui Nicoară Potcoavă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reciprocă) l-a făcut să fugă în Moldova, în 1687, împreună cu paharnicul Staicu Merișanu. N-a renunțat la uneltiri nici după ce a îmbrăcat rasa de călugăr - cu numele de Rafail. împreună cu clucerul Constantin Știrbei, cel „lung la unghii”, l-a sâcâit pe Constantin Brâncoveanu până când Vodă a poruncit să fie pus în obezi și trimis la Mănăstirea Tismana 309. Maria (Marica) a fost măritată de două ori. întâi cu marele spătar Pană Filipescu (care mai fusese însurat cu Preda, fiica postelnicului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ocărî; a ofensa; ofensare; ofticat; omul; orgoliu; oribil; părinți; părinții; pe; persoane; pisică; a plînge; plîngere; plîns; plînset; posomorî; prietena; priveliște; problemă; profesor; prostie; provoacă; rană; ranchiună; răni; rănire; reacție; regret; reuși; revoltă; rîde; rîs; roși; scuze; sensibil; sentiment; sista; sîcîi; sora; stres; striga; suferi; suspine; nu știu; tachina; teamă; test; timid; pe tine; ceva trist; tot; a trăda; țintă; ușor; vecin; vecina; vecinul; verb; vesel; veselie; veste; vină; viola; vorbă; vorbe; a vorbi cinstit; vulnerabil; zbucium; zgomot (1); 780/296
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
materie în școală. Cer prea mult de la noi. Fiecare vrea să știi la materia lui. E prea greu să faci pe plac la toți. Dacă eu vreau să mă profilez pe o materie, profesorii de la alte materii să nu mai sîcîie." Opționale impuse De ce materiile care ar trebui să fie opționale sînt impuse ca obligatorii? Ce e opțional să rămînă la alegere noastră, nu la cea a profesorilor. Program aglomerat S1: Să avem un program mai lejer, nu așa încărcat ca
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
ele. Asta n-ar fi deranjat-o prea tare pe Fatmine care urmase liceul, spre deosebire de ele, și se simțea mai la largul ei discutînd cu doctorița Lea și cu soția șefului de gară decît cu ele. Ceea ce începuse s-o sîcîie era că fata ei Radie n-avea nici un pretendent, deși terminase liceul. Tefik era liniștit. Fata lui se va duce la facultate, la medicină, și-o să-și găsească ea singură pretendenți. Fatmine, cît era ea de școlită și de emancipată
Zizi și Radie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7697_a_9022]
-
o să fie în casă toată ziua reparând chestii. Știi tu, pune asta aici și aia dincolo și ai grijă de copil și alte chestii din astea. Așa că atunci când Roberta îl vede pe Tommy gata s-o taie începe să-l sâcâie și să-l giugiulească pe Tommy să o ia și pe ea o tură, se simte atât de deprimată să vadă pe cineva cu copil și gata să plece în luna de miere și bate din gene și toată lumea izbucnește
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
pentru că rămîne pasiv, adică în loc să spună „Ce contează? Nu-i nici o grabă“, bombăne „Mai bine să ne punem pe treabă” și începe să se agite cu panglicile de hîrtie colorată. Pe de-o parte simt că face asta ca să-l sîcîie pe rafinatul din mine. Am oprit radioul și am participat într-un mod sălbatic, indiferent la culme. De ceva vreme am senzația nereținută că mi-ar plăcea să-i omor. Cînd mi-au reproșat că am ars niște bucăți anoste
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
produce o relație osmotică și aceasta e una dintre reușitele lui Jay Parini. Titlul romanului duce la imaginea comună instalată în memoria colectivă: un bătrân genial, înțelept și blajin, simțindu-și sfârșitul aproape, fuge dintre ai săi, care prea îl sâcâiau de la o vreme și, căutându-și liniștea de pe urmă, moare singur pe o bancă de pe peronul unei gări obscure din imensitatea măicuței Rusii. Una dintre ideile cărții lui Parini este aceea că Tolstoi era captivul propriei notorietăți. El devenise atât
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
la masă, foarte serios. Mănâncă încet, foarte puțn, aproape fără să vorbească. Eu știu că e mort și îi șoptesc mamei sau uneia dintre surorile care stă lângă mine: "Și mai ales să nu i-o spuneț." În timpul somnului mă sâcâie lipsa banilor. N-am nici un sfanț, contul în Bancă e gol, cum o să plătesc hotelul? Ăsta e unul dintre coșmarurile care m-a urmărit cu cea mai mare obstinațe. Și astăzi mă mai urmărește încă. Ca insistență, se poate compara
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Wilhelm Meister). Elocventă este contribuția lui Schiller la zămislirea capodoperei Faust. Schiller știa că după tipărirea unei versiuni mai sumare, Goethe părăsise lucrul la Faust, nu mai avusese chef să continue. Ceea ce zăcea în vegetare, maldărul de foi mâzgălite îl sâcâia, nu scăpa însă de senzația că e secat. în scrisoarea din 29.10.1794, amicul, care își putea permite să-l dojenească din necesități pedagogice, i-a transmis un apel patetic, îndemnându-l să finiseze ce a început. îi divulgă
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
cu amintiri prea tinere, la vîrsta ei, că ,ar avea atîta nevoie de un bărbat lîngă ea! Nu un superman, ci pur și simplu un bărbat, puțin mai puternic decît ea, puțin mai curajos și pe care să nu-l sîcîie nevoia de a plînge, așa cum o sîcîie pe ea." Își dă iute seama, sub masca unei cochetării abătute, rețeta, admirabil urmată, a întregii cărți, că ,toți bărbații sînt atît de bătrîni acum, cu proteze de tot felul, cu prostatele operate
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
că ,ar avea atîta nevoie de un bărbat lîngă ea! Nu un superman, ci pur și simplu un bărbat, puțin mai puternic decît ea, puțin mai curajos și pe care să nu-l sîcîie nevoia de a plînge, așa cum o sîcîie pe ea." Își dă iute seama, sub masca unei cochetării abătute, rețeta, admirabil urmată, a întregii cărți, că ,toți bărbații sînt atît de bătrîni acum, cu proteze de tot felul, cu prostatele operate sau operabile, cu grădini de zarzavat sau
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
și Bradbury însuși, romancierul său e fascinat de Diderot, de Iluminism, de un secol al ideilor, al conversațiilor strălucitoare - toate reunite simbolic în toposul Ermitajului. O întrebare elementară pe care și-au pus-o criticii și de care vor fi sîcîiți și cititorii fără pretenții, este următoarea: de ce preferă Bradbury să scrie un roman despre Diderot, cînd e limpede că interesul său ar fi putut fi exprimat mai coerent într-o biografie? Alegerea acestui personal-romancier, care călătorește în Rusia pentru a
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
ar scoate Realitatea și Antena din grilă. Președintele, de pildă, care atacă frecvent aceste posturi. Dan Grigore: Aici pot să cred orice. Într-adevăr, un președinte mai capabil să-și joace rolul nu s-ar lupta cu jurnaliștii care îl sâcâie. L-am văzut pe Sarkozy, de pildă. El strânge din pumni pe sub masă... că au o cameră cu care filmează și sub masă, dar răspunde zâmbind, politicos, la orice întrebare, oricât de dură. De Ce News: De ce să nu speculeze cei
INTERVIU - Dan Grigore: Ar trebui ca difuzorii să fie obligaţi să transmită doar TVR1, TVR2, TVR Cultural şi trei posturi publice europene () [Corola-journal/Journalistic/26958_a_28283]
-
Simona Vasilache Poate că nicăieri nu se vede mai bine scurtimea distanței de la mistere la fleacuri ca-n replica de părinte sîcîit cu prostii a Demiurgului: "Nu-mi cere semne și minuni/ Care n-au chip și nume." , adică schimbări la față și mofturi, în același timp. Țara Minunilor împlinește dorințele derizorii, tot atît cît marile năzuinți. Vindecă de complexe, fie ele
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
așa-s vremurile.” Pe harta romanului, punctul fatidic de unde nu mai există întoarcere ia forma unui fascicul luminos emis de pozițiile inamice. „Rușii ceia sunt nebuni...”, previne Bologa. „Închipuiți-vă, domnule căpitan, că de vreo săptămână, în fiecare noapte, ne sâcâie cu un reflector, parc-ar umbla să-și bată joc de noi!” Războiul fiind - ca și cadrilurile amoroase dragi Martei - tot un joc de-a v-ați ascunselea, la scară planetară, reflectorul apare ca un agent al seducției, temut și
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii, gîtul ei, brațele ei, da-da, fără pudoare. Și chiar, el îi punea un deget în nas pentru a o sîcîi, ah nu, nu, aici bîrfele depășesc măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se poate avea încredere. Pînă unde poate merge acest foileton ridicol? este permis de a pune întrebarea, cu atît mai mult cu cît această
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
înlăuntru. În schimb, are nostalgii când e saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce-l istovește pe dedesubt. Românul nu se supără niciodată. El are doar draci. E nervos pe soartă, își bombăne aproapele sau își suduie destinul, îl sâcâie în permanență o jenă interioară, resimte sfâșieri metafizice, îi scârțâie articulațiile spiritului și e trist fără măsura sinchiselii. Altfel spus, când e un pic de soare, ar cam fi bună o ploicică. În schimb, dacă doar burează, e urgie, nu
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
simplu pretext pentru proză scurtă în jurul faptului divers, fiindcă altminteri, o spune Cioculescu, cei doi se vedeau des, deci exercițiul epistolar nu-și avea rostul obișnuit. Așa se face, probabil, că privirea mi-a fugit repede de la omul din scrisori, sâcâit de vreo iarnă friguroasă, ori luat de emoția venirii în țară, la scrisorile din Caragiale, acela pe care-l (re)citim. Făcând două simple constatări. Prima e că personajele lui Caragiale nu scriu sau, să spun așa, nu le vedem
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
plătit aceasta excluzându-se din cele mai modeste și mai legitime ambiții sociale. Viața lui de ins în margine (păstrându-se, totuși, între limitele largi ale decenței: căci avea o slujbă, o locuință, scria și traducea cărți) îi putea doar sâcâi, prin ,indisciplina" ei, pe ierarhii regimului. Dar ei nu deslușeau discursul poetic mazilescian, intrigați doar de ecoul său crescând printre critici și cititori - oricum, autorul nu le trezea reale temeri, l-au tolerat cu prudența necesară. în existența lui Mazilescu
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
portofolii! Rezultatul? Majoritatea zîmbea, minoritatea nu mă auzea (mijloc infailibil de-a se apăra), timpanele nu vibrau la șoapta, la țipătul, la "grosolănia" mea de-a anunța inevitabilul. Și eu tocmai descoperisem prima frunză galbenă, receptasem claxonul divin! Și mă sîcîia și Rilke, dulce, metodic, cu acea carte rătăcită, căutată, intruvabilă (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) în cotloanele încăperilor apartamentului năpădit de bălării minuscule, otrăvitoare. Mă îndurera lipsa lui, ca mentor suprem, prieten și ajutor în susținerea toamnei în toiul vipiei
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
cu o singură treaptă („fuștei” cum zicea moș Toader Hrib - numărându-și anii); și văzând cum apare dintr-un gol de cer - mă tot întrebam: de ce o scară cu o singură treaptă? Invitația Oanei și Rodicăi mă ispitește și mă sâcâie în același timp, dar știu că dacă nu fug - evadez - undeva din acest țarc al stagnării, al morții cu încetinitorul - nu știu ce aș mai putea face mai departe. Din tot ce am publicat anul acesta, ar fi trebuit să primesc cel
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
de el, așezându-i melonul pe scăfârlie, Dumnezeu știe - în cazul când nu se va fi înfrumusețat singur -, important e că în poză ochii-i străluceau de fericire. Când avea s-ajungă domn la casa lui, îi plăcea să mă sâcâie, reflex al unei tinereți amare: - Tată, dă-mi și mie cinci lei! - La ce-ți trebuie? - Merg și eu cu băieții la cinema. - Eu n-am fost și nu mă duc la cinema și, iată, am 100 de kile. La
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]