507 matches
-
ei, nelăsând mai mult decât o vagă încrețire a apei. Aș vrea să pot spune că mi-era rușine. Acum îmi este. Dar ceea ce simțeam atunci era furie: furia clocotindă a învinsului. După acest incident, am încetat să o mai sâcâi pe Sheba și m-am ținut departe de ea. Când ne întâlneam întâmplător pe culoare, o salutam cu o ușoară înclinare a capului. Dar, cel mai des, stăteam cu privirea fixată undeva la jumătatea distanței dintre noi și treceam repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din strălucire - ca o piele de căprioară veche. Începeam să am remușcări pentru ceea ce spusesem. Au dreptul la omucidere numai călăii și soldații pe cîmpul de luptă. Un doctor n-are voie să provoace eutanasie oricît de mult l-ar sîcÎi un pacient. Ceasul de pe perete mă anunța că e ora unu dimineața. RAPORT 13 februarie, ora 10.20. Trecînd pe la bibliotecă, am studiat un rezumat de presă. Iată la ce concluzii am ajuns : Zile ploioase pînă la data de 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
știu de ce, dar n-a avut nici un efect asupra mea, Îmi suna a gol. Clienta mea se Întoarse În toiul conversației. Își schimbase și chimonoul de doliu, chiar prea repede după părerea mea. Aparent, nu mai era cazul să mă sîcÎie ideea morții. Purta o rochie din crep negru ce i se mula perfect pe corp. Oare și-a amintit că i-am spus că-i vine bine negrul ? Și-a Înclinat capul Într-o parte. Mi l-am mișcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
perpelească fără milă. Ei or să mă bombardeze cu Întrebări, dar eu ce să le explic? Era absurd. Pot să le spun că am fost insensibil ca un porc ? CÎt despre poliție, singura explicație satisfăcătoare ar fi că l-am sîcÎit pe bietul individ pînă l-am determinat să facă un asemenea gest total. Era inevitabil ... pentru ei ar fi fost singura justificare logică și convingătoare. Oare se răzbunase pe mine? Și pentru ce, mă rog ?... Nici nu știu cum ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am stat de vorbă cu Tashiro erau clienta, șeful și Tashiro Însuși. Era Îngrozitor să aștepți... CÎnd muncești, știi că tot ceea ce faci depinde de tine, dar cînd aștepți, n-ai nici o putere. Mă simțeam și mai mahmur, stomacul mă sîcÎia... Poate că și ea aștepta dincolo de fereastră... dar nu mai aveam curajul să sun la ușă. Bineînțeles că perdeaua În dungi nu era neapărat un semn al Întoarcerii LUI. Și În mine se produsese o schimbare esențială. Demisionasem din serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
vadă pe rege sau pe regină, care îl evitau, deși el le fusese recomandat de personaje de vază. Așteptând să fie primit, le adresa necontenit mesaje și jalbe, lucru care, în acele vremuri de război, nu putea decât să-i sâcâie pe suverani. Mohamed nu l-a mai revăzut niciodată pe acel genovez, însă eu, unul, am avut adesea prilejul să aud vorbindu-se despre el. La câteva zile de la întoarcerea tatălui meu, ducele Yahya îl chemă la el pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
picioare; numai că nu avea să fugă precum un șacal. Avea să plece cu capul sus și cu căutătura semeață. Curând a sosit luna dhul-qaada, penultima lună a anului, și a venit rândul lui Hamza s-o pornească la drum: sâcâit de bătrâna lui mamă, moașa, care-l bătea la cap cu văicărelile ei, acuzându-l că vrea să-i tragă pe toți ai săi spre Gheena, a plecat fără să-și mai vândă pământurile, făgăduindu-și să se întoarcă singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ieșit. — Te-ai dezbrăcat? — Nu. — Ai văzut niște lucruri? — Da, din plin. — Povestește, face-te-ar Domnul pulbere! N-a spus nimic. Gura lui nu schița nici un zâmbet, nici o strâmbătură. Dar ochii îi sclipeau de satisfacție și de șiretenie. Mă sâcâia. Îmi venea să-l snopesc în bătaie. — Te pomenești că vrei să mă rog de tine, să-mi lipesc fruntea de papucii tăi! Iscoditorul nu era deloc impresionat de ironiile mele. Chiar dacă m-ai implora, chiar dacă te-ai întinde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai târziu, sosisem la destinație fără nici o bătaie de cap. Pentru a nimeri peste un ținut aflat în plină forfotă. Nici nu trecusem bine de poarta orașului când populația se îngrămădise deja în jurul meu, unii adresându-mi-se arțăgoși, alții sâcâindu-mă cu întrebările. Încercam să stau liniștit, nu, nu am văzut trupele din Fès venind încoace; da, mi-au ajuns și mie la urechi niște zvonuri, dar nu le-am dat atenție. În vreme ce mă străduiam în van să-mi croiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
hoteluri și cum a îmbrăcat-o și cum a futut-o el pe dușumea ca un câine. Chestia intra în categoria poveștilor standard, dar i-am deplâns tonul. „Tai-o“, am zis eu. Vocea ei subțire a continuat să mă sâcâie. A spus că atunci când nu era aici, era acolo - cu el, făcând aia. Destul, am spus eu. — Atunci, însoară-te cu mine, a spus Selina, dar fără drăgălășenia de mai înainte. * Fielding își lipi spatele de perna festonată a limuzinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și am început să-l bârfim pe inamicul nostru comun. Fusese unul dintre principalele subiecte de discuție în ultimele săptămâni și n-avea rost să stricăm acum tradiția. — Pun pariu că, de îndată ce ajung acolo, David Stronge o să înceapă să mă sâcâie. Atâta s-a agitat cu dezvelirea instalației toată săptămâna, de-ai fi zis că e al doilea Titanic. Statutul meu aici semăna cu cel al unei guvernante într-o casă victoriană; nu-mi aveam locul nici laolaltă cu servitorii, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întoarse privirea. —Ce ai vrea să spun, Sam? a zis el cu un strop de asprime în voce. Că la bancă citim Herald și alte jeguri de stânga numai când rămânem fără hârtie igienică? —OK, am spus-o ca să te sâcâi, am zis blând. Cred că mă așteptam să te simți vinovat. Adică să cad în genunchi în fața ta vrei să spui. A, nu, eu mereu citesc Herald. Nu mă regăsesc în stilul ăsta de viață. Sunt prea sensibil pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
făcut teamă. Mă vedeam deja implicat în cine știe ce secrete care, odată cunoscute, aveau să-mi aducă numai necazuri. Eram ferm convins pe atunci că, cu cât știi, cunoști mai puțin, cu atât ești mai liber. Libertatea de a nu fi sâcâit, de a nu fi amenințat, de a nu fi complice. O astfel de libertate îmi doream și îmi apăram. Trombă, aflând că sunt un „june publicist“, începuse să-mi vorbească despre slujba lui la cenzura de odinioară. Povești cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le alungi, cu atât te Împotmolești mai tare În ele. Noimann rămăsese pe loc, cu ochii adânciți În gol. De atâtea ori fusese bântuit de cifre, Încât și acum Îi era teamă ca nu cumva acestea să Înceapă să-l sâcâie din nou. Oliver Îi vorbise de atâtea ori despre oameni-mâini și oameni-degete, despre oameni-gât și oameni-scaun, despre oameni-pat și oameni-dulap, În care se aflau tot felul de haine, ce-și ducea veacul fie În salonul destinat meditativilor, fie În cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aia de la Blue Room de Crăciun”. Gibbs chicoti dar continuă să noteze; Danny se ridică în picioare, supărat că era ridiculizat de un subaltern. Cadavrul mut reușise să-l expună ironiei; își simțea picioarele ca de gumă, iar stomacul îl sâcâia. Îndreptă fasciculul lanternei spre pământ și își dădu seama că terenul din jurul mortului fusese tocat de cizmele din dotare ale polițiștilor, iar mașinile poliției șterseseră posibilele urme ale unor alte pneuri. Gibbs spuse: „Nu sunt sigur că am scris toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mickey, iar Mickey îl ura pe Jack. Buzz i-a luat la scărmănat pe dealerii care vindeau droguri în ghetoul negrilor, smântânind cinci grame la uncie și vânzându-i tot ce aduna lui Mickey, care-l îndrăgea fiindcă Buzz îl sâcâia pe Jack. Mickey l-a dus la chefurile din Hollywood, l-a prezentat celor care aveau nevoie de favorurile poliției și care erau dispuși să plătească pentru ele, l-a cuplat cu o blondă al cărei soț făcea parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
exista nici o mențiune a numelui lui Hartshorn în vreunul din dosarele psihiatrice sau cele ale marelui juriu, iar Meeks mai spusese că avocatul apăruse - dar nu ca suspect - și în cazul crimelor investigate de Upshaw. Coincidența legată de Hartshorn îl sâcâia. Mal se întrebă cum va interpreta Meeks vestea sinuciderii lui Hartshorn. Doar spusese că îl bruscase pe individ, legându-se de homosexualitatea lui. Uitându-se spre stradă, îi văzu pe Celeste, pe Stefan și pe un tânăr cu o servietă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la Lincoln: mexicani, japonezi și un alb care era debil mintal și fusese angajat doar fiindcă era îndeajuns de puternic ca să care două cadavre de căprioară deodată. Nici o conexiune. Dar senzația că era pe calea cea bună continua să-l sâcâie. Danny ajunse într-un bar din Chinatown. După două tării duble, își dădu seama că asta era ultima lui zi ca șef la Omucideri. După ce îi va raporta lui Considine că Ted Krugman era terminat, îl vor expedia înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
probabil că era terminat ca polițist. Putea să fie cel mai bun dintre toți și-i voi simți lipsa. Dar și-a săpat singur groapa. Buzz îl prinse de mână pe Mal. Șefu’, noi i-am săpat groapa. L-ai sâcâit prea tare cu De Haven, iar eu... O, futu-i! Mal își eliberă mâna. — Tu ce? — Puștiul avea o obsesie cu Reynolds Loftis. Am discutat cu el la telefon în noaptea dinaintea morții. Citise din ziar despre sinuciderea lui Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de lângă el. PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA PARTEA A PATRA Melancolia vânătorului de comuniști PAGINĂ NOUĂ, PE DREAPTA CAPITOLUL PATRUZECI ȘI UNU Trecură zece zile. Buzz se ascundea într-un motel din San Pedro. Johnny Stompanato îi aducea informații și îl sâcâia cu datoria rămasă de pe urma poveștii cu Minear. Restaurantul chinezesc din capătul străzii îi furniza trei mese unsuroase pe zi. Ziarele și radioul veneau cu tot mai multe informații. Buzz o suna în fiecare seară pe Audrey în Ventura, turnându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu brațele sale... ― Așaaa, făcu profesorul cu bunăvoință, ― Atunci când o dor picioarele!... Stupoare, râsete, 3, stai jos, măgarule etc. Se vorbise despre "lipitoare". Ni se adusese o sticlă cu vreo două-trei lipitori, care se mișcau tot timpul încoace și încolo sâcâite cu creionul de băieții curioși. Ba, unul chiar și-a oferit brațul cu nepăsare, ca să i se pună o lipitoare, spre a ne da seama, "la fața locului'', de arta și mai ales de sângele rece cu care operează lipitoarea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
toate explicațiile ghidului, ieșirăm în curte, unde, la umbra unor arbori bătrâni și a câtorva lespezi de piatră, profesorul suplinitor încercă totuși să ne spună și el câteva vorbe despre importanța descoperirii istoricului Virgil Drăghiceanu, dar tot Dragu, care-l sâcâise și-n tren, n-avu de lucru și spuse: ― Lăsați, don' suplinitor, că acum le știm bine, doar ne-a explicat ghidul! * Timpul până la ora plecării înapoi spre București s-a scurs foarte greu. Toți eram neliniștiți, apăsați parcă de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în schimb stupiditatea care ni se dezvăluie la erou e atât de perfectă, încît ni se pare neverosimilă și recitim de mai multe ori bucata (Petițiune) până înțelegem că ne aflăm nu în fața unui Mitică, cum afirmă G. Calinescu, care sâcâie autoritățile cu cereri vagi și nimerește la Regia Monopolurilor în loc să se ducă la Pensii, ci în fața tâmpeniei umane rotunde și inventive (cere întîi apă la gheață înainte de-a spune ce vrea și batista impiegatului să se șteargă la gură
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
leagănul civilizației noastre, dar era clar pentru mine că undeva pe pământ tot dorise el să se ducă, altfel de ce și-ar fi ales, ca profesor, chiar geografia? S-o fi dus, nu s-o fi dus? Începu să mă sâcâie cu întrebările. Știam atât cât era necesar să fiu lăsat în pace. Dar nu mă lăsa și sâcâiala deveni chin. Că pe fluviul acela ce orașe se mai găsesc? Le spusesem pe toate. Și în orașele acelea ce fel de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
c-ar trebui să-i spun seniorului nostru acest lucru. Chokansai își privi nepotul și râse: — S-ar putea ca ăsta să fie și rolul meu final. Micuții ăștia nu mă mai lasă în pace. Se înnoptase, iar copiii îl sâcâiau să le spună una dintre faimoasele lui povești. Era ultima seară dinaintea plecării în campanie. Mitsuharu se așteptase să aibă loc o întrunire generală, dar, cum în fortăreața principală domnea liniștea, se duse în cea de-a doua și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]