406 matches
-
crime ale comunismului s-au petrecut pe vremea lui Dej? Răspunsul lui Ion Ianoși merită consemnat: ,Din cauza mecanismului specific al terorizării supușilor săi. A administrat fără încetare măsuri înjositoare, zi de zi, ceas de ceas. O înjosire mărunțită, dar permanentizată. Sâcâitorul iad cotidian, prin aceasta groaznic. Ca o durere de dinți a... sufletului". Ion Ianoși a privit execuția lui Nicolae Ceaușescu ca pe o izbăvire. Este limpede însă că pentru el idealurile stângii au rămas intacte, chiar dacă în ochii celor mai mulți au
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
patimă în acțiunea sa de a găsi legături între subiectele lui Caragiale și subiectele presei, căutând astfel de legături și acolo unde e greu de crezut că ar fi existat. Astfel, întâmplarea din Bùbico, cu aruncarea din tren a cățelului sâcâitor, ar fi luat-o Caragiale tot din presă, dar pe o cale indirectă, cu largi ocoluri. O istorie „aproape identică” a descoperit Ioana Pârvulescu recitind Idiotul, relatată acolo de un personaj, generalul Ivolghin, ca fapt al cărui martor fusese. Dar
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
ar fi fost umbrită de gîndul că rudele și apropiații noștri, murind ca ultimii scelerați în fundul temnițelor, au avut parte de un destin diabolic. Așa însă, cu Mihai Buracu încăpățînîndu-se să trăiască în memoria noastră, parcă un fel de obligație sîcîitoare ne leagă de generația lui: obligația de a spune adevărul în privința unor oameni despre care s-a mințit constant timp de 50 de ani și despre care se minte uneori și astăzi, sub imperiul unei frici care, impregnată în noi
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
Cristofor Laureat al norilor Arbori înălțându-se calmi din liniștea întunecată a morților fagi și ulmi ce străpungeți tăcerea cu neliniștea cu freamătul vostru tristețea m-a catehizat sub templul vostru de frunze sub troparele agitate ale mierlei ale corului sâcâitor de musculițe albastre cu coronița de premiant al tufelor verzi de alun ai rătăcit prin această tristă provincie balcanică fericit laureat Nobel al norilor regali refuzat de academia acantului a trufașilor lauri îți rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia lui Aurel Pantea stă sub semnul demoniac al negrului. Experiență tentantă dar totodată primejdioasă, întrucît prezintă riscul unei retorici cultivate în epocă fără reținere, de către barzi care și-au însușit motivul pandeclinului „după ureche”, ducînd la o sîcîitoare modă. Pentru a-l înfrunta de-a adevăratelea e nevoie să dai la o parte mormane de locuri deja atît de commune, ce sporesc într-una. Altfel zis, de o forță pe care Aurel Pantea dovedește a o poseda cu
Sensul demoniac by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2770_a_4095]
-
de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase și dinții încleștați de morți stranii și neștiute. Apoi insecta morții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de puștani, obișnuiții străzii, să se apropie ca să-și bată joc de vizitiu, iar acesta, prost dispus, să pună mâna pe bici ca să-i gonească. Mai bine n-ar fi făcut-o. Micile pușlamale ale Madridului, pe vremea aceea, erau sâcâitoare, zumzăitoare și agresive ca muscoii albaștri - dacă-i la Madrid născut, mardeiaș o să devină, zicea un vechi proverb -, și-n plus n-aveau În fiecare zi pleașca aceea a unei carete ca să-și exerseze tirul. Așa că, Înarmați cu pumni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-l abandonase pe căpitan. Din când În când Îi Închiria serviciile de spadasin ca să rezolve probleme de bani, să-l escorteze În aventuri galante și primejdioase sau să Încheie socotelile cu soți Încornorați, cu rivali În dragoste și cu creditori sâcâitori, cum procedase și În cazul junelui marchiz de Soto, căruia, ne amintim, Alatriste Îi administrase la izvorul Acero, urmând prescripțiile lui Guadalmedina, o puternică doză de oțel ce se dovedise letală. Dar departe de a abuza de situația aceea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
curcubeu. Aranjate în buchete sofisticate ori, pur și simplu, așezate în vaze transparente, îți furau privirea, de cum intrai. Doar că printre toate aceste minunății nu găsea ceea ce dorea. - Mulțumesc pentru amabilitate. Ieși, lăsând vânzătoarele perplexe. Afară începuse ploaia. Măruntă și sâcâitoare. Mai mult a toamnă, decât a primăvară. Deschise umbrela și o luă din loc încet. De ce s-ar grăbi? N-avea nici un motiv. Pornise de dimineață cu gândul de a face o surpriză, într-o zi specială, unei persoane speciale
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
neagră, nici gri, nici albastră nu e. Ci doar puțin somnoroasă, cu ochii abia mijiți și cu obrazul îmbujorat, după o noapte aproape albă, presărată de lungi ceasuri în care am stat cu ochii lipiți de geam, privind afară. O sâcâitoare și deja obișnuită durere de spate, ce face „deliciul” nopților mele de mai bine de un an de zile, m-a țintuit și de această dată în fața geamului, privind minute în șir strada scufundată pe jumătate în întuneric. Nu întreba
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
la Răzvan Țupa. Corpuri românești, departe de a face uitate curiozitățile inițiale, le certifică și augmentează prin zeci și zeci de noi exemple - nenumărate mostre de ,gândire poetică" rebutată ideatic și expresiv. Tipicul tânărului autor este de un comic repetitiv, sâcâitor: după rularea unor versuri ce nu reușesc să spună și să figureze mai nimic, e dată câte o definiție fără noimă, schimbând instantaneu tonalitatea emisiei și registrul compoziției. Aproape fiecare poem este o locomotivă fără putere, performând jalnic pe șine
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
lipsit de orice atracții fizice și morale, care îl făceau accesibil femeilor. Chestiunea nu era pusă bine. Gonzalv n-avea nici o însușire, însă nu suferea de complex de inferioritate în materie sexuală. Când decidea să se însoare, punea aceeași insistență sâcâitoare ca și în afacerile lui științifice, și cum femeile vor să se mărite, Gonzalv sfârșea prin a fi victorios. Gonzalv era omul care avea întotdeauna "intenții serioase". Treptat, ideea despărțirii deveni un program comun celor doi soți, care nu mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
culori, nori, distanțe și lucruri solide ușor de atins. Printre toate astea, clădirile în flăcări păreau mici vîlvătăi care urmau să se stingă foarte curînd. Ușor dezamăgit, văzu potopul retrăgîndu-se din panta drumului. Rima veni lîngă el și-i spuse sîcîitoare: — Din nou ai greșit, Lanark. El dădu din cap, oftă și zise: Rima, m-ai iubit vreodată? Ea rîse, îl luă în brațe și-l sărută pe obraz. — Bineînțeles că da, deși mă îndepărtai cu atîta răutate și mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lustruite. Pe schilod păreau să-l cunoască toți, iar el nu se sfia să-și strecoare mâna pe sub fusta muierilor ce treceau pe lângă el, frământând cîte-un interior de pulpă cu vergeturi. Femeia se scutura de el ca de-o gânganie sâcâitoare și-și continua drumul spre sonda ei de bere la fel de radioasă și nesimțitoare. Abia dacă vreo kutvijf dintre cele mai bătrâne îi arunca, dar și atunci cu jumătate de gură, cîte-un "Gottverdomme, Cees, porc bătrân ce ești!" la care infirmul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-i administra o pedeapsă exemplară, în aplauzele amatorilor. Bertine intrase însă cu adevărat în elita tulipelor când avusese ideea strălucită de a se costuma în zeița înțelepciunii, încoifată și-mplătoșată. Cele câteva ore de nemișcare zilnică erau, ce-i drept, sâcâitoare și nu aduceau cine știe ce profit, dar după-amiezele, în aceeași ținută hieratică și spoit pe față cu același var - chiar și părul îi era vopsit în alb și cădea în bucle de piatră de sub coiful elen - își făcea meseria cea adevărată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
izbucniră în râs. - Crezi că e cel mai nimerit moment pentru a-ți reafirma disprețul față de femei? dori să știe Airam. - Nu, nu e vorba de asta, protestă Abatele dând din mână de parcă ar fi dorit să alunge o muscă sâcâitoare. Mă miră doar că nu ați înțeles și singure. Iar curiozitatea voastră nu face decât să afirme acest lucru, care nu e de laudă nici pentru voi și nici pentru nebunul care are de gând să vă încredințeze destinul a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe noii veniți. înțelese, cu groază, că erau din poporul cel mai sălbatic ce există între neamurile războinice: obrazul închis la culoare, fețele late, cu nasul turtit și obrazul însemnat de cicatrici încă de la naștere, ca să-i scape de barba sâcâitoare, ochii alungiți și înguști, enigmatici, precum și armele ce le purtau pe caii lor scunzi, spătoși, nemaipomenit de robuști nu lăsau nici o îndoială; cu siguranță, aceea era vizita cea mai puțin plăcută ce o putea primi. La drept vorbind, nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se aplecă, lăsându-se în genunchi, până ajunse aproape între picioarele roibului. — îndurare, Eminentissime! Ai puțină îndurare pentru acest slujitor umil al tău! Da, sunt un marcoman și vin din Suabia de Sus. Sebastianus își potoli calul enervat de prezența sâcâitoare a țărănoiului printre jaretele sale aristocratice. — Suabia de Sus e cam departe de aici și, din câte știu, aproape în întregime supusă hunilor. Deci, ai putea fi într-adevăr o iscoadă de-a lui Atila. Ce faci prin părțile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o dată, fără ca cineva să o poată astâmpăra. Și nu era sigur că și-ar fi primit întotdeauna plata; cu toate acestea, mulți galo-romani întreprinzători nu șovăiau să se apropie de ei, oferindu-și produsele cu o insistență de multe ori sâcâitoare. Cei care erau trântiți de pereți nu se resemnau: adunându-și lucrurile de pe jos, se aruncau din nou în mijlocul vălmășagului, nerăbdători să-și adune în pungă, la sfârșitul acelei zile ce nu avea să se mai repete, bănuții pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tresărire, iar acum îl privea cu severitate. Confratele său mai tânăr, care făcuse chiar un pas îndărăt, îl fixa cu groază pe Inisius și întreaga sa persoană părea străbătută de un fior de repulsie. Balamber nu răbdă prea mult intervenția sâcâitoare al lui Inisius; fără măcar să-l privească, printr-un gest violent al brațului, îl împinse departe de el, iar acesta se prăvăli pe cărare. Un zâmbet ironic apăru pe chipul hunului. — Cum vezi, îi spuse abatelui, am cine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în toate acestea: Arelate, Magnifica, era capitala administrativă a Galiilor și nu era, deci, de mirare că zi de zi o invadau armate de afaceriști și petiționari, mai ales acum, când districtele galice erau răvășite de război. Toată mulțimea aceea sâcâitoare venea, de altfel, pentru Fereolus: Etius avea într-adevăr cu totul alte probleme. Cu mâinile la spate și cu o expresie severă pe chip, Magister militum privea cum soldații săi călcau în picioare fără nici o grijă munca grădinarilor palatului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
implorau de la rudele lor, cu privirile pline de teamă și pierduți, un ajutor imposibil. Erau apoi copiii, plângând împietriți, și nou-născuții, în brațele mamelor lor, țipând ascuțit, cu o putere ce ei îi părea absurdă și de două ori mai sâcâitoare în imensul pericol ce atârna asupra tuturor. Clemantius îi chemă pe toți la calm, spunând că acum se găseau sub protecția domina-ei și că nu aveau de ce să se teamă. Asigurându-i că zidurile erau robuste și că poarta - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auzi cuvintele sale, însă văzu, ca o confirmare, reacția fulgerătoare a lui Reinwalt. într-o clipită, acesta își trase calul îndărăt, puse mâna pe securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel moment fuseseră de partea lui Geremar dădură înapoi, fixând stupefiați trupul său care acum, neînsuflețit, aluneca încetișor din șa și cădea moale în praf. Nici unul dintre ei nu suflase, dar de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brad, nu se fac simțite căldurile mari, sufocante din toată țara. Grâul a crescut puțin, pășunile încep să ruginească. Tristețea începe să se arate pe fețele sătenilor și zi după zi tot mai mare uscăciune. Încep să sufle vânturi destul de sâcâitoare pentru lucru la peisagii. Mai lucrez flori și mereu acuarele. Rafalele de vânt sunt atât de puternice, încât pentru a reuși să lucrez ferit de smucelile furtunii trebuie să-mi găsesc adăpost, pe după ciubei, pe după case, pe lângă garduri și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-o s-o semnez! Executarea!” S-a întors apoi către Costăchel... „Așteaptă doar câteva minute, dragule!” a mai spus și a ieșit ca o furtună. Costăchel stând „smirnă” a răspuns: „Am înțeles, domnule căpitan!”... Ploaia continua să cadă... Măruntă și sâcâitoare... Costăchel însă n-o simțea... Plutea pe aripile vorbelor căpitanului de la comisariat... Măriuca făcea ce făcea și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]