631 matches
-
se v-alege din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu pas cade-n rușine neamul vostru sânt și mare: Că-n iloți se va preface gintea de-nțelepți și crai Când barbarii vor aduce delta sântelor lor vise, Îmbrâncind în întunerec toate cele de voi zise. Vai vouă Romani puternici, vai vouă, de trei ori vai! ". Astfel zise. În blăstemu-i mîna-i albă și uscată El o scoate pe fereastă și coroana-ntunecată De pe frunte o aruncă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
voiu ca lumea asta cu visuri să-l îmbete, Căci cei mai mulți din oameni după nimic alerg - Să vadă-n cartea lumii un înțeles deschis, Căci altfel viața-i umbră și zilele sunt vis. "De-aceea înainte de-a morți-mi sântă oră V-am adunat, pe-al vieți-mi mintos areopag. De-acolo de-unde râuri spumoase se coboară În umbra-ntunecoasă a codrilor de fag, Pe muntele gigantic ce fruntea și-o strecoară Prin nori până la soare - trăiește-un bătrân
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astă lume: Este-al bravurei coiful de aramă Sau al mărirei aspru rece nume? Sau este claustrul cernit, ce chiamă Cu-a lui icoane sînte-ngălbenite, Cu clopotu-i vestind a morții dramă? Sau este chipul blând unei iubite, Ce, dulce, pură, sântă și frumoasă Să-mi facă zile albe, -ore-aurite? O văd adesa steauă radioasă -N-oglinda sufletului meu - o zee - Ș-a ei privire-asupra mea se lasă: De înger suflet, chipul de femee; În visul vieții ei ea sfânt surâde Și mă-namor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenunchiată, muma ta stetea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. În pădurile antice ale Indiei cea mare, Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine, Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine Închinând înțelepciunei viața lor cea trecătoare. Dar un mag bătrân ca lumea îi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Peste-a raclei porțelane nici o lacrimă nu pică. 200Inima zeilor lumei, de ingrată, e celebră. Ori n-au fost eroi în lume, înțelepți și virtuoși - Uni-n lupte pentru bine a lor sânge și-l vărsară, Ceilalți lângă lampa albă sânta viață-și consumară Să-i lumine - ca să aibă soarta bietului cucoș? 205Oare el nu are-asemeni soarta oricărei ființe? Suferințele unuia bucurii li sunt altora; Viața multora se stinge spre-a hrăni viața multora Și mâncarea reciprocă e-a istoriei ființă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce nu i-a văzut, Să văd gloria moartă, să văd trecutul-rege Cum într-o lume moartă surâde și petrece. Și azi ridic palatul ilusiilor dalbe, Și azi chiem fantasia cu florile-i rosalbe, Revoc trecutu-n viață. - A faptei sântă dramă O văd cum din morminte eroii săi își chiamă, Și azi torn bucurie în cupa mea aurită, Amestec cu flori dalbe durerea-nnebunită, Turnând în cupe de-aur aroma cea amară. Nu voiu să fie-aevea... să fiă, nu.... să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bîtrîn ca iarna, cu graiu încet și rar Mă spunea la nepoții ce stau cu ochii țintă Și ascultam la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile - Care scoțând căciula o-ntinde după mile Și-apoi șezând pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale Spune la cei ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu lan de flori s-așterne. Ca Spiritul Genesei de fericiri eterne E îngerul ce-apare... sub chipul de regină Ca să domniască lumea ca ziua cea senină, Ca rosa cea vergină ce doarme și visează, Pîn-n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul cu vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
senină, Ca rosa cea vergină ce doarme și visează, Pîn-n-o deșteaptă încă a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul cu vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei unite - De unde sună marea prin stâncile cernite Pân unde Tissa mână undele reci și crețe, Peste câmpii mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a zilei sântă rază. 205Nu știai că destinul cu vocea-i de aramă În fruntea unui popol, ca să domnești te chiamă, Ca să domnești pe tronu-i, o mamă bună, sântă, Cu mintea ta senină, cu inima ta blândă. Tu fii ideia sântă a Daciei unite - De unde sună marea prin stâncile cernite Pân unde Tissa mână undele reci și crețe, Peste câmpii mănoase, pintre pustii mărețe, Pîn-unde Istrul plânge ca taurul mugind - - Ziua reînviată a Ulpiei traiane, A Daciei bătrâne, a Daciei romane
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a Daciei romane. Regină coronată învestmîntată-n raze, Fii îngerul Speranței, fii îngerul de pază La capul României, ce bolnavă... deșteaptă, Privirea-i limpezită, la Tine o îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea mea cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o stea, în care crez, De poate ca să facă faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte - Și inspirat în taină de-un cuget
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îndreaptă! Trezit din groapa-mi rece, din noaptea mea cea mută, Ca binecuvântarea cea sântă și tăcută În aerul de nuntă al țărei adiez Și mă închin la tine, o stea, în care crez, De poate ca să facă faptele mele sânte Ca inima română să bată mai fierbinte - Și inspirat în taină de-un cuget de proroc Eu văd fericea țării în Tine și mă rog! Genunchii-n piatra stearpă, și cugetul în cer, Ca Dumnezeu să-ți dee aceea ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mureșanu a îngenuchiat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de sus către lumină) Tu ce din ceriuri pe lume cazi Lumină sântă, Precum pe-al mărei amar talaz O rază frântă, Acum la nouri te depărtezi Strălucitoare, Căci de acolo pe lumi veghezi Cu ochi de soare. (de jos către Mureșanu) A tale cânturi, palide bard Cu fruntea-n laur, Sunt stele-eterne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în anul.,. o comedie scrisă românește în anul 187O, să aibă, cel puțin precauțiunea - ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da nu așa!... {EminescuOpIV 479} A. - De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală Ca o noapte-a primăverei. D. - Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci Don Manuel ș-acum E fidel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce perite Te-ai dus și-ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În sânta mea junie al tău chip îmi surâse, Femee scumpă mie, cum luna-ncet apare Din înstelata mare 18. ORIUNDE VOM PRIVI - Hieronymus Lorm - (cca 1870) Oriunde vom privi, Durere și vină. Tot timpul ce-o veni, Desparte, desbină. Iar visul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulci rotunde. {EminescuOpIV 486} 28. O LUME ZACE (cca 1872) O lume zace În roș oțel. Ce vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce toate L-a vost cuvînt? Intunecate Și tremurând, Săriți ciocane Să bată fier: În el coroane În el puteri. Hurah! 29. CEREȚI CÎNTURl DE IUBIRE (cca 1872) Cereți cânturi de iubire: Nici odată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe scenă și să mă ia la subțioară, și am plecat din sală lăsând baltă și daruri, și tot, eu răcnind tot mai tare pe măsură ce primeam palme îndesate la fund. Nu pot să uit însă racheta de tablă care scotea sântei din coadă, pe care am primit-o anul următor și un fel de platformă pe roți, cu cuburi colorate de plastic deasupra, care se roteau când trăgeai de sfoară jucăria. De obicei însă, ai mei, când îi apuca generozitatea, îmi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cel care slujește pe Dumnezeu și cel care nu-Lslujește” (Maleahi 3, 18); „Și va răsări vouă, celor ce vă temeți denumele Meu, Soarele dreptății...” (Maleahi 3, 20). Această biruință prin Jertfa și Învierea lui Hristos este arătată înrugăciunea liturghisitorilor la Sânta Liturghie înainte de invocarea Duhului Sfânt: „Mulțumim pentru această Liturghie pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deși stau înaintea Ta mii de arhangheli și zeci de mii de îngeri, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimiicei cu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
obiectul cât și subiectul cunoașterii. Principiul suprem al comportamentului uman trebuie să fie iubirea: „Șterge-ți ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea, a fost crudă și nedreaptă, fără razim, fără fond. Suflete! De ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire, Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond” (1870). Întreaga istorie a omului, în măsura în care ea înseamnă progres, este o sporire a cunoașterii prin cuvânt, care sublimează cunoașterea senzorială, făcând din demon o sfântă, „dintr un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu Gligor ș-or născut-o pe Maria. Maria s-o luat cu Octavian ș-or născut-o pe Ana. Ana s-o luat cu Gheorghe și l-or născut pe Pătru. Copilul Anei se naște Într-o noapte de Sântă Mărie Mare. Înainte s-o apuce durerile facerii, Ana se duce la geam și privește satul și cerul plin de stele. Copilului i-or zis Pătru. MOARTEA LUI PĂTRU. Tată-su o fost Gheorghe, iar mumă-sa știm că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să cînte Încet. Clopotul de la SÎn Clement bate lămîi și portocale strident SÎn Petru-l Îngînă, pandișpan și smîntînă. — Ce cuvinte absurde, nu-i așa, zise ea oprindu-se. PÎnă acum, nici nu știam că mi le voi aminti. La SÎnta Margareta el bate cleștele și spineta. SÎn Ion Îl Îngînă cu ochi de bou și o mînă. — CÎnți frumos, zise Julia. Presupun că nu-i nici o Sfînta Elena În cîntec? — Nu cred. Ce-ar bate clopotul ei? Nu-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decise a lua remediele prescrise. Lipitorile aplicate [î ]i calmară inflamațiunea pentru câteva ore; {EminescuOpXII 124} însă frigurile luară în curând un nou caracter de intensitate. Starea bolnavului devenea tot mai rea și împăratul, simțindu-și pozițiunea, dori să primească sânta cuminecătură. Ziua de 28 o petrecu mai fără cunoștință, fără a putea vorbi și într-o stare de letargie sau de convulsiuni nervoase. La 29 starea i se amelioră, ceea ce fu o rază de speranță. Se cântă un Te-Deum în
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
localitatea Vasilievo, Rusia, fiica lui Ivan și Iraida, cu domiciliul actual în localitatea Mangalia, str. Negru Vodă nr. 13, bl. C 4, ap. 6, județul Constantă. 42. McLean Aybar Elisabeth Layli, cetățean american, născută la 20 octombrie 1973 în localitatea Sânto Domingo, Republica Dominicana, fiica lui McLean Donald Camerun și Aybar Zoraida Maria, cu domiciliul actual în localitatea Constantă, str. Soveja nr. 41, bl. S1, sc. B, ap. 20, județul Constantă. 43. Mocan Svetlana, cetățean rus, născută la 25 iulie 1935 în
HOTĂRÂRE nr. 942 din 23 decembrie 1998 pentru acordarea cetateniei române unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122708_a_124037]
-
Atunci în creeri se-nsenină/ Un vis absurd dar dulce și, brusc, se declanșează din nou fiorul trăit în copilărie în relația cu icoana: Copil!... numai icoana te-a înghețat de frică!91 La antipod, sufletul ca o biserică ruinată: [...] Bisericuța sântă/ În care nu preoții ci vânt și cobe cântă/ E sufletu-mi92. Este un punct nodal al vârstei poetico-reflexive care declanșează o multitudine de stări simultane: amintirea mamei, a iubitei moarte, scufundarea ireversibilă în propriul suflet chinuit, senzația adâncă a risipirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sunt bătrân de tânăr 103, îl readuce pe omul Eminescu acolo-n cimitirul cu cruci risipite 104, în noptosul cimitir ce doarme sub coline 105. Translații uluitoare, din care se desprind regrete, dau farmec poemului Tristeță: [...] sufletul ce fuse bisericuța sântă/ Drept preot e un greer, ce gânduri triste cântă/ În el icoane șterse cu fețele pătate/ Sunt visurile mândre ce le-am avut odată 106. În proză, cimitirul apare, întocmai ca-n credința populară, ca fiind al doilea lăcaș firesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]