1,975 matches
-
Poetul. Tristan Tzara. În cutia de culori a lui Rusalin. Era într-un iunie uluitor de fierbinte. Strălucea ca vesela de sărbătoare a Lisellei. Hoinăream amîndoi printr-un afund de huci, după narcise sălbatice. Fusese o casă acolo și florile sădite lîngă prispă se sălbăticiseră. Am cules bobocii de narcise și, pînă să ajungem înapoi, mi-au înflorit în mînă. De la căldura mîinii mele. Au înflorit de plăcerea ta, Ana". Mi-a întors palma și a alunecat cu gura spre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
O bancnotă, parcă, de zece, scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-am rezistat decenii fără bărbatul meu? Iordan m-a subjugat total. A doua oară într-o singură viață n-are cum să se mai întîmple. N-am putut să renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței, așa-i zicea floricelei ăleia, incredibil de rezistentă la ger, bunica Leonora. Șichy te iubește, Russ. Să nu-mi spurci sufletul, Ana. E fiica mea spirituală. Am săpat două fîntîni, am sădit pomi, vie, am ridicat casa asta și am ajutat să crească o fetiță orfană. Lucrurile nu sînt cum par a fi. Ca lucrurile să fie exact cum par a fi, primește-i dragostea. Sînii ei ca zepelinele te-ar ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și totul e ca și făcut. Și pentru că Mioara rămăsese singură printre amintirile mele, am chemat-o. Mioara s-a deschis ca o ușă din care au ieșit alte personaje. Unele mici, altele școlărițe care au populat locul în care sădisem cândva o sămânță a trecutului. Din mine au țâșnit personaje, unele la vârsta școlară, altele la cea a adolescenței, care le-au luat de mână pe celelalte Mioare și-au dispărut hârjonindu-se. Drumul mi-a spus că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o țară întreagă. Atunci mi-a dat ideea, își amintește Roja, lăsîndu-și fruntea între palme, viclenia Bătrînului făcea cît toată înțelepciunea din lume adunată la un loc, știuse să i-o spună fără să supere pe nimeni, să i-o sădească în suflet, era mutarea unui profesor care știa perfect ceea ce se petrecea în mintea învățăcelului său. Nici nu trebuie să te cunoască nimeni, e mai greu să nu exiști decît să-ți faci simțită prezența, îi spuse. Numai neaveniții se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
De parcă n-ar fi existat, / S-a risipit totul în ceață / Și totul pare-a fi uitat... Când chipul mi-l privesc apoi, / Mă-ntreb de ce să mai trăiesc, / Căci clipele ce trec prin noi, / Un rid pe față ne sădesc.“ În mod evident aici este vorba de o suferință mimată (cărei adolescente îi apar riduri pe față?) și de o versificare simplistă, cu vagi reminiscențe din poezia romantică de album a secolului XIX. Nemulțumită ea însăși de inconsistența acestui mod
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adoptat: „Nu voi plăti doar răul ce-l voi face / Cu gestul bici și cu privirea dură, / Dar chiar și binele ce nu se ndură / Să-și dezgolească trupul când îi place. Ceea ce simt și ce-a ieșit pe gură / Sădesc în glia poftelor buimace. Mă urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne prinse în armură.“ (Nu voi plăti doar răul ce-l voi face) „Printre grădini arzând îmi port povara / Ferind-o de a patimei prigoană. / Săgeți de foc pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fund, o să-mi crească aripi bunico! Din pulbere de stea cresc aripi, așa mi-ai spus săptămâna trecută, când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi livadă în cer, vei culege stele date în pârg și le vei pune în fereastră ca pe gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai ai un fuscel și ai ajuns tocmi la tâmpla furnicii, mâine te vei cățăra până sub talpa greierului, cu un asemenea aplomb vertical, sigur, vei reuși să-l gâdili pe Dumnezeu între degete. Pentru mai sus trebuie să-ți sădești rădăcină în cer. Floarea, o reciclare continuă a formei. Omul frumos crește într-o floare frumoasă; floarea se întoarce în floare, omul în om, niciodată. Umple scăldătoarea copilului cu aparențe confuze, către ce nedefinire a întins mâna? Este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va umple maternitățile. Trei, doi, unu: dragoste, mugure, cenușă. Doi, trei, unu: verde, roșu, negru... Timpul, o succesiune de consemnări, Dumnezeu rupe pagini din calendar, răsucește țigări, trage în piept secunde, scutură scrum peste cimitire, scuipă cenușă. Anul trecut am sădit un pom, anul acesta am înverzit în jurul sufletului, la anul, Doamne, la anul, cum voi sparge în ambele sensuri cerul?! Amăgire. Nimic mai incert decât o consemnare a prezenței într-un prezent conjugat sub relativitatea absurdului. Astăzi, mâine, poimâine fericiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toți sătenii din CÎmpia Tisei, cu ce dădeau pămînturile, grădi nile, curtea și poiata, mai puțin cu poame. Era, Într-adevăr, o așezare săracă În fructe. CÎțiva pomițari, adică duzi, și aceia răsăriți din Întîmplare, nu pentru că i-ar fi sădit cineva, se chinuiau să salveze satul de lipsa absolută a arborilor rodi tori. Iar vița-de-vie, afară de cîteva bolți pe lîngă case, n-o Întîlneai nicăieri În cîmp pe butuci. În lipsa strugurilor și a prunelor, vinul și țuica se arătau rar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mulțime de păcate și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor (p. 39): numele invocat de preoți este numele Său; tot numele Său e scris și pe casa unde au loc jertfele. În numele Său generațiile omenești „au sădit copaci fără rod, în chip rușinos”. Iar cei doisprezece preoți vulgari, păcătoși, criminali și desfrânați sunt chiar cei doisprezece apostoli, care n-au înțeles taina lui Isus, pervertindu-I mesajul. Să nu uităm că avem de-a face cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ceață. Abia dacă se auzea, când și când, sirena de ceață de la intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe de port. Poate de asta întârzia. Promisese că vine de Crăciun. Nu împodobise bradul era bradul pe care-l sădiseră împreună, când se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun. Acum erau amândoi plecați. Dimineața se uitase la brad. Crescuse înalt, frumos și drept. Ceața care se răsucea în jurul lui părea că-i taie ori o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
un struguri de poamă... „Vezi tu ce Înseamnă țăranul gospodar? N-a lăsa locul gol, ferita Sfântului. Și unde mai pui că pomul și vița vor crește odată cu băiatul!” - a apreciat gândul de veghe. „În multe locuri din țară a sădi un pom când ți se naște un copil este o datină” - i-a răspuns Gruia. Maria, care pe semne i-a zărit pe geam, le-a ieșit În Întâmpinare, cu băiatul În brațe. Tudorel privea cu ochii dilatați la cei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Închinată reîntregirii neamului. Statuie aflată la intrarea pe calea Copoului. Ei! Atunci, profesorul acela... ― Îmi aduc aminte. Profesorul de Istorie, Logofătu - a precizat Nicu. ― Da, profesorul acela care ne-a explicat totul despre statuie și despre prințesa sculptor mi a sădit În suflet și dragostea de istorie. Și cum cele mai la Îndemână au fost Letopisețele Țării Moldovei, scrise de Ion Neculce, de Grigore Ureche și de Miron Costin, le-am citit din scoarță În scoarță de multe ori... Mai ales
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
al copilului de atunci. Care copii ? Nu uita că anii noștri adunați depășesc vârsta unui secol. Iartă-mă, dar este stupid ce spui. Care ani ? Care vârstă ? Lasă-te în voia începutului... Sentimentul meu nu are vârstă și vreau să sădesc și în tine inocența lui. Dragoș și-a lepădat cojocul devenit insuportabil în căldura care îl devorează. Iată-l alunecat de pe jilțul confortabil, îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
este că acesta nu numai că nu era un smintit, dar se afla într-unul dintre acele momente de maximă luciditate, în care, de vrei, de nu vrei, un anumit ceva, căruia omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îndepărtat ușor și cu mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Istorisiri nesănătoase fericirii 77 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt tocmai bine familiarizați cu ele. Atmosfera rece și lugubră de prin aceste locuri știe să nască cele mai teribile istorii
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de contur a nasului hotărâtă, în stil grec, care, împreună cu bărbia pronunțată, ofereau vigoare întregului său chip, lăsând parcă impresia că spintecă văzduhul. Iar buzele sale, aprinse și bine conturate, erau suficient de cărnoase și de ispititoare, încât știau să sădească, în oricare femeie, dorința de a-i fura măcar un sărut... Din întreg tezaurul de femei ce îi trecuseră, până la vârsta lui, prin viață, nici măcar una singură nu reușise să se apropie de sufletul său, ademenindu-l, înrobindu-l în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vorbele soră-sii. Iar asta nu era decât revolta sufletului său în fața adormirii minții celorlalți. Totuși, dacă sora sa, văzând aceasta, se resemnase în cele din urmă, mama sa se poate afirma, cu toată tăria, că nu. Toate mamele își sădesc în suflet, la nașterea odorului lor iubit, un amestec omogen de speranțe, de așteptări și de viziuni pozitive asupra nou-născutului. Pe măsură ce se scurg anii, acest amestec din sufletul lor fie sporește în dimensiuni, alimentat fiind de succesele repetate ale odraslei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
speriat auzind că omul vorbește nu este mut cum a înțeles el. A simțit cum pălăria i-a zburat de pe cap, picioarele-i slăbesc și pe spinare sudoarea rece curgea ca firul unui izvor. Și cum sfaturile zânei erau proaspăt sădite în mintea lui, puțin câte puțin toate au revenit la normal și a căpătat glas. -Mulțumesc pentru laude, bădie eu știu că nu este așa dar dacă și dumneata spui la fel ca și Zâna curajului, sunt nevoit să cred
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și nicidecum pentru hulitorii de cele sfinte, pentru cei fără Dumnezeu, ori pentru cei ce tăgăduiesc harul sfinților Lui. Credinciosul vorba Psalmistului David, Ps. cap I își găsește plăcerea-n Legea Domnului; cugetă la ea ziua și noaptea; este pomul sădit lângă un izvor de apă, ce-și dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se vestejesc; iar ceia ce începe duce la bun sfârșit; pe când cei răi și necredincioși sunt ca pleava pe care o spulberă vântul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și cei ce-și împletesc spiritul cu erori de tot felul, nu vor înțelege niciodată acest respect, iar cultul morților va fi pentru ei tot așa de enigmatic, ca și însăși viața lor. "Cultul morților întemeiat pe o lege firească sădită în om spune savantul profesor decedat dr. Badea Cireșanu, în al său Tezaur Liturgic, tom VI, pag. 43 este foarte răspândit și printre sălbatici. Cei vii întotdeauna admiră trecutul și găsesc la cei încetați din viață calități mai frumoase decât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în lumina amurgului, căpătase nuanțe de aur și de purpură, apoi își întoarse din nou fața spre Bart, care o cuprinse mai strâns pe după talie: O înțeleg ca pe Legea lui Dumnezeu, dar numită cu alt cuvânt. Uite, dacă eu sădesc, să zicem, un pom, înseamnă că am săvârșit o acțiune, care are urmări: va fi oxigen mai mult, păsările vor avea unde să stea, Pământul va fi ferit de arșiță în timpul verii și așa mai departe. Tot astfel faptele mele
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
altele...Nu a mai glumit nimeni fățiș, dar, între ei, oamenii se amuzau. Atelierul se închidea la opt seara. Ceasornicarul încuia pe dinăuntru obloanele și ușa, apoi trecea în altă încăpere, ce-i servea drept dormitor și bucătărie. În ogradă sădise flori de piatră, covor, iar în podul casei ținea câteva perechi de hulubi jucători. Galben-roșiatici, cu două moțuri, unul în creștetul capului, celălalt pe frunte, ca un vârtej. Îi privea, în zori, cum se înălțau în văzduhul proaspăt și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]