638 matches
-
unui superior trimis fără voia lui) cum să calific purtarea sergentului major... decât fără discernământ, nu? Ce credeți că a făcut? S-a prins în horă, a jucat și a cântat, și l-a bătut pe umeri pe acordeonist... și (săgetându-mă cu o privire de vânt sălbatic) am înțeles că-s pus la zid ca un condamnat, ca să adauge: Să nu spui nu, ai fost de acord cu ce ți-a spus el? Cum poți să crezi că marele vostru
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
însângerară carnea omului, care gemea ușor . Din rândul evreilor se desprinse un tânăr cu privirea vie sub ochelarii săi de miop. Avea un obraz fin și mișcări delicate de intelectual. ---Dom-le locotenent, dați-mi voie! Grupurile fremătau. Ofițerul, rosu-rac, îl săgeta cu privirea. Plutonierul întrerupse execuția. ---Cine ești ? Ce dorești? Faceți rebeliune? ---Dom-le locotenent, dați-mi voie : sunt avocatul Israel Dădu Rosen, însărcinat de Comunitatea evreiască să conduc echipele la muncă. Am răspunderea lor. Oamenii n-au greșit cu nimic.I-
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
ta cununa-am să presar; Ti-oi fauri o cingătoare Din asfințit fâșii rupând, Și tot văzduhul străbătând Le-oi adapă cu arome rare; Din nestemate-ti voi zidi Palate fără de pereche; M-oi cufunda în mari, că vântul, Voi săgeta spre stele,-n zbor, Ti-oi dărui întreg pământul - Iubeste-ma !... Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
S-a întâmplat astăzi... 1929- S-a născut poetul Alexandru Căprariu Ceasornicul Potrivește-ți ceasornicul după al meu: vom pierde aceleași trenuri și, poate, aceleași speranțe- dar astfel minutarele vor săgeta simultan clipa-fecioară a dragostei. Potrivește-ți ceasornicul după al meu: să-nșelăm timpul ce ne-ar fi dus pe două drumuri, lăsând inimile noastre să se caute-n zadar, navigînd; tu - pe harta cea bună, eu - după copia ei fragmentată
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339237_a_340566]
-
Îți dau cuvântul meu de onoare!... Nu-l iert! Și-a apăsat mai energic mâinile în umerii lui Năică, respira adânc, iar sânii se ridicau provocatori. Respirația îi devenise sacadată, cu mici icnituri, inperceptibile. Privirea "coniței" era pătrunzătore, și îl săgeta drept în inimă, că-l apucă transpuirația imediat. Naie, care abea trecuse de treizeci și cinci de ani și, așa cum arăta, era destul de bine legat: mustăcioară neagră ca pana corbului, ochii verzi (precum aripioarele strălucitoare ale lăcustelor din vița-de-vie) în care se
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
flacără incoloră. n-am comori, poate doar câteva pietre de râu pe care m-am odihnit într-o vară prin care treceam spre pagina de carte în care ți-am scris numele cu majuscule. lângă tine m-am trezit pasăre săgetând văzduhul visului, scrisoare în tolba călătorului și potecă sălbatică, lampadar pe ghețari obosiți sau lacrimă pictată în zori pe șevaletul vântului. și am fost fericită, cititorule, te-am simțit odihnindu-te pe flori de câmp măsurând depărtările, mereu mi-ai
ŢIE, CITITORULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341497_a_342826]
-
mânios) „Imperatorul” vrea să dea o lovitură de grație întregii națiuni, dar va avea o mare surpriză!... Contele și Prințișor continuă să gesticuleze și să converseze. EXT. / BUCUREȘTI / NOAPTE Dinspre lanțul sudic al Munților Carpați un stol de păsări răpitoare săgetează văzduhul prin noapte, ca o escadrilă de avioane, peste coline, câmpuri, râuri, apoi deasupra capitalei României... Acele păsări negre, uriașe, planează deasupra Bucureștiului scăldat în lumina străzilor. Undeva se vede o clădire imensă. Acvilele cu cioc coroiat și priviri agere
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
o stea în frunte, ca un cerb, - / o lungire și o prelungire / este tot ce este dorul meu, / o murire și o nemurire, / tu mă faci ca să fiu eu. / Lasă-te măcar ajunsă / tu, ideea mea, tu mit, / să te săgetez, străpunsă / cu tot ce am murit. («Cântec» - AmNS, 199 sq.); ...ploua cu foarte negru pe fânar / o smulgere fusese de hotar / de minți înfometate smulgere / un râu grozav de negru-n curgere / o foame-a turmelor de oi / o foame
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște Cerul hidoșenia aceasta, când lutul cărnii sfâșiate se va risipi în brazde? Interogația săgetează dureros înseși rădăcinile ființei. Și, om fiind, om din trup, suflet și duh, ca și aproapele său, misticul, poetul mistic, se lasă pradă “dorului” (Sâmbăta Paștilor, 2013; Bocet 13) și “lacrimilor” (passim): Poate doar lacrima împietrită ca un munte să
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
ele a fost primul rostit, amnarul,sacra unealtă a scânteii și aprinderii focului sau amarul, starea funebră a simțurilor și a inimii deznădăjduite? Litera N a dispărut sau a apărut schimbând sensul unui cuvânt mitic, pe care mintea l-a săgetat spre matricea originală a sufletului? O energie a străfulgerat cugetarea și s-a adăugat unui termen ce în veacuri avea să denumească obiectul dătător de schimbări, în civilizația profundă și încă nepătrunsă a omului. O candelă uriașă s-a aprins
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
ochii ei aburiți de ceața unui somn interupt. - Te rog! Se așeză pe fotoliul de lângă ușă, fără a mă pofti înăuntru. Gestul m-a surprins, pentru că Adina era, mai presus de orice, o persoană manierată, cu mult bun simț. Mă săgetă ideea că poate nu era singură. Trecuse doar o săptămână de când plecasem, dar... ea era o femeie frumoasă, realizată... - Ascult! I-am întins aparatul, urmărindu-i atent reacțiile în timp ce privea fotografia acelui cadru minunat, în care, în plin soare, la
FOTOGRAFIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341611_a_342940]
-
o poartă: Muiere, ori cum dați cânii la Rău? Să crezi ce îți spun, c-am fost pricolici și 7 ani am umblat cu lupii, da la târla unde or fost cânii nedați la Rău nu puteam intra, că ne săgeta la inimă lătratu lor.” „Lupu își știe numele și să teme de el, spune aceeași Tușa Anuța lu Liță. Dacă apuci să strâgi la el Lupu!, stă-n loc și să uită, ș-atunci apucă cânii să-i taie calea
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
straniu de fericire disparată, aruncată-n celulele unui raport de constatare a timpului, adică a trecerii. Cât Edi caută-n cadouri și se minunează că a primit exact ce și-a dorit, de unde o fi știut Moșul?, pe mine mă săgetează tot felul de flash-back-uri neîntâmplate încă. Sunt captivă într-o filmare pe care un copil, astăzi extaziat, o va privi poate -blazato-nihlist - peste câțiva ani, după ce avea toate piesele puzzle-ului și câteva dintre cărțile lui Cioran în dulap. Majoritatea
Acum două seri, într-un cartier al Constanței, o mașină a oprit lângă mine, iar un bărbat m-a întrebat dacă nu vreau să fiu „ajutorul Moșului” () [Corola-blog/BlogPost/337890_a_339219]
-
Blaga, Coșbuc, Arghezi, Alecsandri, Minulescu, etc și, oricât am forța acum nota ca să fim în atenția cuiva, nu vom lăsa decât o urmă în nisip”. “Eu mi-am cules tristețea de pe drumuri și-am înnoptat adeseori cu ea. Umblau nebunii săgetând cuvinte și scut am vrut să fiu cu viața mea. Mi s-a lungit și umbra însetată de apa lor cu cerul răsturnat și sap de-atunci în fiecare piatră cu disperare de înfometat. Sfidând ades durerea și lumina corăbier
IOANA BURGHEL, DIN DRAGOSTE PENTRU POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344391_a_345720]
-
rebele. Era o zi de primăvară Când întâmplător ne-am cunoscut, Eu te-amm privit întâia oară Ochii ți-au zâmbit,dar ai tăcut. Iar când de mână tu m-ai luat Inima-a simțit primul fior. Veselul Eros ne-a săgetat Și ne-a învățat ce este un dor. Eu nu știu când timpul a furat Toți acei ani frumoși ai noștrii Azi,ceasul malefic a sunat Și ai plecat singur spre aștrii. Că ești stea,sau duh,sau ești pământ
PRINTRE STELE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343991_a_345320]
-
miez de vis stânca o topește, Nurii tăi prin ploaie lunecă în murmur, Unda-ți cristalină gându-mi clocotește. Se sărută umbre printre crengi de mai, În silabe cântă arii-n vers, scânteie, Tropăie în piepturi inimi în alai, Cerul săgetează fructul tău, femeie. Sunete duioase brațele-și întind, Țipă-a mea privire, ochii tăi veghind ! Referință Bibliografică: SONET LV / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul VII, 21 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Auraș
SONET LV de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/342900_a_344229]
-
se justifice Babacul. -Simțeam eu niște energii necunoscute, uite, aproape că nici nu-mi folosesc bastonul în urcare... nimic nu mă mai supără! zâmbi serafică și împăciuitoare Miramoț, reușind să atragă priviri dușmănoase dinspre beligeranți. Mai cu seamă Papa o săgetă ascuțit, ceva îi sufla în ureche despre asocierea ei tacită cu Babacul, doar îi auzise cum se-nțelegeau ieri tot într-o discuție despre... nu mai știa nici el despre ce... N-apucă să-și ducă gândul până la capăt, că
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
mai mult misterul ... E parcă sărbătoare - n gând și - n suflet , Si , parcă , sărbătoare , în tot Cerul ! Prin flori de câmp , adie încet vântul , Iar verdele respira tinerețe . Îmbălsămat e - n cântece , pământul , - Promisiune - a unei vieți mărețe ... Prin aer săgetează rândunele Și fluturi albi spre stele rătăcesc , Spre ape zburda mandre căprioare - O pregustare- a raiului ceresc ! Roiesc albine sub divinul soare Și - n zări se sting ale munților crește ... Risipă de parfumuri și culoare : Natură e desprinsa din poveste
INALTARE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344224_a_345553]
-
dar nu mai văzu pe nimeni. Se cutremură și îl strânse pe Wilhelm de braț. - Ce ai, draga mea? - Nimic! - șopti fata. Briza mării m-a răcorit nițel. Se întreba unde mai văzuse acel chip ciudat. Deodată tresări și o săgetă un fior. Fața acelui cavaler o zărise în loja Filarmonicii din Viena când apăruse ca din senin și apoi dispăruse asemenea. Repetarea întâmplării o puse pe gânduri. Nu știa ce să mai creadă. O urmărea o fantomă, avea halucinații!? Sau
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
grădinii sale. Dar precum apăruse ca o nălucă, tot la fel dispăruse ca o umbră în noapte, iar în urma sa florile și frunzele pomilor se cutremuraseră ușor. Răcoarea nopții îi pătrunse Narcisei prin rochia subțire și un ușor tremur îi săgetă trupul. El o cuprinse ocrotitor cu brațul de mijlocel. Era o noapte înstelată cu lună plină. Se opriră sub un bec care cu lumina sa palidă accenta și mai mult misterele întunericului. Se priviră în adâncul ochilor, apoi el o
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
hectare... Vasile l-a oprit pe Gabriel să mai vorbească, ridicând brusc brațul drept cu pumnul strâns de i se albiseră degetele. Și-a manifestat nemulțumirea și supărarea, cu bătaia piciorului în pământ și cu privirea cruntă ce l-a săgetat pe băiat până-n măduva oaselor. Mai auzise el la crâșmă ceva asemănător, dar nu a crezut. Acolo a țipat să-l audă lumea toată până departe pe uliță: „Bă! Mor cu ei de gât și tot iau pământu’ tatii și
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
Muntele Sacru, era bine știut acest lucru și cine știe cum de ajunsese pe câmpia mongolă departe de sălașul său. Tolui, călărea un armăsar pursânge arab, fiind însoțit doar de șoimul preferat, Săgeata de Argint și zărind lupul acela îl rănise ușor, săgetându-l. Animalul simțindu-se hăituit, alerga căutând scăpare spre sălașul său din munte, astfel prințul era sigur urmându-l că-l va conduce acolo unde dorea să ajungă, adică la poalele muntelui de foc, dincolo de granița ce separa ținuturile marelui
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
furiș o lacrimă călătorită spre coada ochiului, îi desluși din cele aflate demult de la Zain: -Nu erau bătrâni... doar la mijlocul vieții... Au căzut pe loc trăzniți în plină vară... Veniseră pe coastă să-ntoarcă fânul... când norul viclean i-a săgetat... Le-au rămas mici două perechi de gemeni... băieții, mai mari cu doi ani decât fetele... Dintr-una din fete, măritată mai apoi tot în neam de ungureni, se trage Zain. -Hai, nu plânge, c-au murit fericiți! -...? întrebase din
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
cu probleme medicale în acea zi adunată în sala de așteptare a Dispensarului Voislova. Din mulțimea de oameni Daria a observat chipul unui tânăr, același tânăr ce l-a întâlnit cu două zile înainte pe malul Bistrei. Privirile tânărului au săgetat-o atât de puternic, încât au făcut-o să se întrebe: Ce dorește de la mine, băiatul acesta? Dacă este ce cred eu, poate să aștepte zadarnic mult și bine. E frumos, ce-i drept, dar eu nu mai doresc nicio
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
clipă credeam că sunt aici, ca să caut scoici, multe scoici, dar nu cred că este așa. (Nu încetează căutarea.) Ieri am zărit o scoică suberbă. (Ridică din nisip o scoică.) Iat-o! E frumoasă, nu-i așa? Când i-am săgetat prima dată chipul cu privirea am crezut că nu are pereche între scoici, că ea este scoica de care o să mă îndrăgostesc și după care o să alerg toată viața. N-a fost așa. (Aruncă scoica în cutie și începe să
ÎN CĂUTAREA ULTIMULUI ELEMENT de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379305_a_380634]