659 matches
-
și mă dădu la o parte cu un gest în egală măsură ezitant și ferm, asemeni copiilor, care nu prea înțeleg afecțiunea care li se arată. Mă ridicai și mă oprii lângă geam. Se făcuse dimineață. Raze oblice de aur săgetau printre brazi împrejurimile, iar în depărtare acoperișurile roșietice ale orașului. Nu mai aveam nici o temere, eram chiar mirat că o avusesem. Și deodată mă pomenii retrăind cu ea ceea ce îmi povestise și enigma propusă care îmi apăruse simplă se turbură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era acolo. Ce dezamăgire. Tone de adrenalină îmi curgeau în tot corpul, făcând să-mi transpire fruntea, să-mi tremure și să mi se umezească mâinile, să mă simt amețită. Nu știam ce să mă fac. După care am fost săgetată de un gând: unde era James? Vă rog să nu-mi spuneți că era în vacanță. În vacanță? Cum putea să plece în vacanță când mariajul lui se destrăma? De fapt, se destrămase. Poate că e plecat la un curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ci și ale oamenilor, mai ales că din zăpezile iernii, vrând nevrând părul lor împrumută din ninsoarea albă. 2 C ând profesoara Simona Deleanu intră la prima oră la clasa a V-a B, treizeci de perechi de ochi o săgetară țintuind-o cu mâna pe mânerul ușii. Zăbovi un timp locului apoi, văzându-le chipurile zâmbitoare, le spuse în limba engleză: Good morning! Toți, într-un singur glas, răspunseră: Goood morninnnng, teacher! Sit down please! spuse Simona. Copiii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
decât cele înscrise în buletinul de identitate. Nu punea neapărat toate acestea la inimă, dar se simțea singură, însingurată. Din când în când, la vederea unui bărbat chipeș, avea percepția unui sentiment deosebit, ca și cum întreaga ființă i-ar fi fost săgetată de o înfiorare, asemenea senzației atingerii unui fir electric neizolat. Era și ea tânără. Îi dădeau și ei târcoale chemările plinătății vârstei, pe care oamenii le numesc cu un termen generic dragoste. Dar nu avea semne că cineva i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se arătă în pragul ușii. La un moment dat, i se păru că vede în capătul aleei dinspre magazinul central, o femeie cu un copil alături. Pe măsură ce se apropiau cei doi, desluși că băiețelul era chiar Răducu. Inima îi fu săgetată de o nedeslușită presimțire. Oare ce se întâmplase? Nu-și continuă gândurile. Părăsi garsoniera în goană, coborî cîte două sau trei trepte deodată până la ușa principală a blocului. O clipă, doar o clipă privi în direcția de unde venea Răducu, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce mai voia? Văzând că nu poate să-l prindă la telefon, aceasta se hotărî să-i facă o vizită inopinată la spital. Când o întâlni doctorul pe holul de așteptare al maternității, rămase surprins. După privirea cu care îl săgetă, Teo avu pentru o clipă impresia că i-a apărut în față o panteră gata să-l sfâșie. Starea ei de surescitare putea fi deslușită cu claritate din mobilitatea ochilor, mișcarea neliniștită a brațelor și din folosirea fără nici o coherență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mătușa Varvara câte o găletușă plină ochi. Dar cel mai des mergea la râu. Stătea pe mal ore în șir, privind cum saltă peste bolovani îndrăzneața apă de munte și cum se strecurau printre aceștia peștișori argintii de diferite mărimi, săgetând apa limpede ca lacrima. Într-una din zile, văzu pe malul abrupt al albiei cum apa adusese o salcie dezrădăcinată din lungul luncii și o așezase jumătate în apă, jumătate pe malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Împlinire Marea Operă. Nimeni Încă nu-i spusese că Graalul e o cupă, dar e și o lance, și că pâlnia lui Înălțată ca un caliciu era În același timp o armă, un instrument de dominare nespus de dulce, ce săgeta spre cer și lega pământul cu Polul Mistic. Cu unicul Punct Fix pe care universul Îl avusese vreodată: prin ceea ce făcea el să fie, numai și numai În clipa aceea, cu propria-i suflare. Diotallevi Încă nu-i spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Inițial, totala ei lipsă de scrupule fusese unul din lucrurile care-l atrăseseră la ea. Vocea lui Lotti i s-a insinuat printre gânduri. — Ei, oricum, e foarte interesant, Amanda. Mulțumesc. Amanda s-a așezat pe scaun și l-a săgetat pe Hugo cu o privire furioasă. Apoi, Hugo a văzut că Amanda se holba la reverul lui. Îngrozit, Hugo a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oțet. Pentru că, evident, curățarea casei cu bicarbonat de sodiu și oțet cădea în sarcina ei. Tocmai situația asta nenorocită care o aștepta o făcuse să plângă în autobuz. Alice era epuizată după o noapte obositoare cu Rosa. Sânii tumefiați o săgetau la orice mișcare, iar oasele o dureau surd, de parcă era răcită, ceea ce, dată fiind abordarea din ce în ce mai restrictivă a lui Jake în ceea ce privește încălzirea casei, era foarte probabil. Stând în partea din spate a autobuzului și ținând-o în brațe pe Rosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Înțelegea de ce. După părerea lui, nu făcuse decât să Încerce să-i arate puțină afecțiune - mai exact, o pipăise pe fund -, iar ea sărise ca arsă ca și cum ar fi Încercat s-o sodomizeze În fața fiicei ei pe jumătate adormite. Îl săgetase cu privirea, o privire care castra. Fosta lui soție obișnuia să-l săgeteze cu acest tip de privire foarte des În ultima perioadă a căsniciei lor, iar el devenise expert În a o interpreta. Însemna: „Nici dacă ai fi ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puțină afecțiune - mai exact, o pipăise pe fund -, iar ea sărise ca arsă ca și cum ar fi Încercat s-o sodomizeze În fața fiicei ei pe jumătate adormite. Îl săgetase cu privirea, o privire care castra. Fosta lui soție obișnuia să-l săgeteze cu acest tip de privire foarte des În ultima perioadă a căsniciei lor, iar el devenise expert În a o interpreta. Însemna: „Nici dacă ai fi ultima bancă de spermă de pe pământ“. Totuși, cu o noapte În urmă, Marlena fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
propriul suc. Dar trecuseră deja trei ore, ultima jumătate de oră fiind petrecută În dureri Însoțite de o transpirație rece. Bennie uitase de umanitate și murături. Mintea lui era concentrată În totalitate asupra tulburărilor din măruntaie. O nouă crampă Îi săgetă intestinele, iar În Încercarea de a-și stăpâni durerea, apăsă și mai tare cu genunchiul În spătar, aplicând În același timp o presiune egală asupra punguței roz. Care explodă cu un zgomot răsunător, iar napii murați și sucul se Împrăștiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acolo să vadă... Toți sunt morți, nimeni nu l-a văzut nicăieri... Nu era În casă când moș Onofrei... Eu... În tunel, apoi Înapoi, cu poruncă de la moș Onofrei să văd tot și să nu fiu văzut... tătarii plecau... am săgetat unul, a căzut, dar nu era mort, s-a ridicat În curte și a trebuit să... l-am dovedit, că era lovit În piept, altminteri... am căutat peste tot, m-am târât prin țărână, am Întors pivnițele, am strigat... nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
calea unei confruntări care nu mai putea Întârzia. Că asta ar fi făcut și el dacă ar fi avut sub comandă corpul de oaste cel mai bine antrenat al Moldovei și dacă... - Arcași, la margini! strigă deodată Oană, parcă dezmeticit. Săgetați fugarii, fără să-i urmăriți! - Să dăm foc, căpitane? Întrebă Modruz. - Nu Încă... spuse căpitanul, descălecând. Ostașii Îl priviră cum aleargă de la un cort la altul, cum răscolește mormanele de cadavre, cum ridică poloagele căruțelor. O tăcere grea se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vornicul, cu privirile În pământ. - Așa e, vornice! spuse Ștefan după o clipă de liniște. Bogdan Vodă n-a trecut apa Nistrului, fiindcă au trecut polonezii hotarele noastre și i-a Întâmpinat Bogdan Vodă În codrii Crasnei și i-a săgetat și i-a pus pe fugă. Și, mai devreme de Bogdan Vodă, călcaseră tătarii Bârladul și Vasluiul, și, mai devreme, călcaseră iar leșii, și iar tătarii, și ungurii, și oricine a vrut și a avut tărie de oaste! Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la o cană de ciocolată, ci cu călăritul, cu paza hergheliei de cai pentru oastea Măriei Sale, iar uneori, când urâciosul de Bogdan, fratele ei, mai ajungea pe acasă, Îl scotea din minți cu rugămințile de a merge la vânătoare, unde săgeta vulpi și iepuri. Nu se dădea În lături nici de la mânuirea sabiei, dar asta o făcea pe furiș, căci domniță cu sabie nu s-a prea văzut În Țara Moldovei și, poate, nici În alte țări. Bătrânul Litovoi, vel-logofătul, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Alexandru lăsase mâna mamei sale și se apropiase de domnița moldoveancă, rugând-o să continue. - Luptătorii săi erau obosiți, dar au reușit să respingă atacul și să treacă Nistrul, iar oștenii Măriei Sale au ieșit din malul râului și i-au săgetat pe toți tătarii care mai Îndrăzneau să se apropie. - Dar e poveste de capă și spadă! exclamă contesa, amuzată ca În fața unei comedii. Absolut impresionant, mai ales pentru copii. - Îmi pare rău, contesă, că nu aveți... - Și mie Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care Își pregătise centrul de atac frontal, dar nu se aștepta la o nouă acțiune de eliberare a robilor. Străjile din tabăra robilor fură trecute prin sabie de călăreții moldoveni, iar sătenii o luară la fugă spre codri. Unii fură săgetați de tătari, dar Eminek porunci concentrarea asupra ofensivei. Un alt tumen, condus de Ulgui baatur, porni În urmărirea călăreților domnești, care dispărură În vale. Dar, abia ajuns În vâlcea, tumen-ul fu lovit, din două laturi, de pedestrimea răzeșilor. Călăreții stepelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pas după pas, apoi văzu familia Shigataru trăgând cu arcurile de la ferestre, apoi pe Genji Shigataru, gazda lui de odinioară, ieșind cu sabia În mână, zece samurai năvălind asupra lui, unul dintre ei străpungându-l pe la spate, pe doamna Shigataru săgetându-l pe ucigașul soțului ei, iar apoi o văzu pe Midori În ușă, Îmbrăcată Într-un chimono alb, al bucuriei și al plecării, o văzu pe Midori ridicând arcul și ochind spre unul dintre luptătorii Hattori, care căzu cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de rezultatul bătăliei: „După patru ceasuri de măcel îngrozitor lupta a încetat fără să se fi declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se întoarseră pe altă cale mai scurtă. Amândouă armatele obosite și decimate de măcelul îngrozitor au încetat lupta deodată”. Și, adaugă I. Ursu, lupta trebuie privită „ca o baie de sânge, care s-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
gândul lui Dumnezeu cu Ștefan voievod și a năvălit noaptea asupra ungurilor la Baia. Și i-a dat Dumnezeu în mâinile lui Ștefan voievod și ale oștii sale, și mare mulțime dintre dânșii au fost uciși. Și craiul a fost săgetat atunci în luptă. Și astfel s-au întors rușinați pe altă cale mai scurtă, și nu a fost cum gândiseră ei, ci s-a întâmplat cum a fost voia lui Dumnezeu, Părintele atotțiitor”. La 5 februarie 1468, Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în urmă, o biruință care salvase Ungaria”. I. Ursu considera că pentru apărarea țării în fața agresiunii turcești, „Pentru acest ideal, el n-a rezistat să-și sacrifice mândria personală și să satisfacă vanitatea medievală a aceluia, pe care l-a săgetat la Baia”. De fapt, Ștefan cel Mare a făcut o singură concesie: nu se mai intitulează „domn prin grația lui Dumnezeu”, ci numai voievod și „dominus terre Moldaviensis”, adică stăpânul țării, a cărui autoritate nu-i este conferită de un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru moldoveni să-i atace, așa cum o făcuseră și, în 1410, cu teutonii la Marienburg: au simulat un atac, după care au rupt-o la fugă, teutonii i-au urmărit și, când au ajuns la o pădurice, moldovenii i-au săgetat și le-au provocat mari pierderi. O tactică privită cu admirație de martorii acțiunii. Lucrurile trebuie să se fi petrecut la fel și în Codrii Cosminului. Două fapte ne fac să credem că s-a întâmplat așa. Moldovenii i-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]