424 matches
-
și le substituia o a treia iluzie: prezentul. Eu eram băiatul. Eram Joe-Sue, indianul axona, orfan cu nume ambiguu, dat astfel la naștere pentru că sexul meu a fost incert până ceva mai târziu, virgin și frate mai mic al unei sălbăticiuni numite Prepelicarul, care se temea să nu-și piardă frumusețea, ceea ce era paradoxal, pentru că nu era frumoasă. Era a douăzeci și una aniversare a mea îa lui) și eram pe cale să devin Vultur-în-Zbor. Și să încetez a mai fi alți câțiva oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Zid. Voia să le pună la încercare îndemânarea. Șase prinți au pornit în călătorie. Tatăl le-a spus fiilor că manciurienii sunt cunoscuți ca vânători de seamă. Când el fusese de vârsta lor, omorâse mai mult de o duzină de sălbăticiuni într-o jumătate de zi - lupi, căprioare și mistreți de toate soiurile. O dată a dus acasă cincisprezece urși și optsprezece tigri. Le povesti că străbunicul său, împăratul Kang Hsi, fusese chiar mai iscusit. În fiecare zi, el călărea șase cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dintr-un motiv virtuos, precum bunătatea“. Descrisă de cuvintele lui Fann Sora cea Mare, acea scenă de vânătoare, desfășurată toamna, părea cu adevărat măreață. Tufișurile și buruienile erau înalte până la brâu. Au fost aprinse torțe pentru a scoate din ascunzișuri sălbăticiunile. Iepuri, leoparzi, lupi și căprioare fugeau să-și scape viața. Șaptezeci de mii de oameni călare au alcătuit un cerc. Terenul de vânătoare se zgudui. Oamenii au strâns încet cercul. Gărzile imperiale îl urmau pe fiecare dintre prinți. În vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască și să Înghită acel balaur - și arăta către lighioana de pe umerii nevestei - care le mâncase oile, caprele și porcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o mână de cartușe de război, coclite ca vai de ele. Jivinoiu le explicase că acțiunea lor avea un dublu țel: să hrănească animalele pădurii și să ferească ogoarele patriei de stricăciunea pe care, În goana lor inconștientă după mâncare, sălbăticiunile ar fi putut s-o provoace. Mititelu, prostănac și cu gura mare, se apucase să se laude cum Înghite el În fiecare zi carne de cerb lopătar, adusă de tată-său care se lupta cu dăunătorii sălbatici ce făceau prăpăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Da’ nu ne întâlnim cu moș Martin? Cât ești cu mine, să nu duci grijă. De-ai fi singur, cine știe ce i s-ar năzări bătrânului? S-a întâmplat vreodată să se supere pe cineva? Nu s-a întâmplat, dar cu sălbăticiunea nu-i lucru potrivit să te joci... Călugărul purta o oală în care să punem zmeura culeasă. Înainte de a ajunge în poiană, am cotigit-o la stânga, cam pe unde l-am văzut eu cândva pe moș Martin umblând prin zmeuriș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul arămiu... * —...Te foiești În timpul concertului și, când jumătate din spectatori sunt deja la vestiar, devii dintr-odată interesat și suntem ultimii care ieșim din sală. Chiar dacă e vorba de un simplu minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a rămas În salon, ca o culoare-ntr-o apă, ca un aluat Într-o covată, mirosul de ea, amestec de săpun de la mama și Încă ceva, numai al ei, al devușcăi, nu ceva rău, urât, dar necunoscut, parcă a sălbăticiune, dar mie-mi plac sălbăticiunile cum ’die ’vușca: uite-o, pe scaun, dinaintea mea, cu ochii ei, piezișați și-nspăimântați (și cătând ajutor la mine - dar eu nu i l-am dat...); o fac, fie din fum de mirozne, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o culoare-ntr-o apă, ca un aluat Într-o covată, mirosul de ea, amestec de săpun de la mama și Încă ceva, numai al ei, al devușcăi, nu ceva rău, urât, dar necunoscut, parcă a sălbăticiune, dar mie-mi plac sălbăticiunile cum ’die ’vușca: uite-o, pe scaun, dinaintea mea, cu ochii ei, piezișați și-nspăimântați (și cătând ajutor la mine - dar eu nu i l-am dat...); o fac, fie din fum de mirozne, fie din aluatul alb și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
înhămându-se la de două ori mai multă alergătură și să te miști de două ori mai repede pe același traseu: apelul de seară, stingerea, deșteptarea, apelul de dimineață, îmbrăcarea și încolonarea pentru micul dejun. Turma de o sută de sălbăticiuni rămăsese cu un singur păstor-îmblânzitor și tată iubitor, căci erau ca și ai lui copiii ăia. Familia lui, familia celor fără familie, mereu în ochii lui și crescând sub ochii lui. Îi cunoștea, pe fiecare-n parte, după nume, porecle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
abătându-se cu puteri însutite asupra lui. Păi, ca întotdeauna, lovit și strivit de lumea care-și vede de treburi ca să mănânce o pâine. Ce fel de pâine, mânjită cu ce, mă rog, păi, nervi de fier să ai cu sălbăticiunile astea, și totuși nimănui nu i-ar da mâna să calce pe urmele lui madam Trifu, devenită în timp un etalon și un termen de comparație, căci orice profesor sau supraveghetor s-ar socoti mic copil pe lângă ea. Niște păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
explici, că ele abia așteaptă s-o bage la urnă, hă-hă-hă... Treaba cu băgatul la urnă, deh, cât de precaut să fii cu animalul ăsta care uneori dă impresia că-i ușor de dresat, dar își păstrează intacte instinctele de sălbăticiune carnivoră. Vezi bine că ea ucide pentru a supraviețui, iar supraviețuirea ei e cea dintâi garanție pentru supraviețuirea speciei. Când dai să i te împotrivești, riști să calci legile firii și să fii scuipat afară din lume și din viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sfios, aproape vinovat, mi-e foame, domnu’ Ogrinjan, mănânci cu mine? Nu, mulțumesc, tocmai am mâncat când am plecat de-acasă, și-n afară de asta, invitația ei suna oribil. Era ca și cum l-ar fi îmbiat cu carne de orfan, carnea sălbăticiunilor ălora mici pe care le ucidea seară de seară cu bulanul și cu zvasturi în cap... Și el fusese cândva ucis. Nu se putuse împotrivi și nu putea nici acum. Era un blestem perpetuându-se de-a lungul întregii vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de zi, trebuie să trudim să ne perfecționăm, ca să-i facem față. Ba taci că-i bine. Bine că și-a dat drumul la furat - o îndeletnicire cât de cât sportivă, pentru care are unele calități: în primul rând, agilitatea sălbăticiunii deprinse cu foamea și hăituiala, flexibilitatea și rezistența mușchilor, exersate în înfruntările amoroase îndrăcite, ce spulberă toate limitele sațietății, dragostea mea, asta ține și de foame, și de sete, și de dor de codru verde, iar la o adică-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
scutește-ne! Eu cred că nu ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cel mai depărtat de gheridon, cheltuindu-și numai prin lacome și furișe priviri dorințele de aventură ale sufletului ei, tânăr și cuminte. Nimic n-ar fi putut-o opri să apară timidă în fața ușii, mereu la aceeași oră. O mică sălbăticiune pe care n-aveai decât s-o lași în pace dacă voiai să n-o sperii. Și eu chiar asta făceam : liniștit, răsfoiam mai departe revistele și răspundeam la scrisori, în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ureche n-avea să mai treacă niciodată! Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Adevăratul vinovat?... Horia Victor fugea înaintea lui, îndepărtându-se și, aruncând priviri înapoi, rânjea neascunzându-și satisfacția. Era de felul său agil, la fel de agil ca o sălbăticiune, și nu putea fi prins. Și trebuia să ai și multă energie ca să-l ajungi din urmă. Daniel nu mai avea energie. Satisfacție și un soi de jenă inexplicabilă, asta putuse desluși Daniel în zâmbetul necunoscutei în timp ce se apropia de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Paul alerga neliniștită de la una la alta fiindcă nu reușea din prima clipă s-o recunoască pe Geta... dar nu, iat-o! ea era. Într-o rochie albă, scurtă, cu poalele zdrențuite fiindcă, sigur că da, era de fapt o sălbăticiune printre oameni ielele dispuneau de puterea de a vrăji, de a răspândi vrajă, chiar și acolo, pe scenă... N-o văzuse niciodată îmbrăcată sumar, nici măcar la orele de sport, așa că îi vedea pentru prima oară picioarele goale... Și brațul acela
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pași de ei strigi: <Mâinile sus! Nici o mișcare în plus! Sunteți încercuiți! Îndată vom sări din laturi cu automatele pregătite... <Bravo, Toaibă! Bravo, băieți! Știam eu că pot avea încredere în voi!Ă îmi ziceam în gând, urmărind pasul de sălbăticiune al lui Trestie. Ceilalți doi mergeau în paralel cu el. Eram atât de aproape de <inamică încât se auzea icnetul efortului depus la săpatul gropilor individuale. Apoi... n-am mai auzit decât somația lui Trestie și armarea automatelor celor doi care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mult, să nu văd ce făceau, cum se jucau. M-am așezat atunci cu spatele la zidul care înconjura curtea școlii. În felul acela eram apărat din spate. Trebuia numai să supraveghez ce se întîmpla în fața mea. Și stăteam astfel ca o sălbăticiune prudentă și curioasă, cu nările fremătând, uitîndu-mă la jocurile celorlalți, atent ca nu cumva cineva să-mi încalce teritoriul, să se apropie prea mult de mine. Pe vreo doi care au încercat i-am pus la respect cu pumnul, așa că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tare cu capul de un copac, încât s-a răsturnat pe spate. Profitând de situație și fără să mai stea pe gânduri, omul a scos cuțitul și l-a băgat în burta animalului. Apoi în dreptul inimii. Cu un geamăt sfâșietor, sălbăticiunea s-a mai zbătut de câteva ori, cu ultimele puteri, după care s-a făcut moale și a rămas în nemișcare. După ce și-a tras sufletul și și-a oblojit cum s-a priceput rana de la mâna stângă, vânătorul s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
acele timpuri depărtate, pădurea era plină de briganzi. Hoți de drumul mare, cum se spune pe la noi. La îndemnurile repetate ale lui Seine, aceștia i s-au alăturat. Ei au renunțat la ferocitatea faptelor lor, care semănau cu cele ale sălbăticiunilor, și au îmbrățișat noua credință în Dumnezeu. Astfel, cei mai mulți au acceptat să lucreze la opera ce avea să înfrunte timpul, să devină o picătură în oceanul istoriei și o permanentă sursă de inspirație pentru oameni cu har. Astfel au apărut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil, le păream noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită, ca într-o grădină zoologică, într-un internat bucureștean unde trebuia să fie "educată" și "civilizată". Amestecul de orgoliu și timiditate care era, încă de atunci, baza caracterului meu, nu mă împingea nici
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca să fie împiedicată să spună. Ca și autorul mesajului, îngerul păzitor, era probabil închisă undeva. Daniel Riegel îl urmărea cumva, din motive necunoscute. De parc-aș fi un animal sau de-astea. E tare la luat urma, să știi. Găsește sălbăticiuni pe care nu le vezi cu ochiul liber. Chestii de care noi doi nici n-avem habar că sunt acolo. Iubitul falsei tale surori se ține după tine, deghizat - Freud ar putea fi mai util decât RMN-ul. Fenomenul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]