731 matches
-
Tessalina preoteasa, prințesă a lunii. -Să ne scăldăm, să ne scăldăm-răspunseră în cor celelalte bacante. Formele nude ale sălbatecelor și frumoaselor preotese ale lunii, cu mișcări lascive se avântară în apa albastră și caldă a fluviului. Se sbenguiau, râdeau, strigau sălbatec, chipul lor strălucind în lumina lunii, ca niște false zeități. S-au scăldat până în zori de zi când una din bacante zări în razele soarelui de dimineață, zidurile templului. -Să ne distrăm suratelor-le instigă Agloanice-marea preoteasă. Ieșind din apă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
enigmaticelor bacante. Bacantele ajunseră la început de seară în valea ternarei Hecate, împreună cu prizonierii, descălecară. Încolăcindu-și brațele ca șerpii otrăvitori, se prosternară ternarei Hecate. După care începu ritualul dansului. Nude, lascive, atrăgătoare la păcat, preotesele lunii, râdeau și urlau sălbatec, chemând mieroase la dezmăț. Vai de prizonierul care era atras de voluptatea lor. După ritualul împerecherii era aruncat într-un abis fără sfârșit. Prin supremația lor, suprimă cultul lui Bachus. Preotesele lunii îl evocau pe Bachus ca monstru subteran, cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
traci înfierbântați de ură și însetați de sânge, se aruncaseră asupra lui Orfeu, străpungându-l cu săbiile. Orfeu întinde mâinile spre cer și inima-i se frânge, trupul îi moare, ca sufletul să nu-i mai subjuge. Tesalina cu bucurie sălbatecă aștepta proorocirea. Când o lumină strălucitoare îi învălui corpul, Orfeu cu ochii deschiși, cu voce blândă plină de beția morții rosti, -Euridice, și o fixă cu privirea pe Angloanice, penetrându-i ochii. Preoteasa oarbă îngrozită dispăru ca biciuită. Bacantele și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
rege și moare în exil; copii fiind, atât Sábato, cât și Cioran păreau a face parte dintr-un univers compact, destinat a fi "pentru totdeauna", aparținând veșniciei: patul, părinții, casa, copacii din curte, prieteniile, toate făceau parte din siguranță "lor sălbateca și de neînvins", cum spune Cătănia, unul din exegeții lui Sábato. Este absolutul lor, iar despărțirea de acesta înseamnă conștientizarea că există universul, inaccesibil pentru ei, ca fiind două entități diferite el și celălalt sursă a melancoliei pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de rafinament literar, care culminează cu Contrapunct al lui Huxley, considerat de fanaticii vremii ca fiind cel mai mare român al secolului. Nu era greu să intuiești ce va urma, în virtutea aceleiași dialectici din școlile artistice dintre perfecțiune și neprelucrat, sălbatec. Cu un geniu deconcertant, cu cea mai mare îndemânare artistică ce se poate vedea într-o opera literară, prin vocile unor personaje cinice și sofisticate, cerebrale și decadente, care vorbesc ca niște tehnicieni consumați despre relativitate sau artă egipteană, folosind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mare, dar, ceea ce este admirabil, este că omul continuă să lupte, în ciuda a toate, si ca, decepționat sau trist, obosit sau bolnav, continuă să aibă proiecte, să-și are pământul, să lupte și să creeze chiar frumusețe, într-o lume sălbateca și ostilă. Ar trebui ca asta să fie suficient ca să ne demonstreze că lumea are un sens misterios al ei și ca să ne convingă că, deși muritori și perverși, noi, oamenii, putem să atingem într-un fel măreția și eternitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Blaise Cendrars sau Paul Morand. Debutul poemului anunță deja o atare perspectivă, echivalînd cu o schiță de program: Îți Închin un imn ție veac al mediocrității nu mai vînăm ursul sur prin munții americii brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece ne operăm visele ca intestine singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor... Renunțînd la ipostaza eroică tradițională, poetul Își Îndreaptă În schimb atenția spre „mediocritatea” timpului său, redimensionîndu-și „inspirația” după tiparele mai modeste, În aparență, ale experiențelor moderne. Însă poemul se
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un spectacol plin de dinamism și culoare; o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerînd o vîrstă a unității cosmice originare, ca În aceste Bucurii Îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglica nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
contrast net cu libera mișcare Într-un spațiu elementar, al contactului direct cu lumea frustă a naturii, sau În opoziție cu visele, cu alții agenți eliberatori: „nu mai vînăm ursul sur prin munții americii / brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” [care] ca o temniță te izolează”, despre ieșirea din „tunelul nemișcării / absenței”, ori despre zbaterea de a scăpa din
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Spaimele te Întîmpină precum În carnaval măștile” (Brățara nopților). Două versuri din Plante și animale rostesc cuvîntul esențial pentru calificarea acestei viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai tîrziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
primară și plenară vîrstă de aur. Un poem precum Bucurii Îngăduite, din volumul Plante și animale ar putea fi luat drept text emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglicile nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă rîsul izbește În cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „SÎngele tău e-n trîmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o Încoardă” - sînt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte Întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, În Întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare a cuvîntului ca bun conducător
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și nervurele ei sunt coarnele renilor Reni, reni, ca placa negativă a fotografiilor Reni ca niște balamale la porțile piscurilor... Sau, În finalul cunoscutei secvențe (XI) a tipografiilor: „Tipografii, / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatecă / Oglinzi În care imaginea sufletului se adună /.../ Cărțile sunt Încă umede de sărutul mașinelor /.../ Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele / Ca toate păsările / Cărțile: cîte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: cîte trepte spre ferestruica deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
adesea abstracte mai degrabă decît concrete. Narațiunile literare moderne au condiții care s-ar putea descrie în termenii obiectului, cu un oarecare grad de probabilitate, ca realizare, eliberare, fericire, autocunoaștere. Și încă rămîn pe dinafară povestirile de spionaj, povestirile "Vestului sălbatec”, romanțurile și povestirile polițiste unde se urmărește un anume obiect tangibil: un anume criminal sau un amant, un agent sau un document secret. În multe tipuri de narațiune modernă, rolul de furnizor/remitent/supra-ajutor s-a atenuat sensibil; dar, din
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Painting, consideră că cele mai multe potențialități narative apar în scenele vizuale cu subiecte istorice și mitologice și cele mai puține, în portrete și alegorii. William Labov, în Language în the Inner City,crede că este narativ ceea ce este terifiant, periculos, ciudat, sălbatec, hilar, straniu, nebunesc, amuzant, încântător sau neobișnuit. În Picture of Romance.Form Against Context in Painting and Literature Wendy Steiner trece în revistă o serie de abordări și consideră că narativitatea constituie o trăsătură notabilă a vizualității. Ea îl amintește
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
tot, s-ar putea numi, în sensul la care se referă Lefebvre atunci când conturează portretul ritmanalistului, privire ritm-analitică. Acest aspect al privirii nu sesizează numai repetiții, reluări, întoarceri și cadențe, lipsite de libertate și osificate pictural, așa cum apar în Trandafiri sălbateci de Nicolae Grigorescu, unde trandafirii galbeni desfășoară un ritm diferit de acela al trandafirilor albi sau roșii, în Flori de măr de Aurel Băeșu, unde ritmul discret răvășit și sărac al frunzelor este dominat de grupajele ritmice bogate ale petalelor
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
la cunoașterea imaginii, participă la un fel de experiență vizionară care nu este divinatorie, care ține de cunoașterea narativă imediată și care asociază narațiunea și pictura, potrivit unui principiu de conectare acauzal, într-o rezonanță simpatetică. În tablouri ca Trandafiri sălbateci de Nicolae Grigorescu, Flori de nalbă 1 de Nicolae Grigorescu, Flori de nalbă 2 de Nicolae Grigorescu, Flori de măr 1 de Nicolae Grigorescu, Flori de câmp de Nicolae Toniza, Flori de măr 2 de Gheorghe Petrașcu, Nalbe de Nicolae
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
nu se mai află atât de aproape de ritmurile naturale ale timpului cotidian măsurant, adică de ritmurile fundamentale ale naturii. Desprinse din natură, sortate atent și așezate cu grijă după criterii cromatice sau estetice, pe suprafețe discret individualizate, florile din Trandafiri sălbateci de Nicolae Grigorescu și Flori de măr de Aurel Băeșu poartă deja urmele unei linearități asociate cu practicile cotidiene. Imaginile florilor din farfuriile sau oalele de lut și vasele metalice, de ceramică sau de sticlă, de forme din cele mai
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
O lume în care personajele și obiectele din spatele picturii sunt reinventate, cu fiecare nouă narațiune, prin forța mediatoare a agentului imaginator care are acces la realități posibile ale picturii, închise și interzise fără mijlocirea lui. Sunt analizate tablouri ca Trandafiri sălbateci, Flori de măr, Flori de nalbă de Grigorescu, Flori de câmp de Toniza sau Flori de măr de Petrașcu în care ritmul, ca formă semnificantă, care favorizează lectura narativă a picturii, dezvoltă, dincolo de ritmurile explicite, narațiuni ale ritmurilor implicite. Este
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
pălească-să, veștedzască-să, nu înflorească, nu înverdzască, nici să odrăslească, și pre domnul lor cu jele, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tânguind, nencetat să pomenească. Ochiuri de cucoară, voi, limpedzi izvoară, a izvorî vă părăsiți, și-n amar vă primeniți. Gliganul sălbatec viieriu, și-n livedzile lui ursul ușeriu să să facă, în grădini târvelește, în pomăt batelește să să prefacă. Clătească-să ceriul, tremure pământul, aerul trăsnet, nuării plesnet, potop de holbură, întunerec de negură vântul să aducă. Soarele zimții să-și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
neputând, cu jiganiile mai mari și mai tari de luptă ne-am apucat. Pre Inorog gonim, pre Fil izgonim, Lupului țircălamuri, din carile să nu cumva iasă, i-am șiruit, pre Ciacal în numărul jigăniilor nu-l numim, pre Căprioara sălbatecă ca cum duh viețuitoriu n-ar avea o socotim. Au nu sint acestea toate mai mult decât liliecii, au nu sint mai vrednice decât muștele? (Ce ochiul mândriii pe leu șoarece vădzind, mai pre urmă pre șoarece leu simpte.) De
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deplin măiestria compozitorului, Alzira a reprezentat din păcate un eșec în cariera lui Verdi. Pe ansamblu impresia generală asupra operei ar fi putut fi rezumata de cuvintele filozofului englez, Thomas Hobbes, care referindu se la viața umană o caracteriza: “ dezgustătore, sălbateca și scurtă”. La o distanță de 150 de ani de la premiera putem avea azi o viziune mult mai pozitivă a operei Alzira. Reamarcabilele calități ale lui Verdi din perioada să timpurie de creație - forță expresiva, sensul precis al structurilor - sunt
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
realizarea actului sexual. Roaba are locul ei printre aceste din urmă reprezentări; este mai directă decât acestea, care includ elementele substitutive asigurate de elementul de tracțiune animală. Această circumstanță conferă actului împerecherii caracterul unui efort fizic extrem și insuportabil, foarte sălbatec și excesiv, care este ilustrat din nou de "furca înfiptă în pământ" (1998: 295-296). Ultima fază a "dezvoltării argumentative ce constituie mitul", agresiunea sexuală a femeii, este astfel rezumată: A treia fază: Ca și în cazul mantidei, femela devorează masculul
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
satul Șiriu. Satul Pantelimon fusese înființat de către români pe vatra fostului sat tătărăsc Ceatal-Orman, distrus de către ruși în cursul războiului Crimeii (1853-1856)1136. Era situat pe valea pârâului Ceatal-Orman, la 14 km S-E de satul Șiriu, "într-o pozițiune sălbatecă (...) ce amintește de pustietatea de odinioară a Dobrogei"1137. Principalul motiv al distrugerii satului în timpul războiului Crimeii a fost acela că aici se afla reședința hanului tătarilor din Dobrogea. Satul Erkesek era situat pe dealul cu același nume, la 8
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Adresa i-am aflat-o Într-o bună zi, când formase un mic pachet, cu câteva alimente, pe care le expedia la Berlin. Armata germană, ca să ne facă plăcere scotea În acea vreme o revistă ilustrată „Valahia sălbatică”. Cât de sălbatecă era Însă viața la Cojocaru pentru berlinezul meu! Donnerweter, spunea Teichert, cum se poate trăi aci fără magazin, fără școală, fără biserică, fără frizer, oameni tot timpul cu picioarele goale. Ca să mergem la satul cel mai apropiat Tufești trebuia să
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]