243 matches
-
și comuna Rași cu satele Rașii Noi și Rașii Vechi. În 1950, comunele au trecut în administrarea raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, comuna Rași dispărând la un moment dat, inclusă fiind în comuna Sălcioara. Aceasta a revenit la județul Ialomița în 1968, fiind atunci formată din satele Sălcioara, Rași și Dibești, ultimul sat dispărând înainte de .
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
trecut în administrarea raionului Lehliu din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, comuna Rași dispărând la un moment dat, inclusă fiind în comuna Sălcioara. Aceasta a revenit la județul Ialomița în 1968, fiind atunci formată din satele Sălcioara, Rași și Dibești, ultimul sat dispărând înainte de .
Comuna Sălcioara, Ialomița () [Corola-website/Science/301249_a_302578]
-
Podenii Noi este o comună în județul Prahova, Muntenia, România, formată din satele Ghiocel, Mehedința, Nevesteasca, Podenii Noi (reședința), Podu lui Galben, Popești, Rahova, Sălcioara, Sfăcăru și Valea Dulce. Comuna se află în valea râului Lopatna (un pârâu cu apă sărată), în zona cursului inferior al său. Satele sunt dispuse de-a lungul a două linii, una în vale, spre nord, pe malurile răului, cu
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
lungul a două linii, una în vale, spre nord, pe malurile răului, cu satele Podu lui Galben, Sfăcăru, Podenii Noi, Valea Dulce și Popești; și a doua în zona de sud, pe versantul unui deal, cu satele Ghiocel, Mehedința, Nevesteasca, Sălcioara. Un alt curs de apă din comună este pârâul Oghiza. Prin partea sa nordică, comuna este traversată de șoseaua județeană DJ102M, care o leagă spre vest de Bălțești și spre est de Apostolache, iar prin partea de sud de șoseaua
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
comuna Podenii Noi au rămas satele Podenii Noi, Podul Galben, Popești și Valea Dulce. În 1950, comunele au trecut în subordinea raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1964, satul Păcăloaia a fost rebotezat "Sălcioara", iar în 1968 s-a revenit la organizarea pe județe și cele două comune au redevenit parte a județului Prahova. Tot atunci, comuna Mehedința s-a desființat, fiind inclusă în comuna Podenii Noi. Două obiective din comuna Podenii Noi sunt
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
Carpinus betulus"), teiul alb ("Tilia tomentosa"), jugastrul ("Acer campestre"), ulmul ("Ulmus glabra"), arțarul ("Acer tataricum"), porumbarul ("Prunus spinosa"), măceșul ("Rosa canina"), cornul ("Cornus mas"), sângerul ("Cornus sanguinea"), salcâmul ("Robinia pseudacacia"), frasinul ("Fraxinus excelsior"), alunul ("Corylus avellana"), cireșul sălbatic ("Prunus avium"), sălcioara ("Elaeagnus angustifolia"), glădița ("Gleditsia triacanthos"). Au mai fost plantate în ultimii 30 de ani și specii rășinoase: pinul ("Pinus sylvestris"), molidul ("Picea excelsa"), tisa ("Taxus baccata") ș.a. Pajiștile, fânețele și pășunile au o vegetație ierboasă caracteristică acestei zone. Predomină speciile
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
transferate raionului Mihăilești și apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București; comuna Ghimpați a luat în acea perioadă numele de "Crovu". În 1964, satul și comuna Bălăria au luat numele de "Valea Plopilor", iar satul Ghimpați pe cea de "Sălcioara". În 1968, cele trei comune au trecut la județul Ilfov, iar comunele Naipu și Valea Plopilor au fost desființate, satele lor trecând la comuna Crovu; tot atunci, satele Crovu și Sălcioara au fost comasate sub vechiul nume al satului Sălcioara
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
de "Valea Plopilor", iar satul Ghimpați pe cea de "Sălcioara". În 1968, cele trei comune au trecut la județul Ilfov, iar comunele Naipu și Valea Plopilor au fost desființate, satele lor trecând la comuna Crovu; tot atunci, satele Crovu și Sălcioara au fost comasate sub vechiul nume al satului Sălcioara, "Ghimpați". În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Unsprezece obiective din comuna Ghimpați sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
Sălcioara". În 1968, cele trei comune au trecut la județul Ilfov, iar comunele Naipu și Valea Plopilor au fost desființate, satele lor trecând la comuna Crovu; tot atunci, satele Crovu și Sălcioara au fost comasate sub vechiul nume al satului Sălcioara, "Ghimpați". În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Unsprezece obiective din comuna Ghimpați sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două din ele sunt situri arheologice
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
cultura Gumelnița) și din perioada Latène. Celelalte nouă sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1876); conacul Petrașcu (1885), azi unitate de pompieri, ambele din satul Copaciu; biserica „Sfântul Nicolae” (1868) din zona vechiului sat Sălcioara; biserica „Sfântul Nicolae” (1866) din fostul sat Crovu; depozitul de tutun (1880); școala veche (1885), ultimele patru din satul Ghimpați; biserica „Sfântul Gheorghe” (1931); o casă din anii 1925-1930, ambele din satul Naipu; și biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
la județul Ilfov, reînființat. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Giurgiu. Stradă Băcanu, Strada Tufan, Strada Argeșului, Strada Șabărului, Strada Pădurii, Strada Liliacului, Strada Bortea, Strada Brebina, Strada lui Tache, Strada Stufului, Strada Sălcioara, Strada Agricultorilor (Cărusașilor), Strada Constructorilor, Strada Puțul cu salcie.
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
Curcani este o comună în județul Călărași, Muntenia, România, formată din satele Curcani (reședința) și Sălcioara. Comuna se află la vărsarea râului Luica în Argeș, pe malul stâng Argeșului și pe ambele maluri ale Luicii; Luica formează în zona comunei lacul Curcani. Prin comuna Curcani trece șoseaua națională DN4, care leagă Oltenița de București, precum și calea
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
în singurul ei sat o populație de 2085 de locuitori. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Oltenița din regiunea București, pentru ca în 1968 să revină la județul Ilfov, reînființat, atunci fiind consemnat pe teritoriul comunei și micul sat Sălcioara. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Patru obiective din comuna Curcani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
a dus la transferarea comunei la județul Călărași. Patru obiective din comuna Curcani sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Călărași ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt clasificate ca situri arheologice, toate trei în zona satului Sălcioara o așezare din perioada Latène aflată în punctul „Moara”; o așezare din secolele al IV-lea-al III-lea î.e.n. aflată în punctul „Potcoava”; și o altă așezare din secolele al II-lea-I î.e.n. aflată în zona confluenței dintre
Comuna Curcani, Călărași () [Corola-website/Science/310317_a_311646]
-
dispune de 120 de locuri, dar numărul copiilor care frecventează grădinița este mult mai mare. La grădiniță activează circa 28 de angajați, inclusiv 12 cadre didactice. Satul Răuțel este cunoscut prin tradițiile sale, aduse din Bucovina. În special, formația locală „Sălcioară” este cea care păstrează melodia și cuvintele cântecelor. În timpul sărbătorilor de iarnă, la Răuțel poți vedea o veritabilă Bandă a lui Joian, Irodul, Capra, Căluțul, Ursul - obiceiuri bucovinene. Localitatea este gazificată integral, iar numărul posturilor de telefoane în 2008 se
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
posibilitate de diversificat activitățile și de a implica un cerc cît mai mare de copii. În cadrul Casei de Cultură activează două cercuri de dans : cercul de dans modern « Speranța » și cercul de dans popular « Opincuța ». De asemenea activează colectivul folcloric « Sălcioara », care are 13 membri, dar din motivul lipsei costumelor naționale a fost ratată posibilitatea de atestare ca colectiv « model ». Este constituit și un ansambul de muzică ușoară, care de asemenea duce lipsă de instrumente muzicale. Pentru odihna tinerilor se organizează
Salcia, Șoldănești () [Corola-website/Science/305249_a_306578]
-
în zona superioară pe versantul sudic al dealului în zona stâncoasă (calcaroasă) plantații de pin negru, cu rol de protecție împotriva căderilor de bolovani. Zone destul de mari de pe pantele sudice ale dealului aflate la altitudini mai mici, sunt ocupate de Sălcioară, măceș și păducel. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari. Livezi, culturi de porumb, lucernă și leguminoase, fânețe sau pajiști (suprapășunate de oi, vaci și capre), ocupă suprafețe relativ mici, astfel că
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
osul iepurelui, mohorul, loboda, știrul, murul, pirul, troscotul, floarea țigăncii, căpșunul, ciuperca, ceapa ciorii, buretele, sorbul, fust păsăricii sau volbura, iarba mare, hreanul, scaietele, mușețelul, talpa-gâștii, coada vacii, etc. Flori: micșuneaua, mărgăritarul, vioreaua, turcaletele, brebenelul, drăgaica, aglicea, garoafa, busuiocul, călțunașul, sălcioara, stânjenelul, crinul, bujorul, macul sălbatic. Plante de apă: papura, țipirigul, trestia, barba caprii, lumânărica, laurul, cucuta, susaiul, izma, Ca plante furajere cresc: trifoiul, lucerna, dughia, măturile, borceagul, etc. Inul, cânepa și bumbacul care au fost cultivate cam până în 1955, au
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]