244 matches
-
I-IV Panaghia a fost reabilitata prin același program. În prezent Școală Sălcuța și structurile din subordine au în total 262 de elevi repartizați astfel: 4 clase gimnaziu cu 81 elevi, 6 clase I-IV cu 105 elevi la scoala Sălcuța, 2 clase simultan la structura Panaghia cu 31 elevi, 1 grupa mixtă la grădiniță Sălcuța cu 24 elevi, 1 grupa mixtă la grădiniță Panaghia cu 21 elevi. Cursurile se desfasoara într-un singur schimb între 8:00-14:00. În școala
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
din subordine au în total 262 de elevi repartizați astfel: 4 clase gimnaziu cu 81 elevi, 6 clase I-IV cu 105 elevi la scoala Sălcuța, 2 clase simultan la structura Panaghia cu 31 elevi, 1 grupa mixtă la grădiniță Sălcuța cu 24 elevi, 1 grupa mixtă la grădiniță Panaghia cu 21 elevi. Cursurile se desfasoara într-un singur schimb între 8:00-14:00. În școala noastră își desfășoară activitatea 20 de cadre didactice din care: 2 educatoare, 8 învățătoare, 10
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
(n. 13 februarie 1951 în Sălcuța, Dolj este un scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debut editorial: 1975, la Editura „Scrisul Românesc” din Craiova. A publicat, de asemenea, articole și proze în nenumărate reviste, antologii și almanahuri, a fost în conducerea revistelor „Meridian” și „Exploziv
Jean Băileșteanu () [Corola-website/Science/312822_a_314151]
-
familii (Oprea, Haret, Spatari, Banari etc.) venite din satul Tîrnova, ținutul Hotin, acum, raionul Edineț, care s-au așezat cu traiul pe moșia satului Purcari. Numele localității provine de la un odagiu, crescător de oi, cu numele Anton, originar din satul Sălcuța, de lîngă Căușeni, care a fondat o odaie (cătun) în valea Zăvoiului, în jurul căreia s-au așezat familiile venite de la Tîrnova . Geografic, satul Antonești este situat la o distanță de 23 km de centrul raional Ștefan-Voda și 117 km de
Antonești, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305618_a_306947]
-
așezări la înălțime, pe deal, că cele de la Starcevo-Cris, Precucuteni, Cucuteni. Așezările erau deschise, aparate natural. Erau fortificate sau împrejmuite, că cele de la Târpesti/Precucuteni, Traian-Dealul Viilor/Cucuteni, Ghindaresti/Gumelnita Așezările erau de tip tell, că cele de la Gumelnita, Hamangia-Hârșova, Sălcuță și Stoicani din Aldeni. Erau împrejmuite de șanțuri, valuri de pământ, palisade din pari și nuiele, din pietre și lut că cele de la Ghindaresti. Construirea fortificațiilor presupunea un efort colectiv mare, așezările fiind de dimensiuni mari. Se desfășurau inelar sau
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Archiud) • (Arcalia) • (Bârla) • (Beclean) • (Bidiu) • (Bistrița) • (Bozieș) • (Bretea) • (Budacu de Jos) • (Buduș) • (Bungard) • (Căianu Mic) • (Cepari) • (Chiochiș) • (Chiraleș) • (Ciceu-Giurgești) • (Coasta) • (Corvinești) • (Cristur-Șieu) • (Delureni) • (Dipșa) • (Domnești) • (Dorolea) • (Fanate) • (Fântânele) • (Fântânița) • (Ghinda) • (Hirean) • (Ilișua) • (Jelna) • (Matei) • (Miceștii de Câmpie) • (Nimigea de Jos) • (Sălcuța) • (Sărățel) • (Sângeorzu Nou) • (Sânmihaiu de Câmpie) • (Silivașu de Câmpie) • (Strugureni) • (Stupini) • (Șieu-Odorhei) • (Șopteriu) • (Tărpiu) • (Tăure) • (Vermeș) • (Visuia) • (Zoreni) • (Beclean) • (Beia) • (Bod) • (Brașov) • (Câtă) • (Comana de Jos) • (Comana de Sus) • (Cristian) • (Criț) • (Crizbav) • (Cuciulata) • (Dacia) • (Fântână) • (Felmer) • (Fișer) • (Hălmeag) • (Hoghiz) • (Homorod
Listă de așezări daco-romane din România () [Corola-website/Science/314624_a_315953]
-
Jiu, de la intrarea în Podari, care a fost construit pentru două căi, una feroviară și cea rutieră deasupra. Infrastructura s-a realizat din piatră cioplită la exterior, iar suprastructura din metal. Gările unde trenul oprește de la început sunt: Jiu, Podari, Sălcuța, Segarcea, Portărești, Afumați, Băilești, Moțăței, Maglavit, Golenți, Calafat și Calafat Port.
Calea ferată Craiova–Calafat () [Corola-website/Science/319892_a_321221]
-
este un oraș în județul Dâmbovița, Muntenia, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Fusea, Hagioaica, Mereni, Plopu și Sălcuța. Aflată în mijlocul unei câmpii ce-i poartă numele, străbătută de ape cu debite constante, localitatea se prezintă ca un nod feroviar secundar, având o poziție mediană față de orașele București, Pitești și Târgoviște. Orașul Titu este situat în partea de sud
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
și Atârnați, cu 1606 locuitori, și în ea funcționau patru biserici, două școli, o moară de aburi și instituțiile administrative ale plășii. Pe atunci, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornetu, cu satele Cornetu (Sălcuța) și Boteni, având 1854 de locuitori. Aici funcționau o moară de aburi, una de apă pe Dâmbovița, o fabrică de făină și griș, una de spirt (toate în satul Boteni), plus două biserici și o școală. În 1925, Anuarul Socec
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
biserici și o școală. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Titu ca reședință a plășii Titu din același județ, având în compunere satele Atârnați, Codreanu, Dâmbovicioara, Dobreasca, Fusca, Hagioaica, Plopu și Titu, cu 3008 locuitori. Comuna Cornetu era denumită acum "Sălcuța", având în compunere aceleași sate, Cornetu-Sălcuța și Boteni, cu 2112 locuitori. În 1931, satele Dâmbovicioara-Dobreasca, Atârnați și Codreanu s-au separat pentru a forma comuna Principele Mihai, comuna Titu rămânând cu satele Fusea, Hagioaica, Plopu și Titu-Târg. Comuna Sălcuța avea
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
acum "Sălcuța", având în compunere aceleași sate, Cornetu-Sălcuța și Boteni, cu 2112 locuitori. În 1931, satele Dâmbovicioara-Dobreasca, Atârnați și Codreanu s-au separat pentru a forma comuna Principele Mihai, comuna Titu rămânând cu satele Fusea, Hagioaica, Plopu și Titu-Târg. Comuna Sălcuța avea în compunere satele Sălcuța și Mereni. În 1950, județele au fost desființate, iar cele două comune au trecut inițial la raionul Răcari din regiunea București; în 1952, comuna Titu a devenit reședința raionului omonim din aceeași regiune. În 1968
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
aceleași sate, Cornetu-Sălcuța și Boteni, cu 2112 locuitori. În 1931, satele Dâmbovicioara-Dobreasca, Atârnați și Codreanu s-au separat pentru a forma comuna Principele Mihai, comuna Titu rămânând cu satele Fusea, Hagioaica, Plopu și Titu-Târg. Comuna Sălcuța avea în compunere satele Sălcuța și Mereni. În 1950, județele au fost desființate, iar cele două comune au trecut inițial la raionul Răcari din regiunea București; în 1952, comuna Titu a devenit reședința raionului omonim din aceeași regiune. În 1968, comuna Sălcuța a fost desființată
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
în compunere satele Sălcuța și Mereni. În 1950, județele au fost desființate, iar cele două comune au trecut inițial la raionul Răcari din regiunea București; în 1952, comuna Titu a devenit reședința raionului omonim din aceeași regiune. În 1968, comuna Sălcuța a fost desființată și inclusă în comuna Titu, care a fost declarată oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Titu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
ale artei olăritului din întreaga epocă neo—eneolitică. Începând cu perioada eneoliticului, apar și așezările întărite cu val de pământ și șanț de apărare, de tip tell. O astfel de așezare este cea de la Strehareț care era locuită de comunitățile Sălcuța (venite din Oltenia). Acestea, în urma contactului direct cu comunitățile contemporane Gumelnița (din Muntenia), dădeau naștere, în această zonă, unui facies cultural sălcuțeano - gumelnițean, specific vestului Munteniei. De fapt,și în alte etape istorice, valea Oltului Inferior a reprezentat o zonă
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
Inferior a reprezentat o zonă de interferență culturală între culturile sosite din est și cele din vest sau cele difuzate din sudul Dunării: aspectul cultural Vinca - Dudești care și-a adus contribuția la formarea culturii Vădasta, Boian V - Gumelnița I - Sălcuța IV, specifice eneoliticului și perioadei de tranziție spre epoca bronzului, aspectul cultural Chilia - Militari (sec. II d.Hr. - IV d.Hr.). În perioada de tranziție dintre eneolitic și epoca bronzului (2500 î.Hr. - 1800 î.Hr.), în arealul Slatinei s-au așezat
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
2 clopote fără nici o inscripție, este așezată în fața bisericii la o distanță de 4 m. Clopotnița a fost renovată în anul 1972 de către un șantier prin DMI și în anul 1997, din fonduri proprii. Deoarece, în decursul vremurilor arhiva filiei Sălcuța a avut de suferit foarte mult, nu se găsește o evidență clară în legătură cu trecutul istoric al filiei. Aceasta și din cauză că filia Sălcuța a fost mult timp administrată de către preoții din satele vecine. Totuși, în jurul anului 1900 până în anul 1923, se
Biserica de lemn din Sălcuța () [Corola-website/Science/316592_a_317921]
-
de către un șantier prin DMI și în anul 1997, din fonduri proprii. Deoarece, în decursul vremurilor arhiva filiei Sălcuța a avut de suferit foarte mult, nu se găsește o evidență clară în legătură cu trecutul istoric al filiei. Aceasta și din cauză că filia Sălcuța a fost mult timp administrată de către preoții din satele vecine. Totuși, în jurul anului 1900 până în anul 1923, se cunoaște că a fost preot Lazăr Stupinean, înainte fiind învățător în sat. Până în anul 1925 a fost administrată de preotul Constantin din
Biserica de lemn din Sălcuța () [Corola-website/Science/316592_a_317921]
-
anului 1900 până în anul 1923, se cunoaște că a fost preot Lazăr Stupinean, înainte fiind învățător în sat. Până în anul 1925 a fost administrată de preotul Constantin din Sânmihaiu de Câmpie, după care a urmat ca preot Toader Oltean din Sălcuța, până în anul 1927, după care a fost administrată de către preotul Toader Pop din Fântânele până în anul 1929. Din anul 1929 până în anul 1936, a fost preot Augustin Popa din Herina, apoi a fost administrată de către preot Emil Chiciudean din Zoreni
Biserica de lemn din Sălcuța () [Corola-website/Science/316592_a_317921]
-
un critic și istoric literar român. S-a născut în familia agricultorului Constantin Băileșteanu și al soției sale, Floarea (n. Bosa), primind la naștere prenumele Ștefan. Era fratele mai mare al scriitorului Jean Băileșteanu. A urmat școala elementară în comuna Sălcuța (1954-1961), Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1961-1965) și apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). După absolvirea facultății a lucrat ca lector la Centrala Cărții (1970-1971), instructor la Direcția Literaturii și Publicațiilor, sectorul Edituri, din
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]