296 matches
-
o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii lucrătoarea, necontenindu-și zbaterea nici cînd mortul a fost coborît În groapă, era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu și săltăreț care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu limba, și dimpreună cu trepădușii carnavalului inspir muzica
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nu caut băutura. Ea mă caută pe mine. Poate să fie de care o fi, eu beau de toate, explică el, aprinzându-și o țigară. Chelnerul cel rotofei se apropie pe picioarele lui scurte, evoluând într-un mers rapid și săltăreț, pe care, după aparențe, nu i l-ai fi bănuit. Potrivit obiceiului său răzășesc, Vladimir, îi oferi creștinește, colegului de drum, o primă tratație, luând două pahare de Label five: câte un pahar de fiecare. Nu știu sigur de unde-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Bine-mi pare și mă bucur de-asemenea sfat! Iară din câte vrei s-auzi, cumnată, bag samă că prima o să fie cu cântec. ISPAS: Ce tot spui acolo, Dănilă? DĂNILĂ: Spun bine, bădie. (se aude, apropiindu-se, o melodie săltăreață, cântată cam scârțâit la vioară) Ei, am sau n-am dreptate? Aista-i Pâșpâlică, scripcarul, aista simte peste trei hotare unde-i rost de-oleacă de petrecere. Să știți că mi-a venit, așa, o vitejie și-un chef, ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să o bag în pat. În timp ce părăseam biroul lui Vogelmann și ieșeam în stradă, visam cu ochii deschiși o închipuire erotică elegantă cu mătase și dantelă. Sex-appealul lui Hildegard era una peste alta mai eficient decât închipuirile fierbinți cu sâni săltăreți și fese. Oricum, știam că fantezia mea de soțior era puțin probabilă de vreme ce, mai mult ca sigur, adevăratul Herr Steininger, dacă ar fi fost în viață, și-ar fi condus aproape sigur tânăra și frumoasa soție acasă pentru ceva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spus relaxat, dar am creierul complet gol. — E foarte cald, zic într-un final. Bravo. — Îhâm. Nathaniel aprobă din cap și pășește cu ușurință peste zidul de piatră, în grădina de verdețuri. Încerc să-l urmez și eu cu pas săltăreț și mă lovesc cu piciorul de zid. Au. — Totu’n regulă ? Nathaniel se întoarce către mine. — Da ! spun radioasă, în ciuda faptului că piciorul îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Înclinată spre trândăveală ca și cele de la Istanbul sau Cairo, verande Împodobite cu palmieri și, În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur europene, să degustăm stridii, apoi un soté de pui à la lyonnaise, specialitatea maestrului bucătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
căruțul. Tânără cosmopolită N-o preocupă etica, Compatrioții îi displac, Străinii însă-i sunt pe plac, Să schimbe genetica... Enigmă biografică Originea lui e secretă, Pe părinți nu îi cunoaște, Deși născut cum se naște E conceput în eprubetă! Gene săltărețe Este știut că într-un an, Gene-apar din vechi trecut, Astfel că noul născut, Seamănă mult cu TRAIAN. Istoria noastră Nu este drept pe doi confrați Oprobriul altor să-i îngroape, Că ei se află prea aproape: Strămoșii ne-au
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții! {EminescuOpI 137} SCRISOAREA II De ce pana mea rămâne în cerneală, mă-întrebi? De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi? De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt, Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă A turna în formă nouă limba veche și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
un pericul, Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul. Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi, De ce dorm îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile... De-oiu urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda. Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură, Laudele lor de sigur m-ar mâhni peste
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o banchiză polară. în transparența lui scria, cu semne vechi, cuneiforme, trei rânduri dintr-o poveste amară. în vis știam povestea pe de rost, iar ce scria în oul ce plutea, era chiar tâlcul visului, care, firește, îmi scăpa. muzici săltărețe și moi îl săltau ritmic, departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și mă uit în continuare: e ca și cum aș avea nevoie să văd asta, pentru că dacă nu mă uit la tot, s-ar putea să nu fie adevărat. Mă întind și trag mai aproape una dintre revistele din grămadă. „Mare și săltăreață!“ apare pe copertă: e un titlu aprins peste poza unei femei care este nu prea e femeie, ci mai mult un munte de carne. E complet goală, rânjește la aparatul de fotografiat și-și îndepărtează picioarele, probabil ca să ajute privitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un pic din Bulevardul Eroilor, până ieșim pe Podul Michelangelo, slab luminat de câte-un far de mașină. În tăcerea ca de sfârșit de lume se aude în spatele nostru, la început slab, apoi tot mai clar, un fel de târșâit săltăreț, în pas cu noi. Încremenim de frică. Dacă ne urmărește cineva? Ne oprim, lăsăm sacoșa jos. Zgărmănatul încetează. Ne uităm de jur-împrejur: nici țipenie de om. Pipăim sacoșa și jumătatea de mortăciune, până când, foarte repede, ne luminăm: din cauză că am îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
puteri și mă simt un fel de Nikita, G.I. Jane, Lara Croft sau Yu Shu Lien din Tigru și dragon. Arunc rucsacul în spate ca pe-un fulg, înșfac scurt, cu o mișcare hotărâtă sacoșele burdușite și pornesc în pas săltăreț spre casă. De multe ori, în timp ce străbat parcul, îmi dau drumul și fredonez voios, tot mai tare și mai neînfricat o-di-ri-di-di-na u-ha. Anamaria Beligan S-a născut în 15 noiembrie 1958 în București, unde a locuit până când a plecat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mele agitate, dar apoi, dând nepăsătoare din umeri, adăugă: Se pare că o tânără persoană de la o ceainărie din City și-a părăsit postul. A zvârlit scurt un zâmbet și, pretextând că are programare la dentist, a pornit cu pas săltăreț mai departe. Mărturisesc că eram mai mult interesat decât întristat. Pe vremea aceea experiența mea directă de viață era foarte redusă și mă ispitea ideea de a da peste un incident - între oameni cunoscuți mie - de genul acelora despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi de acord omul, zise la rându-i mama. -De ce? întrebă și Somnoros. -Ai întrebat ca să știm că și tu faci parte din această familie? Sau... ca să te bagi în discuție? -Nu înțeleg nimic tată, zise la rându-i Săltăreț. -Altul! Cum să înțelegeți ceva? Dacă...nu judecați... Până și Greierul este mai deștept decât voi, zise indignat tatăl de felul în care gândesc copii cu care el tare se mai mândrea în tot iazul. Pentru om, la rândul nostru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rochia de hârtie creponată și toată povestea de Crăciun îi atenuau prea puțin trăsăturile aspre de sportiv înnăscut. Vocea șuieră începutul melodiei: Ceata Domnului suntem... Acum! Sala râdea din nou, îngăduitor, fiindcă Alin Pivniceru, primul din șir, intrase în scenă săltăreț, așa cum de bună seamă cerea rolul, în timp ce Mirel Poenaru venea în urma lui cu pas poticnit, înghețat de trac, abia reușind, tras de Alin și împins de la spate de îngerul în galben, să pună un picior înaintea celuilalt. Ceata Domnului suntem
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
n-a zis nimic, și-a așezat mâinile pe butoane și pe clape, a deschis burduful, iar când a început să cânte, am avut impresia că mâinile nu i se mișcă deloc, însă acordeonul suna foarte tare, cânta o melodie săltăreață, într-un ritm sălbatic, simțeam cum îmi tresaltă mâinile și picioarele, băteam tactul cu talpa, dar atunci nea Miki a strâns acordeonul și s-a făcut deodată liniște, ce-ai făcut cu bietul acordeon, l-a întrebat pe Prodan, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
îl cânta și tata când eram mic, nu-mi mai aminteam textul, numai melodia, deci pe asta au cântat-o, dar nu foarte exact, sunetele erau oarecum decalate, schimbat era și ritmul, tot cântecul era cumva încetinit, nu mai era săltăreț, nea Miki s-a aplecat la urechea lui Prodan, șoptindu-i ceva, și atunci, pentru o clipă, acordeonul părea că a tăcut, ținând o singură notă, lungă și vibrândă, nea Miki și-a sprijinit bărbia de umărul lui Prodan, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nimic. Chiloții, pe de altă parte - și cei despre care îți vorbesc sunt niște chiloți cât se poate de practici după standardele fetișiștilor, ca să nu mai vorbim de cele feministe - în chiloții ăia era marfă de calitate: curul înalt și săltăreț, smocul din față, cu forma lui vagă, ca o prună într-o batistă, care așteaptă să fie ștearsă și împărțită. Presupun (am crezut eu), presupun că țâțele or să i se facă așa cum trebuie după ce va avea copii, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pomenesc că cecul n-are acoperire. — Cecul e bun, l-am asigurat eu în timp ce i-l întindeam. Am nevoie de primul proiect în două săptămâni. Doamne, tot ceea ce ai de făcut e să-l rescrii. S-a uitat la zerourile săltărețe. — Dar... dar nu e realist, a spus el. M-am ridicat brusc, energic. Martin a tresărit. Ochii lui mă priveau. Știe ce se petrece între noi. Sau poate fi crezând că s-a purtat ca un paranoic. Nu. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fericit de rezultatul negocierilor. În timp ce coboram scările sleit de puteri, Thursday s-a ridicat de la biroul ei și s-a apropiat gravă de mine. Purta un șort de tenis ca un corset și o bluză cu franjuri încheiată peste sânii săltăreți. Domnule, vreau ca să vă mulțumesc pentru ce ați făcut pentru Lorne Guyland. După care a căzut în genunchi și i-am simțit mâinile mari mângâindu-mi șoldurile. — Pot face ceva pentru dumneavoastră? I-am răspuns că sunt într-o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că sunt mai în siguranță) și mi-a dus pentru un mic dejun cam întârziat la Welcome-In lângă La Guardia. A fost suficient să-mi privească doar o dată mutra ca să înțeleagă ce mi se întâmpla. A fost încântată. Mă conduse săltăreață în umbra protectoare a hotelului. Am urmat-o pe teaca asta de scule cu curul sus în rochia ei de vară. N-am simțit nici un fel de amărăciune. Cine, eu? Povestea de ieri, cu Martina, am spus eu în timp ce scoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcute când aceasta cobora din limuzină în fața unui hotel londonez. - Elizabeth Taylor. O urmărești? - Nu încă. Trebuie să fac cunoștință cu ea, Ballard. - De ce, face parte din proiectul tău? Mă îndoiesc că te-ar putea ajuta. Vaughan începu să umble săltăreț prin încăpere pe picioarele-i inegale. - Lucrează la Shepperton acum. N-o puneți cumva să joace într-un spot publicitar pentru Ford? Vaughan se aștepta să-i răspund. Știam că ar fi acționat sub orice pretext. Gândindu-mă la sinistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli Culae. O să le cânt la găidulcă, să le văd cum joacă!... Și, ca să arate că într-adevăr nu se temea, se apucă să-i zică o horă săltăreață, învățată de la deadul Vasile. Căruțașul smuci din hățuri și fluieră la cai. Hora lui Culae se risipi prin tot zăvoiul și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i pe studenți, cu aerul că doar lor merita să li se adreseze: Haideți acasă, măi băieți, că aici s-a stricat atmosfera! după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la gară!" coborî în pas săltăreț treptele pe care stătuse până atunci ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]