2,533 matches
-
de la stradă, cu rouă pe el, scânteind în soare, parcă cineva ar fi presărat sticlă pisată, și-aceeași sticlă ar fi jucat și-n aer și s-ar fi prefăcut în liniște. Sprijini coatele în pământ, să se ridice, se săltă în capul oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi țiuiau, gata să plesnească. Neștiind bine ce face, alergă spre ușa cârciumii Invalidului, prinse clanța, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
venea în dimineața asta, când Tudora provoca și-ncerca vânoșenia cavalerilro ei admirată de ciobani și de berbecul bătrân și-nțelept care-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și, rar, carne de vânat, infinit mai bogate-n vitamine și mai generatoare de energie și longevitate. Culegea și usca bureți, hribi grași și cărnoși, mai buni decât orice friptură, pe care-i întindea pe sfoară ca pe ardeii roșii, săltându-i în lada din pod; coarne dulci-acrișoare și măcieșe din care făcea ceaiuri și vin; coacăze pentru dulcețuri, ca și frunze de măcieș pentru înăcrit borșul; zmeură și mure brumate, strecurate de sub nasul ursului Tudor, pentru siropuri și dulcețuri. Câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
De ceva timp, aproape nimic. Zilele deveniseră nopți, iar nopțile albiseră, subit. Încercă să se ridice, numai că trupul nu-l ascultă. O amorțeală ciudată îl cuprinse, paralizându-i, pe moment, până și voința. Blestemată să fii! Cine vorbise? Se săltă la marginea patului și întinse mâna spre măsuță, căutându-și ochelarii. Erau la locul lor, unde îi lăsase cu o seară în urmă. Fără să aprindă lumina, se îndreptă spre bucătărie și puse ibricul pe foc. Prin fereastra întredeschisă se
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mult decât un fluture...” „- Atunci mie de ce îmi spui fluturaș?” „- Fiindcă iubești fluturii și dorești să zbori ca ei.” „- Bunicule, vrei să-ți arăt cum zbor eu?” „- Da!” Clara și-a desprins brusc mânuța din strânsoare și a țîșnit înainte săltând de pe un picior pe altul. Vântul îi răvășea părul blond ca și cum ar fi luat-o pe sus, după cum păreau să spună țipetele-i ascuțite și exclamațiile: „Uite, bunicule! Uite, bunicule!” * * * Drumul pe care continuă să meargă Profesorul împreună cu Clara se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unui copil. Un copil care îl strigă din nou, chiar în acest moment: „- Prinde-l, bunicule!” Un fluture uriaș, surprins de căderea serii, caută ultima geană de lumină a zilei pe un vârf de păducel. Profesorul se îndreaptă spre el, săltând de pe un picior pe altul, ca în copilărie, alergând parcă fără efort, după o insectă zburătoare, și trăiește pentru o secundă iluzia că zboară, exact ca odinioară. Clara a rămas pe loc și-l privește încântată, profilat pe zare ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de Bărzăun îi spunea așa și, de data asta, mai ales că tot acum se putea uita și la tăblițe, se hotărî să-l pocnească pe Bărzăun cu coada cazmalei. Și, nici una nici două, porni spre el ca o vijelie, săltă cazmaua, ținînd-o dinspre partea metalică și se răsti la el de departe: Las' că-ți arăt eu ție, fărmătură ce ești! Bărzăunul însă, cît era el de mic și de neînsemnat, se arcui deodată și sări pe o margine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ș-apoi... de ce-o fi vrînd oare Ilinca așa de mult să meargă și Vlad? Nu cumva... Dar nu se gîndi mai departe, de frică. Încercă să-i dea un răspuns Ilincăi, dar nu fu în stare decît să salte din umeri și să-și muște buza de jos. Sînteți niște proști amîndoi, continuă tot Ilinca, devenind grozav de serioasă. Spune drept, de ce v-ați certat? Îîîî... ăăă..., începu Virgil să se bîlbîie, apoi, făcînd apel la tot curajul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nici eu nu ți-am zis în serios. Am zis și eu... așa... Ce, tu nu mai știi de glumă?... Eu țin la tine, bă spanac! Și eu cînd țin la cineva, țin, nu mă joc! Așa să știi!... Hai, saltă de pe piatră, să mergem acasă, că pocnesc de foame! Azi am condus aproape un ceas tractorul singur! Îți dai seama?... E formidabil de plăcut să simți cît de bine ascultă matahala aia de fier de tine! De ce nu vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
focului și se cufunda tot mai adînc... Săracul! Dar era-ncolțit de lup? întrebă Bărzăunul cu multă compătimire în glas. Nu, n-avea nici o rană, nicăieri. Ne-am chinuit cu el aproape două ceasuri pînă l-am putut scoate. L-am săltat cu niște bîrne și apoi l-am tras c-o funie. Și-a s-s-scăpat? intră iar în vorbă Nuțu nevenindu-i să creadă asemenea grozăvie. Păi sigur c-a scăpat, dacă l-am salvat noi! se mîndri Tomiță. Br-br-bravo, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ar trebui să port ochelari. Oroare de insecte. Coșmaruri. Multe. O ușoară siflantă. Pe tine. Te am pe tine. Până la urmă se întâmplase. Într-o dimineață, degetele apăsaseră clanța. Metalul scrâșnise neuns în aerul umed și încă cernit. Genele ei săltaseră ca de spaimă, trăgând pleoa pele de pe ochii rămași despuiați pe-ntuneric. Foamea gemuse și ea, surd, din stomacul gol de prea multe zile. Trecuse o vreme până să-i audă. Stâng, drept, stâng, drept... Târșâiți, ca pe vremuri. La
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mi lipesc tălpile De voi Nu sunt țarul Ivan Sunt aici „aici“ Sunt aici „dormi“ Grădina e grea de rouă și am mări pe sub pleoape mi-a fost frig Mi-a fost frig „vino“ Miroși a Și genele copilului care saltă în sus o clipă doar o clipă E cald și pielea lui e ca de vanilie Și tu Tu erai Mereu Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cascadă; eu sînt singurul care a mers noaptea prin pădure... E bun și atît. De acord. Hai acasă, Lupino, îl îndemnă Dakota, cu aceeași seninătate care nu-l părăsise nici o clipă. Și, fără să stea pe gînduri, porni la drum, săltînd vesel și scuturînd mai abitir din coadă. Pentru acest pui de lup, pericolul prin care trecuse mai înainte, și care ar fi putut să-l coste viața, nu însemna nimic. Cîtă dreptate avea Arus în a le interzice apropierea de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Aghiotantul adusese deja patefonul și învârtea de zor o muzică de marș, care să-i inspire regelui conducerea luptei. Un trompet sună ascuțit, acoperind toată orchestra. În fine, se aude prima comandă, ușor nazală, și imediat pionul din fața „regelui” alb saltă înainte cu două pătrățele, oprindu-se și privind triumfător înapoi. Era, cum s-ar zice, un favorit: el începea lupta. Omologul său negru nu se lasă mai prejos și repetă aceeași figură. Megafonul comandă, pionii fac salturi, caii joacă în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
a săpun. Che Guevara întreg. Asemănarea i se păru atât de izbitoare, că-i veni greu să nu caște ochii ca să-l studieze cu maximă mojicie, așa cum își privea studenții când dădeau cu mucii în fasole la câte o declinare, săltându și ochelarii nițel cu mâna dreaptă, din cap până în picioare. Jena însă îi frânse de data asta gestul la mijloc. Se rezemă comod, despături ziarul cât să nu invadeze teritoriile laterale, dar suficient ca să se ascundă bine în spatele lui. De-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
încântat de noua lui cucerire. Senzații cu care barmanul Florin, orice s-ar spune, nu o înnobilase niciodată. O relație periculoasă la care visează multe femei toată viața în ceea ce o privește pe Melania se înfiripa fără nici un efort de îndată ce sălta din raft tandemul Ilf și Petrov, deși, sau poate tocmai de aceea, nu reușea aproape niciodată să și dea seama care e ăla de rânjește, ciufulit beethovenian, hâtru, dar, hotărât lucru, încântător, călare pe vițelul de aur, sau al cui
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
amorului sexual la îndemâna Leonsitelor Carbajosas și posterității care se convertesc în geniul speciei și alte metafizici, mai încolo legea lui Malthus, acolo, tendința sociologică spre monogamie, și dincolo, în sfârșit, problema descendenților. Închegat totul într-un subtil țesut în care saltă imaginația în parte, lăsând să se întrevadă diavolul ispititor, iar mai încolo, în glorioasă depărtare, splendidul geniu. Citește și recitește expeditorul, corectându-o la fiecare lectură, o recită cu gândul la posteritate și când o vede gata, face o copie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
India, inoculat cu tifoidă, și calma familiaritate cu care păsările cerului se așezau pe firele de telegraf, departe de stânjeneii câmpului. Lucru decis, deci: documentul redactat pentru Leonsia va merge, așa cum era, la Marina. * Terminând Marina de citit, în timp ce-i sălta inima, zise fără să vrea fratelui său: "La Carrascal cu asta!" Și apoi: "ce Carrascal este, Doamne ce Carrascal! Își amintește de mine!". Se duce îndată, fără se vrea, să se privească în oglindă, în care se vede cu proprii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
s". Alo...! Alo...! A închis. A zis că pentru asta să nu ne adresăm la ei. MINISTRUL: Ce lipsă de responsabilitate! PATROANA: Ajutor... Salvarea... JENI: Rahat. De unde să-ți dau salvare? MINISTRUL: Cred că i-a trecut rigiditatea. Uite cum saltă. Parcă e o broască. JENI: Rîioasă. MINISTRUL: Mă tem că tot vomită pînă la urmă. JENI: Nu știu ce ne facem. MINISTRUL: Sună la ministerul sănătății. Să trimită o salvare. JENI: Dacă 1-aș chema chiar pe ministru? E coleg cu dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
certitudine acum că necazurile ei au luat sfîrșit. Nu cred că puteam sărbători mai bine această zi măreață. Sînt fericit că sînteți aici pentru a transmite opiniei publice opțiunea mea și mesajul meu entuziast. (Patroana începe iar să miște, să salte, așa legată cum e) Chiar dacă nu am rezolvat totul, chiar dacă și această cetățeană mai are mici probleme (o verifică) ele vor lua sfîrșit în curînd. Vă mulțumesc foarte mult că ați venit și vă doresc o zi a Europei cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Mușatescu. SONIA: Cine mai erau și ăștia? FANE: Școala din ziua de azi... GETA (dezaprobatoare): Bine c-ai găsit motiv să mergi la cafeneaua lu' Neluțu' (iese spre bucătărie cu revista ei în mînă). FANE: Pa! Sînt un artist (iese săltînd). Muzele mă cheamă. BUNICA: Cine-s alea "muzele"? SONIA (cu superioritate): Sînt un fel de top-modele la care se uită artiștii cînd scriu. Bunica, Bunicul și Fata se apucă să citească revista. Bătrînii în fotoliu, fiica pe covor. Moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Căreală, chipul buhăit de alcool, părul ridicat În vârful capului, ca după o noapte petrecută oriunde altundeva decât În pat, dar mai ales pantalonii lui de stofă maro, cu dungă șerpuind. — Ce caută ăsta aici? Într-o zi o să-l salte, a zis Vasile. Ce caută? Ne așteaptă pe noi. — Da? L au făcut majordom la „Casa Albă“? Parcă nu cu el aveam Întâlnire. — El a primit ordin să ne aducă la Rogoz În birou. — Cum adică? De unde știi tu asta
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ușor de pe sexul încă erect, spre fundul ei. Mâna lui încă umedă de dragoste. E prea multă liniște, deodată. Probabil că o să spună ceva. Ridică-te o secundă că mi-a amor țit mâna. Sophia începe să râdă și-și saltă fundul ca să elibereze mâna torturată. Și gata. Uite. Cei doi au redevenit pământeni, cu toate că în aerul din mașină încă plutesc scame din hainele lor și mii de particule invizibile din pielea lor, iar geamurile mașinii s-au aburit complet și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ură blocurile de pe mal. Atuncea am hohotit și am urlat de mi-am întins venele din gât, și am strâns cartea la piept. Și când am deschis-o, repede, să mă uit în ea înainte să vină ăia să mă salte, am văzut, cu groază, că paginile liniate frumos erau goale. Ziua în care au venit belgienii în ziua când au venit belgienii la noi cu ajutoare, aflând de ei, milițianul Manciuzdă hotărî pe loc, ca o primă măsură, să ordone
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
salvator. Izbind cu putere din cruce în dreapta și-n stânga fără să lovească ceva, se îndreptă iar spre capelă, făcând un ocol larg, spre a nu trece prin dreptul locului în care bănuia că fusese ușa. Ajuns în spatele cocioabei, se săltă pe acoperiș. Sus, lăsat pe vine, strângând crucea ca pe un ciomag și ținându-și răsuflarea, holbă ochii cât putu, încercând să despice bezna. Dar spinarea descoperită îl lua cu frig și, mai ales cum era acum, boltit din pricina statului
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]