375 matches
-
Comănestenilor, al lui Duiliu Zamfirescu, din care Viața la țară (1898) și Tănase Scatiu (1907) sînt, cu adevarat, rezistente, pentru că În război (1902) e un semiesec iar Anna (1911) și Lydda sînt de-a dreptul eșecuri totale. Apoi în perioada sămănătorista de dupa 1901 pînă prin 1909, daca excludem, din decentă, cum se și cuvine, românele îngrozitoare ale lui Vasile Pop, precum Duduia Margareta, (pe care Iorga, totuși, din spirit partizan, le-a stimat), puștiul e total. Nu uit, desigur, excepția fericită
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și atunci pictorul cade într-o retorică sămănătoristă de tip liric și grigorescianizeasă festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915 etc.). Nepunîndu-se aici problema individualizării
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
unele"); enunțul rezultat e în genere accesibil, dar adesea prea artificializat în comparație cu stilul comunicării curente ("vremea se va răci accentuat, luînd aspect de iarnă" - RL 2686, 1999, 11). Titlurile recent "umanizate" uzează de un limbaj total diferit: familiar, popular, vag "sămănătorist", de un tradiționalism căutat (marcat uneori prin ghilimele): "viscolul se mai ăumflă în peneă încă o dată" (RL 2689, 1999; voi indică în continuare doar numărul ziarului; sublinierile îmi aparțin); "știți proverbul cu lupul la stîna? Tot așa și cu viscolul
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
umorul ideii și aciditatea observației. Studiul său despre spiritul basarabean ar fi meritat să figureze în antologia pe care a realizat-o. Rețin numai câteva propoziții corozive: ,Basarabenii sunt cei mai mioritici dintre români. Naivi, folclorici, cantonați într-o ideologie sămănătoristă, ei sunt prea puțin âjmecheri> pentru a fi și balcanici. Un Mitică basarabean (...) e mai greu de închipuit. (...) Chirița, pe un fond străin slav, e mai aproape ca model: nițică pricopseală, nițică fudulie, o cultură aproximativă" (p. 38). Poate că
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și atunci pictorul cade într-o retorică sămănătoristă de tip liric și grigorescianizează festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915 etc.). Nepunîndu-se aici problema individualizării
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
Rău, exprimă cu pregnanță condiția poeziei ilustrate de aceasta. Fondul tradițional, de factură rurală, așa cum s-a observat fără dificultate, face joncțiunea, sub pana d-sale, cu un rafinament formal, cu o estetizare care-i acordă o fizionomie distinctă. Imaginea „sămănătoristă”, ca și cea blagiană, a satului nu dispare, însă e trasă într-o viziune nouă. Căutîndu-și inițial portretul „în arborii / cu coaja crăpată”, poetul devine un citadin care, în loc de-a extrapola simțirea rurală asupra Cetății, o prinde în mrejele
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
reinventat el, nostalgic, în anii dintre războaie.) Cu adevărat, modelul acesta teoretic nu ține din unghi critic decât în capitolul despre Sadoveanu. Faptul că Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933) nu reprezintă o întoarcere a scriitorului la metehnele sămănătoriste ale debutului e bine demonstrat. Romanului îi stă bine acolo unde e, în a doua etapă de creație, alături de metadiscursul savant din Creanga de aur, apărută în același an. Acesta e centrul de greutate valoric al Modernismului retro. Nu acela
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
ca atitudine, la pietatea revărsată peste cultul familiei și solidaritatea cu glia strămoșească". Ov.S. Crohmălniceanu îl situează pe Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
profund nedrept. Opera scriitorului Nicolae Iorga are valențe nebănuite și încă insuficient lămurite. Funcționează în sfera literaturii iorghiste și o rivalitate internă. Scriitorul (poet, prozator, dramaturg) este eclipsat de istoricul literar de erudiție fabuloasă și de criticul literar de direcție sămănătoristă, foarte limitat în receptivitatea lui estetică, refractar modernității. Lăsând la o parte concurența firească dintre aceste domenii, în principal dintre literatură și istoriografie, întrebarea legitimă ar fi: unde să plasăm mai adecvat miza și performanțele scriitorului Nicolae Iorga, în ce
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
o decepționantă contradicție a militantismului care se bucura odinioară de o îndreptățire nu doar etnică, ci și generic democratică, umbra sinistră ce-i însoțește patriotismul. Suspiciunea împotriva orașului, socotit "cuib al pierzaniilor", pe care conservatorul poet o împărtășea cu doctrina sămănătoristă, se transformă într-o apucătură a "vînării" statistice a alogenilor: "Dintr-o statistică riguros exactă, proporția dintre funcționarii superiori români și străini, la serviciile poștale din cîteva orașe: în Bucovina: la Cernăuți, români 24%, străini 76%; la Rădăuți, români 30
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
pe urmă, că pentru unul ca el, ar fi prezentat vreun interes senzual o femeie pe care o percepe astfel: „Capul și trupul ei alcătuiau o combinație decorativă, exprimând tinerețe sănătoasă, energie vitală, dar și o anumită drăgălășenie. Ceva bucolic, sămănătorist, își zise, un model feminin coborât din pânzele românești pictate în veacul al nouăsprezecelea. I se păru că descoperă secretul armoniei acestui chip, luminat de puternica baterie electrică a scenei, și anume dilatarea la dimensiunile adulte a boiului fetișcanei - cu
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
fost, căutăm să-l descoperim din arhive, documente, mărturii istorice și literare; și îl reconstituim, pe baza lor, într-o tonalitate sentimentală, iar nu cu realismul nud al reportajului. Ne e greu să înțelegem cum putea apărea, în amiaza literaturii sămănătoriste, ca o terifiantă Sodomă, malaxor al conștiințelor, loc de pierzanie. Cum ar fi putut să îngrozească pe cineva acest oraș astăzi defunct, dărâmat de buldozere, îngropat în pământ și în amintiri tremurătoare? Noi îl privim și îl judecăm, preponderent, pe
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
dintâi, pomenita fără titlu și de G. Călinescu, e cea mai rezistentă. Și dacă cea despre secolul al XIX-lea mai prezintă, totuși, interes (deși scriitorii nu șanț tratați monografic), cea despre perioada modernă, chiar 1936, e de o cecitate sămănătorista compactă, nimic de aici neputând fi reținut decât, poate, ca necesitate de disociere polemică. Și, totuși, are dreptate dl. Liviu Leonte, istoria lui Iorga despre secolul al XIX-lea o regăsim, adesea, ca model posibil an Istoria lui Călinescu. E
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
n-ar avea deloc program (pentru că principiul național an artă e de când a apărut literatura modernă), lăudând, fără discernământ, scriitori inexistenți ("an comparație cu dl. Vasile Pop, va spune Lovinescu, toți scriitorii sunt geniali") numai pentru strictă apartenența la curentul sămănătorist, pe care al conducea autoritar. Lucide șanț opiniile critice despre modestia prozei lovinesciene, scurte analize (mai ales pe marginea romanelor Bizu și Mite) demonstrând justețea aprecierilor. Judicioasa e opinia despre formulă romanelor lui Camil Petrescu situată undeva ăntre lecția lui
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
sub ochi scene de viață rurală și personaje la fel de tipice precum cele din lirica poetului. Dacă vrem să prindem într-o formulă tematica acestor narațiuni, realiste mai cu seamă în detalii și în vorbirea oamenilor, doar superficial aburite de nostalgii sămănătoriste, în latura baladescă, aceasta este dureri înăbușite. Adică, nu întîmplător, titlul volumului lui Sadoveanu din 1904. Cel mai important monografist al lui Agârbiceanu a susținut ideea admirației pe care scriitorul ardelean ar fi purtat-o moldoveanului. Însă ideea lui M.
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
Popovici, colecția „Biblioteca istorică a Brașovului”, Biblioteca Județeană „George Barițiu”/ Supliment revista Astra, Brașov, 2012, 248 p. Școala monografică a lui Dimitrie Gusti a avut ca precursor monografiile rurale care apar, după 1900, în jurul lui Nicolae Iorga și al mișcării sămănătoriste. Mai slab reprezentate, însă, sunt monografiile urbane, poate și pentru că România de la 1900 nu avea încă o civilizație urbană în toată puterea cuvântului. Marea Unire va aduce la țaramamă câteva provincii (Ardealul, Banatul și Bucovina) ce aparținuseră defunctului Imperiu Austro-Ungar
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
și tradiționalism, explicată de critică interbelică cel mai adesea după un criteriu conținutist (opoziția dintre ruralitate și urbanitate) și nu după unul de stil sau formă estetică. Rămâne totuși un rest considerabil, căci nu tot tradiționalismul interbelic (de pildă, militantismul sămănătorist al lui N. Iorga și al ciracilor săi) este asimilabil în sfera modernismului. Reductibilitatea tradiționalismului la modernism rămâne, după părerea mea, o problemă nerezolvată și nerezolvabilă decât printr-un abuz. O altă consecință ar fi că nu pot fi acceptate
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
anii 1905- 1909, cărora li se adaugă și câteva pagini de corespondență din aceeași perioadă. Este o epocă decisivă pentru C. Stere, în plan politic și literar, căci coincide cu mai multe evenimente: 1) afirmarea, în 1904- 1905, a marilor sămănătoriști (Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești); 2) întemeierea revistei Viața românească (1906), și 3) dezbaterile purtate în mai multe publicații pe tema artă pentru artă vs. artă cu tendință. Articolele ideologului politic și literar stârnesc, firesc, replici și polemici
Un gânditor social: tânărul Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3904_a_5229]
-
de vîsle - / a trecut și trupul meu pe acolo/ și m-a întrebat:/ ăunde naiba ai fost și cui să cer iertare?...a/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sînt încă în război..." (De seară). Nu sînt disprețuite nici motivele sămănătoriste, reciclate însă, stilizate avangardist, în felul în care scriau Voronca, St. Roll, Geo Bogza: "mașina mea este un pămînt suspendat - / o bufnita măslinie îl veghează;/ dragule, eu m-am născut de-a curmezișul, la noi în sat;/ mama a visat
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
diferențele de viziune sunt absente și corectitudinea politică a tonului este certificatul însuși de progresism al autorului. În centrul infernului este plasat, în acord cu vulgata partinică, latifundiarul lipsit de omenie: stereotipul se impune și, o dată cu el, sunt exorcizați demonii sămănătoriști care au bântuit generații. Interpelarea boierului expune un strat de rapacitate seculară, imposibil de domesticit prin civilizație. Aristocratul autohton este, pe linia best seller-ului semnat de Zaharia Stancu, proprietarul de sclavi în a cărui ecuație contează doar eficacitatea exploatării "șeptelului
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
bucurat de o fericită longevitate, au evoluat, cum e cazul lui Macedonski, au dat opere valabile în mai multe genuri, cu reușite inegale, dar nu chiar contradictorii. Minulescu și Bacovia ilustrează simbolismul, dar, totuși, câtă diferență între ei! Așa-zișii „sămănătoriști" se apropie prin afinități certe, dar nu evoluează în grup (cazul lui Șt. O. Iosif și Goga, dar chiar și al lui Agârbiceanu care a fost mai bine prizat la Viața Românească, unde activa și a făcut carieră G. Topârceanu
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
fost scrisă pe la începutul celuilalt veac; romanele lui Rebreanu, dar și cele ale proustienilor și gidienilor noștri nu cred că sunt înregistrate sub semnul noutății. .. .Dar nici nu sesizează diferența abisală dintre literatura noastră „sincronizată" și ce scriau alți „condeieri" sămănătoriști și poporaniști întârziați, uneori nu chiar nuli -cazul excepțional al lui Pavel Dan nu e înțeles nici azi cum trebuie de istoriografi. Literatura în socialism se prezintă ca o gravă soluție de continuitate și ea a fost provocată de o
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
leeds“, căutând exasperat modăle umane luminoase, armonie și nu dizarmonie, frumusețe, și nu urâciune, puritate, și nu mizerie. Liniște, și nu urlet, inefa bile arome proaspete, și nu sufocante exhalații de vidanjă. Spune-ți-(m)i cum vreți: reacționar, paseist șerbetizat, sămănătorist, neointerbelic... N-are-a face! Nu vă asigur decât de un singur lucru: de buna mea cre dință. Una care vrea să scrie săptămânal aici aproape exclusiv de bine, pescuind din apele tulburi ale prezentului firescul, frăgezimea, altruismul, seninătatea, pilduitorul. Nu mizantropia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Simionescu, reputat profesor de geologie și geografie, rector al Universității "Alexandru Ioan Cuza", membru și președinte al Academiei Române, a scris cel mai frumos curs de geografie a României "Țara noastră". George Vâlsan, profesor la Universitatea din Cluj și cunoscut poet "sămănătorist". Ca student la Sorbona, Vâlsan l-a avut profesor pe celebrul Emmanuel de Martonne. Opera sa este celebră prin frumusețea scrisului și perenitatea ideilor. Emmanuel de Martonne, geograf francez de reputație europeană, cunoscut de Ion Gugiuman, cu ocazia vizitei acestuia
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
margini n-ar fi licărit sute și sute de dreptunghiuri colorate, pâlpâind în ceață: ferestrele blocurilor cu patru etaje care se înșirau până la construcția, încă ascunsă în ceață, a Circului. Priveam prin ferestre, ca un copil sărac dintr-o povestire sămănătoristă, brazii falnici încărcați cu steluțe colorate, pâlpâitoare, cu jucării și bomboane de salon, cu globuri sofisticate și beteală. Vedeam zvâcnirile verzi și roșii ale vreunei orgi de lumini cuplate la o stație din care vibra muzica. Vedeam câte un muc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]