530 matches
-
nu numai boierilor făcea această strâmbătate, ci jupâneselor acestora...” -, cel care - am văzut - a trimis-o la închisoare pe văduva marelui medelnicer Gavril Bucium - acesta murea prin 1681-1682 -, fiindcă ea nu izbutea să-și plătească dările): despre „tratamentele” aplicate văduvei sărmane (întruchipare ce nu trebuie neapărat căutată doar în păturile de jos ale lumii românești) - [Mihnea al III-lea Radu] „pre jupânesele lor le muncea în tot feliul și le lua toată agoniseala” (ms. rom. nr. 4649 B.A.R., f.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în cale frumusețea lor și plăcerile trupești”359, extaziindu-se, în fine, în fața bucureștencelor, care umblau cu capul descoperit și cu pletele în vânt: privitorului „la drept vorbind, i se împrăștie mintea ca părul răvășit. Dar majoritatea acestora sunt niște sărmane cu moravuri ușoare”360. Călătorilor străini româncele nu le-au făcut o impresie prea bună. Opinia englezului Robert Bargrave despre moldovence („libertatea extraordinară pe care o au femeile în toată țara, atât căsătorite, cât și cele necăsătorite, căci ne-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de lucrători cu spinările frînte - ce altceva este această cifră rotundă, de 100 000 de lire, dacă nu un „pește capturat“? Ce altceva reprezintă orașele și satele moștenite de ducele de Dunder, dacă nu un „pește capturat“? Ce altceva este sărmana Irlandă pentru temutul harponist care poartă numele de John Bull? Ce altceva este Texasul pentru apostolicul harponist, fratele Jonathan? Oare posesiunea nu constituie pentru toți aceștia legea însăși? Dar dacă doctrina „peștelui capturat“ e aplicată pretutindeni, doctrina înrudită a „peștelui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
inimilor lor de inima neînduplecată a lui Ahab. Bătrînul se plimbă un timp pe punte, cufundat în reveriile lui amețitoare. Deodată, însă, alunecînd pe picioru-i de fildeș, zări lunetele de vizare ale sextantului azvîrlit în ajun pe punte. Ă O, sărmane cîrmaci al soarelui și trufașule cercetător al cerurilor! Deunăzi te-am sfărîmat, iar azi compasele ar fi vrut să mă zdrobească, ele, pe mine. Așa, vasăzică! Dar Ahab e stăpîn pe forța magnetică. Domnule Starbuck, adu-mi o lance fără
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gîndește niciodată, el simte numai, simte, iar asta e destul pentru un muritor! A gîndi e o îndrăzneală! Doar Dumnezeu are dreptul și privilegiul acesta. A gîndi este sau ar trebui să fie o îndeletnicire liniștitoare, făcută la rece, iar sărmanele noastre inimi și bietele noastre minți palpită prea mult ca să fie-n stare de așa ceva. Și totuși, am avut uneori impresia că mintea mi-e foarte calmă - de un calm înghețat: bătrînul meu craniu troznește ca o sticlă al cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
moarte jilavă și cam prea sărată... Cireșe, cireșe aș vrea! O, Flask, ce n-ar da Stubb pentru o cireașă roșie, înainte de a muri! Ă Cireșe! Ce n-aș da să fim acolo unde cresc cireșele! O, Stubb, sper că sărmana maică-mea a apucat să încaseze o parte din simbria mea, altfel n-o să i se mai plătească decît vreo cîțiva gologani, căci călătoria a luat sfîrșit. La prova corabiei, aproape toți marinarii stăteau nemișcați, ținînd mașinal în mîini ciocanele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor trandafiriu, ca niște picături de miere. Imaginea acelui lemn deschis la culoare, gata să se înalțe în chip de perete al unei izbe, era o făgăduială de fericire. Sărmana cu duhul dormea cu gura întredeschisă, de parcă ar fi avut de gând să anunțe ceva. Mâna ei continua, în somn, să frământe comorile de sticlă risipite peste pânza roasă a rochiei. Ajungând la Dolșanka pe la amiază, Nikolai văzu o mulțime
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Înainte de excursia noastră În Turcia. Avea un model floral, cu turcoaz și verde, care mi se părea hidos. De când eram la școala particulară - și de când umblam cu Obiectul -, gusturile mele se schimbaseră și, mi se părea mie, deveniseră mai rafinate. Sărmana Tessie nu mai știa ce să-mi cumpere. Orice-mi alegea era Întâmpinat cu văicăreli de dezgust. Mă opuneam cu o voință de fier la orice lucru sintetic sau care avea cusături vizibile. Părinților mei li se părea amuzantă noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
înainte de a închide ochii. Are zâmbetul maicii sale... Se scutură ca zgâlțâit de friguri. Privirea iscoditoare a Liviei îl face să se controleze. În sufletul său însă, dorul neostoit repetă întruna: Scribonia, Scribonia... Ce mi-ai făcut...? O iartă imediat. Sărmana, s-a sacrificat de bunăvoie pentru a o scăpa pe fata lor de minciunile și intrigile care o prinseseră ca o pânză de păianjen. Trage cu putere aer pe nas. Singurul mod prin care a putut combate aceste cabale a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai ajunge acum nici cel cultivat și în grășat, din care trei bucăți cântăresc o livră. Ce s-ar în tâmpla dacă și turmele ar refuza să se hrănească cu scaieții de pe câmp și ar pofti la niscaiva delicatețuri năstrușnice? Sărmanele dobi toace! Bine că nu știu că există ierburi care cresc doar pentru cei bogați. De câte ori nu i-a zis că roata se poate întoarce oricând să încerce să aducă egalitatea - fie ea iluzorie - între cei pe care banii îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
preajmă. Se agață de ea precum iedera de casă. O bate liniștitor cu palma peste braț. Încearcă să o recon forteze și să-i insufle curaj să reziste. Știe cât îi e de greu să ră mână mult timp nemișcată. Sărmana! Ce încet s-a dezvoltat! Mult mai târziu decât celelalte fete și nici acum nu le-a ajuns din urmă. Se cutremură. Nici în cazul Asiniei, tragerea la sorți cerută de lege nu s-a aplicat. A fost suficientă voința
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a luat-o înainte și o strigă să aștepte. Probabil a ridicat tonul fără să vrea, căci fata încremenește, prea speriată să mai facă vreo mișcare. Venind din urmă, Vipsania o încurajează cu un zâmbet blajin la drum. E nouă sărmana, dintr-un lot de sclavi achiziționați recent, nu a crescut la ei în casă, așa că se teme întruna să nu greșească, iar ea se silește să se arate cât mai îngăduitoare. Trec acum printre grupuri, grupuri de lecticari. Tăifăsuiesc între
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius face greșeala să zăbovească în dreptul lui. — Stăpâne! îl imploră bărbatul, dă-mi te rog rația și pentru Galla. Uite-o acolo! Se întoarce spre litieră: — Galla! Galla! Scoate-ți capul! Litiera, goală probabil, rămâne în continuare închisă. — Se rușinează sărmana să iasă afară, așa, cu burta la gură, se căinează întruna bărbatul, frângându-și mâinile. Trucul este grosolan. Scârbit, Tiberius zice către Lygdus: — Dă-i dublu! și trece mai departe. Printre nenumărații dominus din jurul lui, rostiți în șoaptă și cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
iau ceva de băut. ― Nu, e în ordine. Trebuie să mă întorc la sală. ― Atunci de ce ai mai venit aici? o înteb arătând spre mesele din micuța cafenea de pe strada cu sala de fitness. ― Bine, spune Jenny. O apă minerală. Sărmana de ea, știu exact ce vrea să facă. Va lua o apă minerală aici, după care se va duce probabil acasă să mănânce trei pachete de biscuiți. De ce nu stai jos? o invit eu, și-i trag un scaun. Aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un oraș ciudat, fie el și un oraș unde străinii te tratează ca și cum ați fi vechi prieteni, nu este tocmai același lucru cu a fi singură acasă. Mai ales când trebuie să strângi cureaua așa cum trebuie s-o facă acum sărmana Jemima. După cum știm deja, de la Kilburn Herald primește un salariu modest, și toți banii pe care i-a strâns în timp ce nu avea o viață aproape că s-au dus. Pentru moment, este aproape împăcată cu faptul că Brad îi plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un stat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și trăitor, Svîrlire hazardată, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. Astfel umana roadă în calea ei înghiață, Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat, Acoperind cu noime sărmana lui vieață Și arătând la soare-a mizeriei lui față - Fața - căci înțelesul i-același la toți dat. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om - În multe forme-apare a vieții crudă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amîndouă de gâtul meu te-anini Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți... O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să, uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult... Voiu fi bătrân și singur, vei fi murit de mult
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
acolo. De ce? Ce-i cu ea? E bolnavă? Ce are? Ei, prea multe întrebări deodată. E puțin cam bolnavă, dar se face ea bine, nici o grijă. Mama a închis telefonul. Fetița simte că-i vine să plângă. De mila Tinuței. Sărmana de ea! Ce rău trebuie să-i fie! Ce dureri o fi având ea acuma! „Dar poate că nu e chiar așa de bolnavă... Căci mămica spunea să n-avem nici o grijă, Tinuța se va face bine...! A coborât scările
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
expozițiile și respiram melancolia parfumului de tei de pe bulevarde, îi dam sfaturi cum să se îmbrace, cum să râdă, cum să-și ție capul, cum să se coafeze. Sfaturi binevoitoare de "prieten bun", de fapt indelicatețe. Mult am arătat-o, sărmana! Am dat examene, am făcut excursii, am discutat, a trecut multă vreme în felul acesta; am simțit emoții mari și, mereu cu ea, a trebuit să i le împărtășesc. Căutam deseori consolarea în ființa ei; uneori lăcrimam, alteori mă exaltam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum. Ceilalți dorm, declamă, cântă, fac dragoste. Eu îmi port melancolia la cele două ca-pete ale vaporului. Irina, sărmana, păzește, pentru mine, curentele. (Urmează o poezie de a lui Geraldy, copiată întreagă. Mi se păruse că se potrivește situației dintre noi, indiferent de versurile mediocre.) Tu avais jadis, lorsque je t'ai prise - Il y a trois ans - Des
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mahalaua Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe franceze de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei! Sâmbătă. Sărmana! Supărare după supărare. Ca s-o pedepsesc și mai mult, am lăsat anume să găsească o scrisoare de a mea către Ela. Am făcut-o să nu mai poată și să vrea să se omoare. Lângă mine, înțepenită, cu ochii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
à rien! Rup anvelopa în bucățele mici, pe care le arunc una câte una, de câte ori un val se subțiază până la mine. Apoi citesc cu greu din pricina nopții. E de la Gina. " Știi, dragul meu prieten, o veste mare: Irina a murit. Sărmana! Un accident. A căzut de pe vârful unui munte, la Sinaia." Pentru un moment am rămas fără de nici un gând. Apoi, un tremur ciudat prin tot corpul. În sfârșit, înțelegeam. Nu mai era nici o îndoială asupra bietei nenorocite. Toate interpretările mele asupra
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu totul altfel, și timpul care începea de-atunci, altfel de timp. În scurt: istoria omenirii se împărțea în două epoci distincte: cea dinainte și cea de după acel moment. Și fata clorotică de peste drum îmi surîdea!... Cât era de banală sărmana în comparație cu cealaltă, cu unica! Nu departe, pe așa numitul "bulevard", o orchestră cânta un cântec lăutăresc enervant, cicălitor, cu totul disproporționat cu sentimentele mele, dar care, de-atunci încoace, a rămas pentru mine foarte mișcător, deși, în fond, e ridicol
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]