1,054 matches
-
1389 este identic cu acel conte Tylamannus, fiu al lui Daniel de Selistadt, care în 1383 și 1387 fusese numit judecător imperial la Cincu. Din secolul al XIV-lea Retișul aparține că enclava comitatului Apold și se găsea între Scaunele săsești ale Sighișoarei, în nord și ale Cincului, în sud. Existența. populației germane este dovedită de apartenență la Capitoliu, care este dovedită de două înscrisuri din jurul anului 1400. În cel mai vechi dintre acestea, Retisul este înregistrat cu un impozit și
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
anul 1400. Gernot Nussbacher - Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien Se mai amintește că în 1417 iobagii din Retis au luat parte la răscoală din județul Albă, condusă de Kardosi Ianosi, represaliile aveau să vină din partea armatei nobiliare și a patriciatului săsesc de pe Olt (Alt) cu reședința la (Schenk) Cincsor. Parcela eroilor români și germani din cele două războaie mondiale este amplasată în cimitirul săsesc din localitate. În această parcela sunt înhumați 55 eroi germani din Primul Război Mondial și 6 eroi
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
din județul Albă, condusă de Kardosi Ianosi, represaliile aveau să vină din partea armatei nobiliare și a patriciatului săsesc de pe Olt (Alt) cu reședința la (Schenk) Cincsor. Parcela eroilor români și germani din cele două războaie mondiale este amplasată în cimitirul săsesc din localitate. În această parcela sunt înhumați 55 eroi germani din Primul Război Mondial și 6 eroi români din Al Doilea Război Mondial.
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
(în dialectul săsesc "Zäöeden", în , în , în latină "Cidium") este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România. În anul 2011 avea o populație de 21.708 locuitori. Între anii 1211-1225 în Țara Bârsei se aflau Cavalerii Teutoni. Pentru apărarea țării, aceștia au ridicat
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
Laslea mai demult "Laslea Mare" (în dialectul săsesc "Grisz-Lasseln, Lasln", în , în , colocvial "Szentlászló") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. În localitate funcționează Spitalul Lukas, un spital creștin-medical-social fondat în 1992, compus dintr-o secție de îngrijire a bolnavilor în
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
a bolnavilor în fază terminală, o secție de recuperare neuromotorie și un cabinet medical pentru pacienți ambulatoriu. Așezare rurală dacică. Prima atestare documentară în 16 septembrie 1309, sub denumirea latină "Sanctus Ladislaus" ("Sfântul Ladislau") . Cele mai vechi date despre populația săsească din localitate datează din 1488, când au fost recenzate 77 de gospodării, o școală cu un învățător, o moară cu un morar și 16 case părăsite. Populația se poate estima la circa 330 de persoane. De remarcat că localitatea avea
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
țigan. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 834 evanghelici, 353 ortodocși, 36 romano-catolici ș.a. În anul 1966 comuna aparținea de Raionul Sibiu, iar populația a crescut la 1.520 de persoane, comuna având atunci în componență satele Roandola, Nou Săsesc și Felța.
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
Ighișu Nou, mai demult "Ibișdorful Săsesc, Ibișdorf, Ighișdorful Săsesc" (în dialectul săsesc "Eibesterf", în , în ) este un sat ce aparține municipiului Mediaș din județul Sibiu, Transilvania, România. Ighișu Nou a fost amintit pentru prima oară într-un document din 1305 al Capitulului de Alba Iulia, în
Ighișu Nou, Sibiu () [Corola-website/Science/301713_a_303042]
-
Ighișu Nou, mai demult "Ibișdorful Săsesc, Ibișdorf, Ighișdorful Săsesc" (în dialectul săsesc "Eibesterf", în , în ) este un sat ce aparține municipiului Mediaș din județul Sibiu, Transilvania, România. Ighișu Nou a fost amintit pentru prima oară într-un document din 1305 al Capitulului de Alba Iulia, în care comitele Gregor
Ighișu Nou, Sibiu () [Corola-website/Science/301713_a_303042]
-
Ighișu Nou, mai demult "Ibișdorful Săsesc, Ibișdorf, Ighișdorful Săsesc" (în dialectul săsesc "Eibesterf", în , în ) este un sat ce aparține municipiului Mediaș din județul Sibiu, Transilvania, România. Ighișu Nou a fost amintit pentru prima oară într-un document din 1305 al Capitulului de Alba Iulia, în care comitele Gregor, fiul lui Apa
Ighișu Nou, Sibiu () [Corola-website/Science/301713_a_303042]
-
Unirea, mai demult " Altdorf, Aldorf, Aldorfu", (în dialectul săsesc "Wualdraf, Wuadraf, Wualndraf, Wuandref, Wondref", în în ) este o localitate componentă a municipiului Bistrița din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Numele vechi românesc și maghiar al comunei este "Aldorf", derivat din numele german "Waldorf", cu denumirea oficială "Villa Latina" în limba
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
unele familii românești, numărul locuitorilor a crescut până în anul 1944 la 950 persoane. În 5 septembrie 1944, generalul Arthur Martin Phleps, comandantul SS și de poliție al Transilvaniei, (originar din Biertan, Sibiu) a ordonat evacuarea în Germania a întregii populații săsești din județ, cu puțin înainte de sosirea trupelor sovietice. După evacuarea locuitorilor germani, organizată în Aldorf de Wehrmacht începând cu 17 septembrie 1944, chiar în iarna 1944-1945 în casele rămase goale în Aldorf au fost mutați români aduși din alte localități
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
În jurul anului 1944, în Aldorf trăiau aproximativ 80 țigani. Mai târziu, după evacuarea locuitorilor germani, numărul lor a crescut foarte mult. În anul 1766, la înființarea celui de-al 2-lea regiment român de grăniceri, românii care trăiau în satele săsești ale districtului bistrițean au fost recolonizați în jurul Rodnei, în schimbul populației germane și maghiare, care locuia aici. În următorii ani a avut loc o nouă colonizare de populație română la Aldorf. Acești noi locuitori au lucrat ca personal de serviciu și
Unirea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300900_a_302229]
-
Petecu, mai demult "Petca" (în dialectul săsesc "Petsch", în , în ) este un sat în comuna Ulieș din județul Harghita, Transilvania, România. Satul Petecu este atestat documentar din anul 1478. Satul are o vechime mai mare fiind înființat de către coloniști sași aduși în Ardeal de regii maghiari încă
Petecu, Harghita () [Corola-website/Science/300482_a_301811]
-
Biserica evanghelică fortificată din Saschiz, județul Mureș, a fost construită în secolul al XIII-lea. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Saschiz, mai demult "Saschizd, Chizd" (în dialectul săsesc "Keist, Kaest", în , în ) este un sat în județul Mureș, Transilvania, România. Este reședința comunei Saschiz. Pe locul unde altă dată se afla o bazilică romanică, s-a ridicat în 1493 o mare biserică fortificată în onoarea regelui Ștefan I
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
1494 până în 1525, acestea menționând subvenții acordate de către "Provincia Sibiului". Există de asemenea și o indulgență papală acordată între anii 1503 și 1507, localitatea având de asemenea și scutiri de livrări de produse pentru armată ca și de încartiruiri. Fortificația săsească a fost construită între secolele al XIV-lea și al XV-lea, cu ziduri înalte până la 9 m. Întreg ansamblul a fost înconjurat de un puternic zid de apărare, al cărui traseu este urmat de actuala împrejmuire a bisericii. În afara
Biserica fortificată din Saschiz () [Corola-website/Science/326667_a_327996]
-
județul Botoșani, Moldova, România. „Satul Cordăreni datează cel puțin din vremea lui Alexandru cel Bun, având o existență (...) neîntreruptă până în zilele noastre”. Numele așezării ar veni de la Andreico (Andreica) Cordarul. Coarda reprezenta în veacurile XV-XVI o sabie încovoiată de proveniență săsească sau ungurească fiind foarte prețuită de boierimea moldovenească. Cu acest sens, cuvântul se întâlnește și în secolele XIX-XX. Un alt sens al cuvântului „coardă” se referă la firul împletit din cânepă, păr ș.a. care ține întinse capetele unui arc. În
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
raioanelor Târnăveni și Mediaș). Cea mai mare parte a teritoriului județului de azi a făcut parte mai devreme din județele (interbelice) Alba și Sibiu, din comitatele (antebelice) Alba de Jos și Sibiu, respectiv din Scaunul Secuiesc al Arieșului și Scaunul Săsesc al Sebeșului. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din părți a mai multor zone etno-folcorice distincte: Țara Moților, Țara Mocanilor, Secuimea și Pământul crăiesc. Reședința județului este municipiul Alba Iulia cu 63.536 de locuitori
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
Gilău, mai demult "Gelău" (în , în dialectul săsesc "Gela", în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Gilău (reședința), Someșu Cald și Someșu Rece. În perioada interbelică a fost reședința plasei Gilău din județul Cluj (interbelic). În prezent este reședința comunei Gilău care cuprinde
Comuna Gilău, Cluj () [Corola-website/Science/300331_a_301660]
-
Regele Matia Corvin a desființat mănăstirea la data de 27 februarie 1474, iar bunurile ei le-a transferat Bisericii Prepoziturii din Sibiu. Ansambul mănăstirii se află în stare de ruină, doar o capelă fiind folosită până în prezent de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea cisterciană Cârța a deținut un rol major atât în istoria politică, economică și culturală a Transilvaniei medievale, cât și în introducerea și diseminarea artei gotice în spațiul intracarpatic. Edificiul religios figurează pe lista monumentelor istorice din 2010, , cu următoarele
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
Feldwar), Colun (Colonia), Glâmboaca (Honrabah) și Cârța Românească (Kercz Olachorum). După jumătatea secolului al XIII-lea, în imediata sa apropiere, pe malul drept al Oltului, mănăstirea cisterciană a fondat așezarea Cârța (germ. Kerz), cunoscută și sub vechea denumire de Cârța Săsească, iar pe Valea Hârtibaciului, lângă Agnita, a întemeiat localitatea Apoș (germ. Abtsdorf, Satul Abatelui). Ambele așezări au fost populate cu sași. Abația Cârța a așezat la cumpăna secolelor XIII-XIV coloniști germani și pe teritoriul fostului Scaun de Sighișoara, respectiv în
Mănăstirea Cârța () [Corola-website/Science/297170_a_298499]
-
zecilor de acoperișuri din țigla italieneasca, azi la modă în tot pâlcul de vile cu piscină spaniolă și gazon englezesc retezat cu coasă manuală. Ceea ce nu se distinge de la această distanță, este burgul sau ceea ce a mai rămas din fortăreața săseasca de Ev Mediu, casele sever aliniate pe stră delele suprapuse peste tot atâtea tuneluri, subterane fantomatice mai mult sau mai putin atrăgătoare pentru arheologii fără fler, sau prinși în febra politicilor de tot felul. Acoperișurile abrupte, gangurile foarte înguste, turnurile
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
Nimigea de Jos, mai demult "Nimigea Ungurească", (în , în , în dialectul săsesc "Nindref", în ) este satul de reședință al comunei Nimigea din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Conform Recensământul din 1930 în sat erau 234 de locuitori care se declaraseră isreliți. în luna Mai a anului 1944 evreii din sat au fost adunați
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]
-
de Târgul Moldovei. În izvoarele germane variantele sunt: Stadt Molde, Molda și Mulda. Orașul a fost populat de sașii transilvăneni care au trecut în Moldova înainte și după marea invazie mongolă din 1241. O inscripție latină din 1209 atestă întemeierea săsească a localității. De la această comunitate, precum și de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice (Biserica Sf. Petru și Pavel, Catedrala Catolică din Baia), astăzi prima fiind neidentificabilă topografic, iar a doua fiind în ruină. De la Baia, reședința țării se crede
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
și Țara Făgărașului. Această amplasare a făcut ca Racovița să beneficieze de toate avantajele includerii sale la începutul secolului al XV-lea în „Scaunul filial al Tălmaciului”, unitate administrativă a sașilor transilvăneni din „Scaunul Sibiului” și mai apoi din Universitatea Săsească până în anul 1876. Prima atestare documentară a satului — 22 mai 1443 — se regăsește în actul de danie prin care voievodul Ioan de Hunedoara a donat lui Simion Magnus, castelanul Tălmaciului precum și urmașilor săi, jumătate din prediul (cătunul) Reken — Racovița de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]