943 matches
-
să...dar ai răbdare! -De ce să am răbdare?șopti Silvica,respirând greu. -Până termină ăștia.Să vedem cum rezolvă problemele.Pe urmă... Gigi o masează,o sărută,o mângâie,o strânge-n brațe...Silvica înflorește.. Ochii îi lucesc,respiră sacadat și-i șoptește tremurat: -Ce...bi...ne...e...e. Se lipește tot mai mult de Gigi.Trupul i se încordează și se destinde în zvâcniri repetate.Deodată,sare ca arsă,parcă trezită din acel extaz: -Aoleu,Gigi,cum am uitat
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
problema pădurilor se despica în continuare,făcându-se numai așchii. Deși curgea rumegușul din ea,Gigi tot mai aștepta ca”ăia”să găsească o soluție pentru salvarea lor. Dar Silvica nu mai sforăia.Acum zâmbea radioasă și respira tot mai sacadat.Începu să sufle greu și să geamă,scăpând câte un ”ah!”și icnituri extaziate. După acest zbucium,trupul ei se destinse și se liniști,respirând normal.Gigi nu auzea,nu observa nimic.El se rătăcise în hățișurile problemei pădurilor.Și
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
fără de habar , se duc prea repede orele, zilele din calendar, se schimbă anotimpul căci timpul e hoinar, și anii treciar noi îmbătrânim, e răul necesar. Veșnicia se scurge în pendule care bat, vieți noi apar, când alții mor e ritmul sacadat omenirea speră deși timpul e apoape terminat. Rotunde orele noastre se scurg neîncetat. Fiecare secundă feliază minutul asta, că pe un tort, minutarul se învârte fix de 60 de ori, nu e mort, se duce ziua spre noapte precum Dunărea
DESPRE TIMP de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361044_a_362373]
-
mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipita sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe cele frumoase ca-ntr-un perpetuu joc transcendental. Ele rămân singurele stavile care-i forțează și-i opresc în această ... Citește mai mult Mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
mai există nici o zbatere inutilă. Această înlănțuire a nașterii, a trezirii la viață, a îmbătrânirii și iminentei morții devine clară și pătrunzătoare. Pacienții se agață de oricine cu o rapacitate devoratoare. Acțiuni învățate automat de-a lungul anilor se precipita sacadat . Amintiri selective revin și se pierd la fel de repede. Ai senzația că și le doresc doar pe cele frumoase ca-ntr-un perpetuu joc transcendental. Ele rămân singurele stavile care-i forțează și-i opresc în această ... XXXI. CARAVAGGIO MICHELANGELO MERISI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
vrei să-i simți în vene murmurul iubirii, îmbătat de sunetele ei de dragoste, să vrei să simți cum freamătă și cum palpită, să simți susurul bucuriei și cum plăcerea vă inundă! Să vrei să te răscolească cu respirația ei sacadată, cu geamătul iubiririi să te readucă la viață, să vrei să te privească cu ochii ei mirați, de diamante negre, să vrei să-ți șoptească, mereu și mereu, că te iubește! Iubirea ce i-o porți în suflet, în stele
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
decât conștientizând că răul nu este altceva decât suma energiilor telurice care ne domină când nu știm cum să ne facem scutul de apărare al întregului nostru corp. Cuvintele anume, pe care le rostim într-o continuă meditație și șoptire sacadată, deschid porțile codificate ale Celui de Sus. Recunoașterea răului prin cuvinte destăinuite rupe lanțul de energii malefice care ne împresoară trupul. Atunci, când răul ne simte dezarmați, datorită gravei noastre slăbiciuni, pătrunde în materia cenușie prin cuvinte, pentru că numai cuvântul
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
doua naivă, Chiar dacă e divă, Cade-n recidivă Și-i scrie-o misivă, Dând în vileag crima ! Rusalim se prinde, Nimeni nu-l mai vinde, Nervii și-i destinde... Și hoțește-o întinde Cu prima ! VIII ÎN VII (recitați poezia sacadat) De vii în vii cu viii Dacă vi-i dor de vii Învie cu cei vii Când vie-n vie vii. Și tu să vii cu viii În vie tu să vii Cu viii și neviii Atunci când tu re'nvii
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
Gică a fost «Maestrul». Era o celebritate, de la 20 de ani! Marele cântăreț, a fost și un excelent artist de revistă... Am jucat alături de el pe scenă în numeroase spectacole și turnee. Din scenă nu ieșea cu pași normali, călca sacadat; publicul prindea mișcarea și aplauda în ritmul pașilor săi. Cânta multe cântece de pahar, dar în viață era foarte cumpătat. Nu a agreat niciodată viața dezordonată a boemei interbelice. Soțul meu, Puisor Maximilian, i-a scris multe texte. Din clipa
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
încrederea pe care mi-ați arătat-o și să vă arăt cum pot să răsplătesc eu sprijinul care mi se acordă, după care îl voi informa și pe Ilie Preda. Secretarul de partid izbucni în râs, un râs nervos și sacadat: - Mare șulfă ești, directore! Mihai Man nu căută să înțeleagă sensurile în care fusese folosit cuvântul „șulfă”. Se mulțumi să părăsească sediul clădirii cenușii, construind în minte scenariul după care își va juca rolul în fața contabilului-șef. Galiț avea să
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
pe gânduri, a scos o valiză mare din dulap și a început să-și caute lucrurile de trebuință strict necesare și să le aranjeze cu meticulozitate în ea. Era cu nervii întinși la maxim iar mâinile îi tremurau și respira sacadat. În cele din urmă hohotele de plâns au reușit să înfrângă zăgazul și au început să se rostogolească nestăvilite din adâncul sufletului său zbuciumat. S-a lăsat să cadă sfârșită pe divanul din piele albă din salon și a dat
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
179). Ne mai întâmpină, de asemenea, o poezie reflexivă și ușor elegiacă, în care eul liric meditează cu înfiorare pe tema timpului în inexorabilă curgere: „Se zbate ora .../ Se zbate ora între cadrane/ Și ticăie minutul .../ Și ticăie minutul nemilos .../ Sacadat/ Și cercul se închide sub cortină” („Continuitate”, p. 183). În aceeași notă persuasiv nostalgică este evocat, tot sub semnul implacabil al timpului trecător, peisajul mioritic, de „gură de rai” al satului și anilor de o nerepetabilă frumusețe ai unei paradisiace
DELICATEŢE, CANDOARE, SINCERITATE, DE VICTOR RUSU de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367986_a_369315]
-
regulate semnale luminoase, parcă pentru a întoarce din drum pe „cei rătăciți”. Era un semn dar ce zic, un reper către o cale și o circulație anapoda, dar cine să fi știut !? Era mândria rucărenilor. Transmitea, de-acolo de sus, sacadate semnale, pâlpăiri de-o fracțiune de secundă. Într-alt fel, o pâlpâire cât un veac de suferințe. Străfulgerările ritmice își aveau sursa din racordarea sistemului de iluminat la microhidrocentrala de la poalele muntelui și trebuia să amintească oamenilor locului (și nu
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
Cosmin Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar mirosul de sare. Într-o lume flămândă tu-mi ești gustare. Am fugit o viață întreagă căutându-te
ATRACȚII de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367605_a_368934]
-
ATRACȚII, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat. Se simte doar mirosul de sare. Într-o lume flămândă tu-mi ești gustare. Am fugit o viață întreagă căutându-te
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
nu. La mine în lume este la fel, există un noi - eu și tu. Citește mai mult AtracțiiNoaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu.Îți las pe bilețele vocea mea mutăsă plutească pe irisul tăufără cută.Respir încet și sacadat.Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea,nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat.Se simte doar mirosulde sare.Într-o lume flămândătu-mi ești gustare.Am fugit o viață întreagă căutându-te și tu eraiascunsă
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
de mână) mi-a povestit că Topârceanu obișnuia și el să se așeze acolo. Venind, într-un rând, iarna, tocmai s-a așternut să scrie ceva, dar pe biroul acela era și un ceas deșteptător, cu bătaie puternică. Zgomotul ăla sacadat, l-a deranjat. Și-a pus căciula pe el, ca să nu-l mai audă și i-a spus duduiei Otilia, improvizând pe loc: „Hodoroaga asta, parcă e nebună!/ I-auzi cum mai bate, i-auzi cum mai sună:/ Am s-o-arunc
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
într-un ritm drăcesc, cu suspine și vaiete de plăcere. La un moment dat s-a blocat, corpul i s-a înțepenit deasupra mea. M-a strâns cu putere de abdomen și-a înfipt unghiile în pielea mea, dezlănțuind zvâcniri sacadate. Am văzut cum se transfigura de plăcere. Era erupția vulcanică a orgasmului. Mă păcălise de data aceasta! Știam că nu-i mai plăcea prelungirea actului după ce ea își finalizase toată pasiunea, așa că n-am mai continuat, am îmbrățișat-o tandru
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
nu-mi place să-i fac pe cei din jur să se simtă frustrați. Accept deci și-o invit să ne ridicăm. -Auzi?! Dar să știi că merg cu tine doar dacă... Și-ncepe lungul șir de condiții... Le rostește sacadat... Și sunt multe... Dar cine-o mai aude?! Îmi îngădui și eu o pauză... Mă las furată de amintiri... de expertiza mea în ceea ce o privește... A doua zi, o culeg dupa o așteptare depășind sfertul academic. E ușor înnourată
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
să vorbească? Căci mă striga în noapte și mă urmărea ca un nebun...am căzut deodată lovindu-mi tălpile de ceva moale , ca un trup abia golit de viață ...Emmaaaaaaaaaa! M-am trezit udă toată, cu părul răvășit , cu respirația sacadată, cu inima bătându-mi să iasă din piept... Soarele strălucea pe cerul albastru, senin, muntele îmi intra în cameră și un tril de păsăre fericită îmi mângâia auzul în care mai persista glasul răgușit al câinelui din vis , strigându-mi
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
din porii cuvintelor esențele le sustrag ca niște hoți ai vremurilor aldine în ele timpul rumegă scoarța copacilor și între noi șerpii călătoresc liber fără viza încrederii ferice de cei care inima o au din pluș sunt modelați după bătăile sacadate ale vântului în jgheaburile așezate logic la marginea acoperișurilor casei de gânduri la cafeneaua din colț am văzut cum începe povestea ea are inima în palme o inimă de gânduri neajunse la marginea buzelor pentru a fi rostite el are
REMANENŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349507_a_350836]
-
care îți va aduce un sfârșit grabnic și dureros... Ha, ha, ha...”, râse din nou, distorsionând silabele. Am privit Cerul și de acolo mi s-a părut că se pogoară însăși Moartea. Mă trezesc. Ceasul de masă ticăie în noapte, sacadat. Transpir. Mă îngrozesc. Mă sufoc. Tic-tac. Tic-tac. * Peste puțin timp, a trebuit să plec în mod real către Planeta pe care își avea sălașul malefica Hira. Nu puteam să mai amân prea mult confruntarea cu aceasta, cine putea ști când
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
Planeta Iepurilor!”, am rostit în gând și mi-am așteptat sfârșitul. Acesta însă n-a venit. M-am trezit ieșind printr-o crăpătură laterală în afara peșterii, la lumină. Am dat nas în nas cu un robot vorbitor, cu o voce sacadată și metalică. ”Ți-au plăcut hologramele noastre? Ți-au plăcut hologramele noastre? Ți-au plăcut hologramele noastre?”, repeta acesta cu un glas ascuțit, ca un mecanism defect. Atunci de-abia am răsuflat ușurat, fiindcă am înțeles că, deși stricat, robotul
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
o avea de la mama ei, adică bunica mea, Sultană Olarescu. Parcă aud și acum țăcănitul rotund pe care-l făcea mașină când lucra mama și eu mă luptăm să nu mă fure somnul și să mă uit cum mișcă mămică sacadat piciorul drept pe grătarul de sub mașină. Adormeam cu sunetul acela minunat, căci știam că sunetul acela înseamnă o cămășuța nouă, o pereche de izmenuțe de iarnă lungi, căci în Basarabia erau niște geruri de crăpau pietrele. Vară îmi făcea izmenuțe
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȘOCUL POEZIEI Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 811 din 21 martie 2013 Toate Articolele Autorului Doamne cine m-a expediat nimeni nu m-așteptă-n gară numai versul sună sacadat de pe șine stând să sară Nimeni nu-l așteaptă-n gară poezie ți-ai ieșit din minți uite-o metaforă fecioară cum se-ntinde pentru doi arginți Poezie ți-ai ieșit din minți versul sună tot mai sacadat vine hăt
ŞOCUL POEZIEI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349102_a_350431]