617 matches
-
care trebuiau să culmineze cu schimbarea mentalității „învechite“ a clerului, educat în perioada regimului „burghezo-moșieresc“, era nevoie de noi metode și de noi politici educative concretizate în viitoarele cursuri de îndrumare misionară. Acestea urmau să fixeze noul caracter misionar al sacerdotului, unul centrat pe fidelitate civică și • „Biserica Ortodoxă Română“, Anul LXVI (1948), p. 639. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 5-6, mai-iunie, p. 13. • Ibidem, p. 14. realism social: „Toată grija noastră trebuie să se îndrepte asupra activității pastorale a preoților
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a-i instrui în așa fel încât aceștia să fie în stare să predice adevărata învățătură a Bisericii lui Hristos o dată cu efortul de a se alătura credincioșilor și de a sluji împreună cu aceștia noua „Patrie“, Republica Populară Română 36. Atât sacerdoții deja consacrați cât și cei care urmau cursurile Institutelor teologice trebuiau să înțeleagă că importantele transformări politice și religioase • Ibidem, p. 22-23. • Ibidem, p. 41. • Ibidem, Anul LXVII (1949), nr. 7-10, iulie-octombrie, p. 6. nu puteau fi ignorate. Ele urmau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îndrumare. Special create pentru preoții cu o mai veche activitate pastorală, dar în același timp și cu o instrucție asimilată sub alte regimuri politice decât cel comunist, cursurile de îndrumare aveau rolul de a neutraliza ambianța nefastă creată de cercurile sacerdoților mai vechi, în stare să influențeze în mod negativ perspectiva existențială a tinerilor teologi 47. Cursurile de îndrumare au fost concepute ca având în centrul pregătirii lor participarea zilnică la Liturghie, prin oficierea pe rând a acesteia de către toți preoții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la adevărata ei chemare misionară. De aceea, argumenta rectorul Institutului teologic, cursurile de îndrumare aveau rolul de a forma nu atât deprinderea în mânuirea teologiei speculative, cât mai ales educarea simțului practic și a devotamentului apostolic care să încurajeze în sacerdot spiritul de sacrificiu pentru dreptatea socială 64. De asemenea, rectorul N. Nicolaescu admitea faptul că vechiul învățământ teologic prin profesorii săi neglijase aspectul social al Evangheliei, reducând creștinismul la statutul de mișcare de înnoire religioasă și ignorând temeiurile scripturistice care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
consilierul tehnic al Ministerului Cultelor, care afirma că rolul cursurilor era acela de a-i face pe preoți să înțeleagă transformările sociale și politice care se petreceau chiar sub ochii lor. Cursurile trebuiau să transforme principiile și convingerile generației de sacerdoți care se instruiseră în „școala burgheză“, deoarece aceasta le imprimase un model de gândire nerealist, centrat pe o lume a ideilor abstracte care îi îndepărtase și separase pe țărani și muncitori 66. Cursurile aveau menirea de a pune la îndemâna preoților
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în același timp ele urmau să trateze și subiecte politice care să ofere preoților o viziune mai clară asupra „prietenilor“ și „dușmanilor“ regimului de democrație populară 67. Programul liturgic încărcat al cursurilor de îndrumare avea menirea de a familiariza pe sacerdoți cu modalitatea de slujire a liturghiei, vecerniei și utreniei, dar și cu necesitatea pregătirii morale pentru aceste slujbe. Toți preoții ortodocși trebuiau să învețe să se conformeze aceluiași ritm duhovnicesc fixat de patriarhul Justinian și deprins la cursurile de îndrumare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar tratatul conține numele și calitățile acestora. Din primul ordin fac parte, pornind de sus (însă autorul prezintă fiecare ordin de jos în sus), serafimii, heruvimii, tronurile; din al doilea, stăpânirile, virtuțile, puterile; din al treilea, principatele, arhanghelii, îngerii. Marii sacerdoți de pe pământ care formează primul nivel al ierarhiei Bisericii (a se vedea mai jos), sunt inițiați de către îngeri și pot fi numiți chiar ei îngeri pentru că, așa cum se întâmplă cu orice alt ordin, au proprietățile ordinului imediat superior, însă într-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ce descindeau lacomi de la Țarigrad în suita unor voievozi la fel de hămesiți. Împinge cu nonșalanță istoria în obscuritate și își asigură, reinterpretând datele (potrivit unor opinii de grup) și redistribuind accentele, niște exemple mai mereu oportune. El oficiază ca un veritabil sacerdot, aflat în posesia unor instrumente a căror cizelare (notabilă, întrucât autorul a fost practic lipsit de experiențe preexistente) nu poate fi conciliată cu imaginea - propusă adesea - a scribului mărunt ce proferează doar blesteme și își consumă, pe hârtia menită să
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
criticii, Cluj-Napoca, 1992, 99-103; Maria Genescu, Ivan Turbincă: o interpretare ezoterică, RL, 1993, 7; Cornel Ungureanu, Vasile Lovinescu și tradiția hermeneutică, O, 1993, 9; Simona Sora, Logica lui „hop-de-o parte”, RL, 1993, 17; Elisabeta Lăsconi, „Literatura de sertar” și criticul-„sacerdot”, CC, 1993, 5-6; Simona Sora, Ravagiile bunului-simț, RL, 1993, 27; George, Sfârșitul, IV, 102-112; Dan Stanca, Sacrificiu și anamneză, VR, 1994, 3-4; Simbolologul Vasile Lovinescu, CC, 1994, 9-11 (semnează Eugen Simion, Valeriu Cristea, Florin Mihăescu, Roxana Cristian, Radu Vasiliu, Silvia
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
iar tratatul conține numele și calitățile acestora. Din primul ordin fac parte, pornind de sus (însă autorul prezintă fiecare ordin de jos în sus), serafimii, heruvimii, tronurile; din al doilea, stăpînirile, virtuțile, puterile; din al treilea, principatele, arhanghelii, îngerii. Marii sacerdoți de pe pămînt, care formează primul nivel al ierarhiei Bisericii (cf. infra), sînt inițiați de către îngeri și pot fi numiți ei înșiși îngeri deoarece, așa cum se întîmplă cu orice alt ordin, au proprietățile ordinului imediat superior, însă într-o măsură mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sale (pe care și le asumă), domina împrejurările oficiale, primea în sala divanului ori în audiențe publice, prezida activitatea politică a Curții, participa la marile ospețe aulice, ocupa tronul domnesc la praznicele Bisericii îmbrăcat în haine ce semănau cu odăjdiile sacerdoților, era insul care concentra în apariția sa puterea (discreționară, fără margini, venită din timpuri imperiale, de nimeni din interior serios cenzurată) și autoritatea de a o exercita. El conducea, pentru că era stăpânul feudal absolut (în cadrul unei monarhii absolute - zic unii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
drumul către stele / îmbracă forma cântecului pur”. Discursul mistic, sensibil acoperă o revenire la matcă și o coborâre în lume, cu chinurile și plăcerile ei: „Cam ce să mă mai doară ca să pot / rosti apocaliptic - ca profeții / că voi rămâne-același sacerdot / slujind mereu prin grajdurile vieții”. P. se dovedește un poet cantabil, performant, conservatorist în temă și ingenios manierist în formă: „M-am îmbrăcat în cântec mai târziu / am așteptat să mi se-nchege chipul / la fel de-nalt cât pot
PRICOP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289018_a_290347]
-
173-185; Călinescu, Biblioteci, 188-196; Cistelecan, Poezie, 65-75; Cosma, Romanul, I, 273-274; Ioan Holban, Fericirea? Da, fericirea există, CRC, 1991, 8; Traian T. Coșovei, Lacrima primejdioasă, CNT, 1991, 8; Florența Albu, Florin Mugur. In memoriam, VR, 1991, 2; Gheorghe Grigurcu, Un sacerdot al poeziei, F, 1991, 2; Cristea, A scrie, 266-272; George, Sfârșitul, IV, 254-260; Negoițescu, Scriitori contemporani, 301-304; Constantin, Complicitatea, 118-121; Pop, Pagini, 71-75; Perian, Pagini, 109-112; Dicț. analitic, I, 265-267, IV, 384-386; Grigurcu, Poezie, II, 159-193; Manolescu, Lista, I, 141-152
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum credea P., ci șarpele din adâncuri, frumusețea construcției din Getica va fi mereu admirată: măreția olimpiană a lui Zalmoxis, distincția sacerdoților săi, hărnicia, tenacitatea, austeritatea spartană a dacilor, „cei mai viteji și mai drepți dintre traci” după Herodot. După cum va fi neîncetat apreciată limpezimea gândirii, noblețea stilului, clasicismul structural al autorului. Adevărate creații literare sunt eseurile lui P. Volumul Idei și
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
și prietenesc al unor slujitori ai altarului, pe care doresc să-i menționez: ieromonahul Iustin Marchiș de la biserica Stavropoleos din București, în prezența căruia am simțit puterea vindecătoare a rostirii adevărului; preotul Nicolae Marcu din parohia Micălaca-Nouă a orașului Arad, sacerdot transilvănean mult încercat în anii grei ai comunismului, generos și mereu dezinteresat în slujirea aproapelui, alături de care am contemplat - începând chiar cu anii de liceu - miraculoasa simbioză între cultul liturgic și savorile bibliotecii; preotul Adrian Deteșanu din Brașov, pildă vie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comunistă, care a transformat politica de stat într-o religie de mase. Prețul plătit a fost libertatea a milioane de cetățeni, chemați să se lepede de orice trecut reacționar în scopul eticii revoluționare a Partidului pus în locul Bisericii, Liderul Suprem - sacerdot și profet, deopotrivă - a înlocuit figura Mesiei, iar organele de securitate și control au jucat rolul îngerilor păzitori. Utopia secolului XX a pavat drumul către infern. Chiar și în formele lor atenuate, kitsch-ul și utopia rămân o fatalitate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ochii foștilor colegi. Se pare că în această cameră au avut loc mizanscene cu caracter blasfemic în perioada Paștelui din anul 1951, Mihai Buracu relatând că cei din celulă trebuiau să sărute un falus din săpun atârnat de gâtul unui „sacerdot”. Existau spini, bâte în loc de ramuri înverzite de salcie și un „Pilat” care l-a osândit pe „Iisus” la răstignirea pe hârdăul cu excremente 1. Juberian afirmă că acestea au fost ultimele bătăi 2, după care majoritatea celor rămași în închisoare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
au mai bătut 2. A participat la mizanscenele cu caracter blasfemic din timpul Paștelui din anul 1951, când a fost pus să joace rolul asinului. Deținuții au fost obligați să sărute un falus confecționat din săpun, atârnat de gâtul unui „sacerdot”, iar scena condamnării la moarte a lui Iisus a fost și ea batjocorită, un „Pilat” osândindu-l pe „Iisus” la răstignirea pe hârdăul cu excremente. În urma torturilor la care a fost supus, lui Mihai Buracu i-a albit părul. Înainte de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
trecând Dunărea înot, alături de femeia care îl iubea, evreica Estera, dar nu reușise decât să se reîntoarcă acasă, după ce femeia fusese împușcată. Scris în condițiile libertății depline de expresie, romanul numește clar termenii antagonici: în socialism, pe de o parte sacerdotul adevărului ființei sociale și sentimentale - Matei Popa, iar pe de altă parte urmăritorul securist, necruțător până când va fi el însuși amenințat de răsturnarea situației; în capitalism - noua pătură îmbogățită prin șantaj, crimă, ascunderea adevărului. Atât în socialism, cât și în
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
abia în octombrie, dar Oliveira fu dat în gazdă la dascălul Catedralei, Marques Pimentel, vechi prieten al tatălui. Casa dascălului se afla chiar lângă Catedrală. Reverendul Marques Pimentel pregătea copiii lăsați la el în gazdă pentru examenul de toamnă. Bătrânul sacerdot se convinse repede că Oliveira se deosebește de toți ceilalți copii pe care-i avusese în grijă și îi pregătise pentru examenul de intrare în seminar. Îl găsise, de altfel, într-un moment bogat în virtualități. Oliveira era un adolescent
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de aur pe care se aflau bucățele de tămâie, cornuri de pin uscate și alte substanțe pe care oficiantul urma să le arunce în foc într-o anumită ordine, potrivit tradiției. Altul îi întinse o cupă cu vin, pe care sacerdotul îl vărsă deasupra substanțelor parfumate, încheind ceremonia. Trâmbițele anunțară prezentarea programului luptelor. Se auziră numele gladiatorilor care aveau să se înfrunte. Când auzi strigătul: „Rețiarul Skorpius împotriva secutor-ului Orpheus“, Valerius se ridică și îi aruncă lui Marcus o privire indescifrabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și Julián Carax. Părintele Fernando Își strînse buzele și Își arcui o sprînceană. — Julián a murit acum mai bine de cincisprezece ani, iar Aldaya a plecat În Argentina, zise el sec. — Dumneavoastră Îi cunoșteați? Îl Întrebă Fermín. Privirea ascuțită a sacerdotului se opri asupra fiecăruia dintre noi Înainte de a răspunde. — Am fost colegi de clasă. Pot să vă Întreb de ce vă interesează chestiunea? Mă tot gîndeam cum să răspund la Întrebare, cînd Fermín mi-o luă Înainte. — S-a Întîmplat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de voce. Uneori, clima asta catalană ne mortifică pe noi, cei din sud. — Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un pahar cu apă, pe care Fermín Îl sorbi cu aviditate. — N-am decît bomboane cu eucalipt. Vă convin? — Dumnezeu să vă răsplătească. Fermín Înghiți un pumn de bomboane și, pe dată, păru să-și recupereze Întru cîtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai scoate nimic de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce aflam. Ca să-l liniștească, Fermín se puse să jure pe un Nou Testament ce zăcea pe masa de scris a sacerdotului. — Lăsați În pace Evangheliile. Îmi ajunge cuvîntul dumneavoastră. — Nu lăsați să vă scape nici o ocazie, așa-i? Părinte, ce fiară sînteți! — Haidem, vă Însoțesc pînă la ieșire. Ne-a călăuzit prin grădină pînă la grilajul de lănci și se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și un compas mare. În fund, pe un tron îngust, dar foarte înalt, îi aștepta Venerabilul. Ampla eșarfă aurie de pe cap îi dădea prestanța unui sacerdot egiptean. D’Autrey se înclină în fața lui și își prezentă plin de mândrie invitatul. Venerabilul înclină doar puțin capul. Deși avea trupul firav, vocea se dovedi extrem de puternică, impozantă chiar, atunci când începu să vorbească. Era capabil să nuanțeze, să sublinieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]