677 matches
-
rugau, ba chiar în genunchi, cu brațele întinse înainte și cu palmele împreunate, cu privirea extatică, făcându-se ecoul jaculatoriilor, de neînțeles pentru ea, pronunțate cu fervoare de un tânăr diacon palid și slab, ce purta pe umerii căzuți stola sacerdotală. Odată cu țăranii, intraseră și bătrâni. Unii dintre ei, cuprinși de vreo slăbiciune datorată fricii și fugii precipitate, gemeau pe podea, cu mâinile tremurătoare și gurile fără dinți, ce se deschideau avide de aer și implorau de la rudele lor, cu privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiecare din ele. Abundența lui, eufemismul și circumlocuțiunea în stil arhaic au fost admirabile. Cu maica a fost ascuțit și echivoc pe tema renunțărilor monacale. Dar maica nu i-a rămas datoare cu nimic. Tema ei, învăluită și în termeni sacerdotali, era lipsa de renunțare a "unora". Imediat după cafea, pe care maica i-a servit-o într-o ceașcă dublă și i-a umplut-o de câteva ori cu rom, cavalerul minunat sărută mâna doamnelor și a călugăriței cu grații
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tuns mărunt de tot și așa de blond că firele albe nu se cunoșteau; înalt și nu prea slab, dar încovoiat puțin, ceea ce-i făcea un gest permanent de înclinare, care, combinat cu manierele lui blajine, avea, în adevăr, ceva sacerdotal. - Nu e rău poreclit, deși nu mai țiu minte pe Papa Boni-faciu. - Seamănă! Mai ales în atelier cu o tocă mică, neagră, si ca șorțul alb. - Cunoști bine pe Greg? - Da! răspunse cu glas serios Nory. Lidia a iuat un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
În decursul veacurilor, la Stăpânii sau la Regele Lumii, poate nu o persoană fizică, ci un rol, un rol colectiv, incarnarea din când În când provizorie a unei Intenții Stabile. Ceva cu care erau cu siguranță În contact marile ordine sacerdotale și cavalerești dispărute.” „Dumneavoastră credeți asta?”, Întrebă Belbo. „Persoane mai echilibrate decât el Îi caută pe Superiorii Necunoscuți”. „Și Îi găsesc?” Agliè râse parcă În sinea lui, cu bonomie „Ce fel de Superiori Necunoscuți ar mai fi, dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ochii verzi și luminoși. Ochi ce intersectau, cu o căutătură blajină, șaua nasului, pe sub streașina fină a sprâncenelor, într-o înfiripare cuceritoare de strabism. Tânărul suplu și zâmbitor, cu morgă charismatică, era înveșmântat într-o togă sau într-o mantie sacerdotală, cu desăvârșire albă și lungă până la călcâie, drapată statuar și atât de curată, de neprihănită, încât ar fi umbrit, cu aureola ei, omăturile himalayene cele mai înalte și mai inaccesibile cu putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
comunitatea lui Matei. Un al doilea exemplu va fi poate mai ușor de înțeles. Relatarea creației din Gn 1 nu vrea să descrie cu exactitate modul cum a creat Dumnezeu lumea, ci ne explică mai degrabă cum autorii săi, autorii sacerdotali din secolul al VI-lea î.C. vedeau universul. Înțelegem imediat că aceste elemente vor trebui utilizate cu prudența necesară. Dar, cine refuză a priori să ia cu sine un astfel de „manual” nu poate să cutreiere astăzi aceste peisaje
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
18,1; 23,2.17). Cea a lui Isaac pare să se plaseze mai la Sud, în regiunea Beerșeba, la frontiera cu Negheb (Gn 25,11; 26,33; cf. 34,27 care e totuși un text tardiv pentru că aparține izvorului „sacerdotal” postexilic). Iacob, însă, rămâne mai degrabă la Nord și, după șederea la unchiul său Laban la Haran, călătorește între Sihem și Betel (28,19; 33,18; 35,1.16). Argumentul invocat de cercetători cu privire la patriarhi e totuși destul de formal. Ne
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
exod, adică trecerea mării între două ziduri de apă, unul la dreapta și altul la stânga, provine de la o povestire mai recentă care a înfrumusețat și amplificat tradiția mai veche (vezi Ex 14,21b-22.29). Această povestire aparține așa-numitei tradiții sacerdotale, o scriere care datează din epoca postexilică. 5. Dumnezeul Bibliei este alergic la cai Anterior am menționat un element interesant în această povestire: înfrângerea unei armate de care și cai. Se pare, spunând-o într-un mod mai curând paradoxal
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
În final, autoritățile iudaice au căutat să-l ucidă pe Isus nu pentru că era un om bun, ci pentru că Isus constituia o serioasă amenințare politică. Mesajul său despre domnia lui Dumnezeu era un pericol pentru status quo-ul pe care clasa sacerdotală aflată la putere nu dorea să-l răstoarne. Isus a intrat în Ierusalim ca fiul uns al lui David, a preluat autoritatea în perimetrul templu-lui ca unul care deținea o autoritate mesianică, a făcut apel la scopul originar al templului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de pace), niciun cadavru n-ar trebui să rămână neîngropat, fie că vorba de evreu sau păgân, de nevinovat sau vinovat. Toți trebuiau îngropați. E foarte interesant că unele tradiții analizate anterior ar putea avea o legătură directă cu mediul sacerdotal, sau chiar ar putea fi rodul său (ca în scrierile de la Qumran). Dacă este așa, atunci însemnătatea acestor legi și tradiții în privința execuției lui Isus din Nazaret și a consecințelor sale devine mai clară, deoarece tocmai mai marii preoți l-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de simplu, amabil, binevoitor. Tot drumul vorbim, el spunându-mi multe despre trecutul lui, ca și despre activitatea actuală ca paroh cu trei parohii în grija pastorală. Il admir în tăcere. Vorbim și despre criza actuală de vocații sau cea sacerdotală. Confuzia și nesiguranța acestor timpuri, laicizarea îi afectează nu numai pe laici, dar și pe clerici. Așa ajungem într-un târziu la parohie, la Badalucco, unde îmi arată biserica, mare și frumoasă, împodobită de la două nunți pe care le celebrase
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
bisericești reprezintă niște simple funcții de care cei mai mulți nu au nevoie. Pentru mulți, lipsiți de orice formare religioasă, însăși cuvântul și noțiunea de preot, nu le spune nimic. Toți sunt politicoși cu mine, ca preot, de exemplu, dar identitatea mea sacerdotală pentru mulți este un simplu cuvânt, lipsit de conținut. Preoția este gândită ca orice altă profesie, ca un servici ce poți să îl ai și pe care ai putea foarte bine să îl schimbi cu un altul. Moto-ul ”tu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Ințeleg că această familie primește mulți pelerini, are și o carte de vizită în care scriu câteva rânduri, și apoi îmi pune o ștampilă în pașaportul meu. Este seară, târziu, dar tot mai discutăm despre cum merge biserica, despre vocațiile sacerdotale și altele. Soțul îmi spune că aici la Aix, în seminar, care este pentru patru dieceze, sunt doar patru seminariști, și când le spun că în seminarul nostru major sunt 136 de seminariști, rămân foarte uimiți și surprinși. Domnul Zeltner
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de porunci); Num 21,33-35 (text paralel cu Dt 3,1-17). În aceeași categorie de texte intră și Decalogul, inserat, cu unele diferențe, în două locuri: în Ex 20,1-17, unde nu are legătură cu contextul (și aparține probabil izvorului „sacerdotal”), și în Dt 5,6-21 unde este locul său. b) În cărțile lui Iosue și 1-2Samuel este aplicată o tehnică nu foarte diferită de aceasta, adică inserțiuni în anumite puncte cheie, în timp ce cărți precum Judecători și 1-2Regi sunt complet reelaborate
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
excepții, normele stabilite de reforma regelui Iosia (vezi 1.2.d) și anticipate de profeți. Doar așa se explicau căderea casei lui David (căreia îi fusese promisă o durată veșnică, 2Sam 7,11 ș.u.), pierderea independenței politice, intrarea clasei sacerdotale la guvernare, legitimată prin evocarea originilor (puterea politică efectivă era exercitată de persani); în felul acesta Dtr postula existența unei ligi de triburi fără rege, în care puterea se afla în mâna preoților din sanctuare și a profeților (vezi 1
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Moise pe Muntele Sinai. O altă formă portabilă de sanctuar proiectat în trecut, în preistorie, era cortul întâlnirii (ebr. ’ōhel mô’ēd) sau tabernacolul (erb. Miškăn, cuvânt atestat deja în Mesopotamia și Ugarit), numit și „sanctuar” în unele texte tardive („sacerdotale”) (ebr. Miqdăš; Ex 25,8 și altele); se vorbește despre acesta de la începutul drumului prin pustiu (Ex 25,8; 26,1 ș.u.; 33,7-11 și altele; din Ex 40,34 reiese că, în ciuda numelor diferite, cel puțin primele două
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Barr 1993), munca istovitoare a muncitorilor săraci sau a zilierilor pe pământul arid de pe colinele și din podișul Canaanului, durerile femeii în timpul nașterii, munca sa obositoare și dependența de soțul nu întotdeauna înțelegător. Dar în primul capitol al Genezei, capitolul „sacerdotal” (adică nivelul cel mai recent din Pentateuh, cu siguranță posterior lui Deutero-Isaia), dimensiunea creației este universală: cuprinde cerul și pământul, lumina, astrele, apa, natura și animalele, împreună cu haosul înlăturat din cele create; creația este unită cu providența care rânduiește „firmamentul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
demnitate foarte înaltă, chiar dacă rămâne mereu inferioară originalului (Soggin 1975 și 1997 ad loc.). Aceleași trăsături le prezintă și Ps 8. Este atât de mare această demnitate, încât orice atentat la viața omului trebuie să fie răscumpărat (tot în versiunea „sacerdotală”) prin condamnarea la moarte a atentatorului: Dacă varsă cineva sângele omului, sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său! (Gen 9,6) Chiar dacă procesul de implementare va dura ceva timp, după cum
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pentru mântuirea și salvarea primită, se termină în tonalitate minoră, scoțând în evidență rușinea Ierusalimului, fapt pentru care unii comentatori au considerat acest final o adăugire redacțională de factură legalistă. Alții, pentru că în versetul 60 apare expresia ebraică tipică izvorului „sacerdotal”, bĕrît ’ôlăm („alianță veșnică”), consideră că aparțin acestei tradiții. Însă noi credem că probabil urmează linia de gândire din Ier 31,31 ș.u., adăugând în plus un alt element, „noul pact”; cu alte cuvinte, Dumnezeu își va aminti veșnic
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
61,8 apare din nou formula bĕrît ’ôlăm și de două ori bĕrît šălôm. a) Is 54,9-10 vorbește despre noua alianță dintre Dumnezeu și poporul său prin comparație cu alianța cu Noe după potop din Gen 9, un text „sacerdotal” ce utilizează o terminologie asemănătoare. Pe lângă aceasta, nu întâmplător, fragmentul precedent, Is 54,4-8, se exprimă în termeni matrimoniali, ca în Cartea lui Osea, Ier 3,20 ș.u. și Ez 16; 20. Textul continuă precizând că locuitorii Ierusalimului îl
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
viitor, în escatologie, oferind grupurilor de elite, care aveau convingerea certă că trăiesc într-o astfel de perioadă, posibilitatea de se identifica în ea: grupul de la Qumran, la Marea Moartă sau biserica creștină de la început. 8.7. Pentateuhul În „codul sacerdotal” al Pentateuhului (Soggin 1987, cap. 10), cititorul descoperă un criteriu istoriografic prin care autorii încearcă să periodizeze evenimentele anterioare stabilirii în Canaan. Prin aplicarea acestuia rezultă patru perioade, dintre care două dintre ele încep cu celebrarea unei alianțe. Prima perioadă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
notat că, spre deosebire de profeții exilici, aici lipsește interesul pentru conceptul de „noua alianță”. Această absență ar fi avut drept cauză (așa cum susțin unii) dorința de a nu introduce elemente anacronice în text; obiecția nu pare justificată dacă ținem cont că „sacerdotalul” insistă asupra retro-proiecției anacronice a templului din Ierusalim (adică templul numit în general de israeliți „al doilea templu”, cel reconstruit la începutul restaurației postxilice) și a ideologiei sale, simbolizate, în epoca trecerii prin pustiu, adică în preistorie, de diferite corturi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
locul. Această tematică va fi reluată de Cărțile Cronicilor, după cum vom vedea mai târziu (cf. 8.8). În fond, după cum au observat și alți comentatori, chiar dacă e utilizat pentru periodizarea preistoriei, conceptul de alianță nu are un caracter central în „sacerdotal”, interesul său concentrându-se asupra constituirii poporului lui Dumnezeu prin comunitatea sacră și teocratică și asupra originii cultului legitim, adică a acelor elemente despre care, pentru început, afirmă că datează din timpul lui Noe (cele mai importante sunt regulile alimentare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din timpul lui Noe (cele mai importante sunt regulile alimentare), și mai apoi, din vremea lui Abraham (circumcizia), iar în cele din urmă din momentul celebrărilor de pe Muntele Sinai (diferitele reguli de cult și alimentare). c) Într-un singur caz „sacerdotalul” pare interesat în mod special de ideea de alianță, în episodul mai sus citat din Gen 17, unde este povestită instituirea circumciziei; motivul însă era deja formulat, dacă luăm în considerare că Gen 15, după cum am notat, vorbește despre alianța
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
preoții din grupul său; în sfârșit, apare de șase ori în Lev 26, un text care face parte din așa-numitul „cod al sfințeniei” (deoarece face din sfințenia lui Dumnezeu parametrul tuturor îndatoririlor). Este o secțiune mai veche decât restul „sacerdotalului” sau chiar probabil decât Ezechiel. Așadar, acesta nu este un material tipic al „izvorului sacerdotal”, ci - așa cum reiese din terminologie - a unor elemente tradiționale. Prin urmare, în „sacerdotal” ideea de alianță e considerată ca un fapt evident, acceptat de tradiție
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]