412 matches
-
rea mișcării protestante, cu precădere în Marea Britanie, unde conflictul dintre James Stuart și inflexibilii "puritani" se acutizează la începutul secolului al XVII-lea. Marile comunități religioase își găsesc refugiul în Olanda, cultivînd insistent ideea salvării colective și a pionieratului spiritual sacrificial. Imaginea ficțională a "pămîntului făgăduinței" construită de aventurieri se mulează perfect pe așteptă rile extatice ale acestui grup ostracizat. Așa începe "marea colonizare", similară, din punct de vedere psihologic și cultural, unei opere de artă și mai puțin unui eveniment
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
-datorită catacterului lui anistoric (el trece de la o religie la alta, mergînd dincolo de barierele cronologice ori dogmatice) și universal din unghiul naturii sale trans culturale (se regăsește practic în istoria oricărei comunități umane). Magister ludi întocmai ca într-un mit sacrificial primordial moare pentru a impune, în ultimă instanță, esența acestui adevăr. Bibliografie Hermann Hesse Jocul cu mărgelele de sticlă. Tradu cere de Ion Roman. Colecția "Biblioteca Hesse". București: Editura RAO, 2011. Tempus fabulosum Acordarea, în 2006, a Premiului Nobel pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
categorii, fie ele și simbolice. De asemenea, ca privire generală asupra perspectivei schimbului simbolic în societățile contemporane, Baudrillard mărturisește într-un interviu 419 că dacă societățile primitive cunoșteau două niveluri ale procesului de schimb cel banal, necesar traiului și cel sacrificial, care provine din cheltuirea excedentului în vederea obținerii echilibrului societățile actuale au eludat această utilizare sacrificial-simbolică, astfel încât se ajunge la un exces necontrolat de semne și mărfuri. Chiar dacă risipa este aceea care însoțește o societate de consum în plină expansiune, aceasta
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată cultură a cruzimii, îmbrăcând întotdeauna o formă sacrificială. Seducerea este crudă pentru că vizează deturnarea completă a subiectului prin intermediul unui ritual simbolic, păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt, de disperare ironică ce va da naștere iluziei. Dorind să surprindă seducția într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt, de disperare ironică ce va da naștere iluziei. Dorind să surprindă seducția într-o singură mișcare, Baudrillard o concepe cel puțin pentru primele două stadii ca fiind: • farmecul unei puteri formă sacrificială; • înfăptuirea unei crime perfecte (în sens simbolic); • crearea unei opere de artă, seducția fiind considerată drept una dintre Artele Frumoase; • operație a unei trăsături de spirit, alcătuind un tip de "economie spirituală" care este echivalentul schimbului aluziv și ceremonial al
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
der Nibelungen), observând reflexele unui foc aprins intenționat pe scenă, Caragiale își scoate, grăbit, fiul din sală, complet imun la via reacție de dezaprobare venită, explicabil, din partea auditoriului. Ni se pare evident că această pirofobie stă la baza înspăimântătorului act sacrificial, care dobândește contururi maniacal-blasfematorii în finalul nuvelei. Proza debutează in medias res, cu imaginea unui hangiu îngândurat, în așteptarea diligenței. Cadrul static și elementele descriptive reduse proporțional favorizează evocarea: viața lui Leiba Zibal, deși lungă, nu a fost una fericită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
figura Muzei care pare să patroneze efortul considerabil al edificării creației artistice. În mod evident, această tensiune se joacă în jurul abiguității figurii feminine pe baza asocierii măreției creației cu sacrificul de sine, a frumuseții cu supliciul. Tema simbolisto-decadentă a investirii sacrificiale în artă, ca secretă soteriologie, este recuperabilă din ambivalența feminității ca factor emulativ, deopotrivă Muză și Meduză, femme fragile și femme fatale. Interesantă aici este și impresia de mască mortuară, contrastând paradoxal cu o fluditate acvatică a acestui chip, aflat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și înțelepciunea. Am putea spune că în spirit nietzschean, Himera, expresie a inspirației poetice, este cea care mediază între apolinic și dionisiac, care, așa cum credea filosoful german, au prezidat nu doar la nașterea tragediei, ci și a culturii moderne. Sensul sacrificial se regăsește simbolic în această osmoză superioară, având ca expresie capul poetului, adică vizionarismul propriu creației artistice. Fritz Storck realizează un bust Eminescu, Mihai Eminescu (ronde-bosse în marmură, 74 x 42 x 36 cm, semnat pe postament în dreapta cu monograma
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este ambalat răul, îi conferă femeii competența sacerdoțiului impus de un cult păgân, oficiind un ritual enigmatic, precum Salammbô din romanul omonim al lui Flaubert. Dar adesea, ea se remarcă și în calitatea Marii Prostituate cultice, pregătite pentru un rit sacrificial. Femeia fatală ca înger al morții este poate cea mai nimerită întruchipare a relației dintre Eros și Thanatos, Principiul plăcerii (Lustprinzip) enunțat pentru prima oară în 1848 de către psihologul experimentalist german, Gustav Theodor Fechner este dublat la Freud de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Khnopff avea o mască a lui Hypnos, iar Félicien Champsaur o tipsie cu capul sfântului Ioan Botezătorul decapitat la cererea Salomeii, pentru Macedonski, masca lui Dante se impune ca simbol cardinal al traseului destinal al poetului. Sângele evocă un act sacrificial, și poate că Macedonski se consideră un sacrificant sublim pe altarul artei. Interesant că în biografia consacrată poetului, Viața lui Alexandru Macedonski, Adrian Marino recompune salonul scriitorului, apelând și la un personaj-raisoneur, neofitul purtat prin încăperi întru inițierea sa în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
această opțiune, liderul "Junimii" își asuma și unele riscuri, dintre care cel mai mare era acela al contaminării cu chiar maladiile culturii românești, sau cu ceea ce Noica avea să teoretizeze, un secol mai târziu, drept "maladii ale spiritului". Dimensiunea aceasta sacrificială o comentează Ion Petrovici în ale sale Figuri dispărute, în secțiunea pe care i-o dedică lui Maiorescu. Printre altele, Petrovici constată că părintele prelecțiunilor populare "și-a pus talentul și energia în serviciul trebuințelor locale"9. Tocmai în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
să te chinuiesc: am să te omor cum mi-aș omorî copilul meu când ar trebui să-l scap de chinurile călăului, ca să-ți dai sufletul pe nesimțite. se traduce, în mintea eroului slavician, ca "violență purificatoare" (în sens de sacrificială). Ceea ce se întâmplă de fapt e o "criză sacrificială adică pierderea sacrificiului, este pierderea diferenței între violența impură și violența purificatoare. Când această diferență este pierdută, nu mai e posibilă purificarea și violența impură, contagioasă, adică reciprocă se răspândește în
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aș omorî copilul meu când ar trebui să-l scap de chinurile călăului, ca să-ți dai sufletul pe nesimțite. se traduce, în mintea eroului slavician, ca "violență purificatoare" (în sens de sacrificială). Ceea ce se întâmplă de fapt e o "criză sacrificială adică pierderea sacrificiului, este pierderea diferenței între violența impură și violența purificatoare. Când această diferență este pierdută, nu mai e posibilă purificarea și violența impură, contagioasă, adică reciprocă se răspândește în comunitate"203. Observațiile teoreticianului francez se verifică aproape ad
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
această diferență este pierdută, nu mai e posibilă purificarea și violența impură, contagioasă, adică reciprocă se răspândește în comunitate"203. Observațiile teoreticianului francez se verifică aproape ad litteram. Regăsim cu ușurință cuplul Ghiță-Lică în rândurile de mai jos: În criza sacrificială, adversarii se cred cu toții separați de o diferență formidabilă. În realitate, toate diferențele se șterg puțin câte puțin. Pretutindeni este aceeași dorință, aceeași ură, aceeași strategie, aceeași iluzie de diferență formidabilă în uniformitatea tot mai completă. Pe măsură ce criza se adâncește
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și în umilință. Astfel, omului i se ivește șansa refacerii puterilor sufletești și spirituale după modelul universal al păstorului-zeu (Dumuzi), devenind capabil, în varianta carpatică, să întîmpine moartea, cel mai de temut vrăjmaș al vieții, „împăcat și tare”. În puterea sacrificială de „a pune întrebarea justă” (și necesară), în folosul tuturor, chiar dacă ea rămîne deschisă, pentru a fi asumată de fiecare individ în parte, stă înțelesul moral și existențial al Mioriței. Pe această cale, textul românesc se unește cu documentele de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mai tîrziu, doar unor persoane favorizate sau inițiate, care se foloseau de tehnici magice. Regele Saul reușește, cu ajutorul unei vrăjitoare, să recheme din sheol umbra strămoșului său, Samuel, interogîndu-l direct, într-un moment critic pentru neamul lui Israel. Prin tehnici sacrificiale, Ulise coboară în subterane, dialogînd cu eroii de la Troia, transformați în umbre jalnice. Alta este situația Inannei, în cea mai veche ipostază sumeriană, așa cum a fost identificată de asiriologul S. N. Kramer. Zeița se hotărăște să coboare în infern, în lumea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
trăsături fine, ca idealizare a victimei. Și Burada, familiarizat cu cercetările arheologice, reproduce în studiul său un asemenea chip, amintind îndeaproape statuetele de lut virile ale cucutenienilor, care însoțeau zeițe ale fertilității. Asocierea tinereții, frumuseții și nenuntirii într-un act sacrificial justifică drama, bocetul, lacrimile. La rîndul său, Gheorghe Vrabie descoperă și el o variantă printre manuscrisele Bibliotecii Academiei, care completează cele două tipuri cunoscute de la Burada: Scaloiene, iene, Pui de cuconele, Te caută mă-ta Prin pădurea rară, Cu inima
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Girard urmările violenței sunt duale 45, atât negative prin sporirea răului provocat în mod brutal -, cât și pozitive prin resimțirea unei mulțumiri împărtășite, datorate ofrandei aduse. De altfel, prezența însăși a divinității în această ecuație asigura caracterul sacru al actului sacrificial, a cărui etimologie exprimă ideea în sine a "facerii de sacru". Tot în acest spirit, filosoful român Nae Ionescu afirma, încă din 1925, referindu-se la trăsătura de sanctitate a divinului, că "divin este acea realitate sau acea valoare căreia
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
originar. Astăzi, el este prin excelență simbol al răului, al vicleniei, dar și al înțelepciunii 65. Din același registru divinatoriu mai fac parte șobolanul, nevăstuica și șopârla. Caprele și berbecii au devenit obiecte divinatorii tocmai grație prezenței lor în actele sacrificiale. Utilizarea peștilor în arta divinatorie precum și semnificațiile atribuite lor ar fi consecința unor rămășițe mitologice indiene și chaldeene. La noi, doar reptilele cu rol important în bestiarul magic mai au oarecare întrebuințări divinatorii, și acestea intrate de mult în rândul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a unei mentalități colective care domină anumite arii spațio-temporale. În atenția prezicătorilor au intrat și animalele. Divinația care avea ca obiect de studiu animalele era considerată de către vechii greci o formă inferioară și chiar vulgară. Cele mai utilizate erau animalele sacrificiale (în special capre, berbeci, miei, porci). Se analiza comportamentul animalului dinaintea sacrificiului, dar și după (de exemplu, partea în care cade animalul sacrificat). La noi, la sate, încă se mai practică prezicerea vremii după felul cum se prezintă splina porcului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
mijloc ori la sfârșit, așa cum arată splina. Asta-i de când mă știu" (A.S., 68 ani, Suceava). Acest exemplu amintește de vechile haruspicii romane. Cert este că pentru mentalul colectiv animalele dobândesc semnificații deosebite în măsura în care ele se înscriu într-un sistem sacrificial. Astfel, ele își părăsesc condiția obișnuită de animal. Prin consacrare, ele devin și obiect al divinației și pot transmite social ceva. Pe de altă parte, o serie de credințe arată că animalele sunt dotate cu simțuri speciale. Antoaneta Olteanu, în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale preparatelor culinare românești, pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică. Ceea ce nu menționează Radu Anton Roman în această
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de către cei puțini care participă în mod direct la ritual, în timp ce bucățile de carne, puse la fiert, sunt destinate unui ospăț mai amplu, deseori mai depărtat în timp.“ (Marcel Detienne și J.-P. Vernant, Bucătăria sacrificiului la greci). Acest scenariu sacrificial nu este specific doar lumii grecești, iar urme ale sale se regăsesc și în tradițiile românești, în special în celebra „pomană a porcului“, despre care va fi vorba în continuare. În cazul oii la groapă (sau al mielului fript haiducește
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pentru că trimite la tipul de relație conflictual-kafkiană avută de autor cu tatăl său, cel care i-a impus un traseu existențial nedorit și frustrant. Acest raport familiar tensionat apare transpus în ficțiunile lui Urmuz, dar soluționat, dimpotrivă, prin modele paterne sacrificiale: Stamate renunță la răzbunarea împotriva fiului și înainte de afundarea în "infinitul mic"134, are grijă să-i asigure o situație, iar bătrânul din Plecarea în străinătate își abandonează proiectul de călătorie pentru că "sentimentul puternic și neînvins de tată îl trase
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici cultul suveranilor, ci determină un efort de definire și de categorisire a diverselor forțe supranaturale (Hesiod instituise cu succes patru categorii de ființe divine: zeii, eroii, demonii și morții, față de care cei vii au diverse obligații).42 În ritualul sacrificial al grecilor, care plasează și instituie umanitatea la mijlocul distanței dintre animale și zei, actorii nu se confundă, iar omul nu participă la un eveniment ancestral, precum în ritualurile arhaice din majoritatea zonelor globului terestru, el nu este smuls din ordinea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]