433 matches
-
Gheorghe Grigurcu Această mistificare a lui a fi reprezintă stigmatul demonic al mentalității comuniste. Mistificare ce cunoaște o serie de trepte temporale, de amînări cu alură sacrificială, care, pierderi în absolut fiind, vor să treacă drept un tribut obligatoriu plătit eliberării. Îmi imaginam, ne mărturisește dl. Șora, că zece-cincisprezece ani, cel mult două decenii ar putea fi sustrași unei generații (botezate cu cinism "de sacrificiu"), pentru ca la
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
și transformarea inițierii oculte într-o parodie. Mai mulți critici au admis această posibilitate interpretativă. Marvin Felheim vede ca "punere în scenă de către Montresor a unui ritual elaborat" (Felheim 448), în care moartea lui Fortunato devine o "jertfă", "un act sacrificial unde însuși Montresor își asumă rolul preoțesc într-o manieră pervertită" (Felheim 448). În plus, Fortunato "este investit cu toate trăsăturile șarpelui, simbolul religios tradițional al răului" (Falheim 448). James E. Rocks consideră, într-un mod similar, că Montresor este
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
păgîn) poate blasfemia credința creștină invariabilă a unui nobil catolic de tipul lui Montresor. De aceea, catolicul simte că trebuie să răzbune numele lui Dumnezeu, iar nu pe al său personal. Faptul justifică, totodată, abordarea morții lui Fortunato ca act sacrificial (eliminarea ideii și nu a persoanei), precum și aparentul paradox creștin - revanșa (acceptată, totuși, aici la nivel impersonal, divin, în numele "dragostei lui Dumnezeu" și nu al orgoliului individual). Astfel, Montresor devine doar un exponent al unei fenomenalități spirituale, un executant de
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
ce e departe luminează". Prăbușindu-se utopia, ar rămîne reperul limbii. Dar și limba nu face decît a rememora trecutul, constituind o organicitate nesigură, o cumpănă șovăielnică între increat și un creat coruptibil. Marele salt ar fi doar în trăirea sacrificială în sine, deverbalizată: "Numai cuvintele noastre ne vor lega de trecut/ ca ombilicul copilului de pîntecele mamei./ Astfel stăm toți înăuntrul limbii materne/ niște copii nenăscuți/ cărora cineva dinafară încă nu le poate promite veșnica tinerețe/fără bătrînețe și viață
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne biruința pe treptele unui suiș sacrificial: „martir solitar, da, răscumpărător singur, prin pătimire și moarte, al unei întregi umanități, desigur; dar biruitor prin luptă activă, niciodată. Biruința e a celor mulți.” Poate, de aceea, versiunea a doua pe care a cunoscut-o Bălcescu, în opera lui
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
sunt lătrați prin gard de „sexul priapic al spaimei”, în timp ce Leziuni incompatibile cu viața se încheie cu metafora somnului „în tălpile goale/ pe cuțitul de pâine”. În viziunea lui Eugen Suciu, poezia și arta constituie probleme de existență, pretinzând vocație sacrificială. Ne-o spune chiar poemul de debut al culegerii din care remarcăm și o imagine memorabilă, de adăugat la tropismul universului vulnerabil (deșertul este o „rană a apei”). Astfel, la fel ca deșertul, poemul „cere mult și oferă puțin”. În
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
panica privirii se poate stinge în tihnă contemplativă. Dar performanța pictorului Marin Gherasim nu stă doar în consecvența viziunii sale și în încrederea desăvîrșită în eficiența ei spirituală, ci și în capacitatea de a-și depăși, ca într-un ritual sacrificial, propria-i natură. Nefiind ceea ce s-ar putea numi un mistic, un iluminat solitar și rătăcitor într-o lume irecuperabil decăzută, el trăiește rațional și privește lucid. Spiritul său de o rigoare geometrică se regăsește deplin în chiar geometria fundamentală
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
notă expresionistă cu un lirism aproape încântător este cea mai stranie ecranizare a unui fragment din opera dramaturgului I.L. Caragiale. Dincolo de a fi transferat dintr-un sat într-un burg întreaga poveste, Gabrea investighează mecanismul religios al generării violenței, riturile sacrificiale care o încorporează și deversează, intoxicarea cu ură și tribalizarea unei comunități. Burgul care servește drept mizanscenă întregului mister al convertirii întru violență a lui Leiba și degradarea unei ordini aulice la marginea imperiului imprimă atmosfera stațiilor de pe limes în
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
Să crească blînd./ Preapofticioși, ugerul vacii/ Vom lua mulgînd.// Și astfel, spre-a ne trece veacul,/ Din tată-n fiu/ Vom coace-n role vechi dovleacul/ Portocaliu” (Marș). Adînca plecăciune a poetului în fața lumii de el scornite ajunge la acte sacrificiale, la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
etnie ce își căuta o definiție: șvabii. Scriitor popular, el putea marca o redefinire a personajelor, a locurilor, a stărilor sufletești. Era, înainte de 1848, un aliat al rebelilor, de oriunde vor fi fost ei. Exprima o componentă eroică și una sacrificială. Bănățenii nu au încercat să-și revendice nici un scriitor de limbă germană care a avut, prin părinții, bunicii, rudele, prin tinerețea lui, prin ,,întoarcerile acasă", legături cu Banatul. Despre prezența timișoreană a bunicului lui Musil se știu puține, despre înaintașii
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
este eliberarea evreilor din sclavia egipteană. E legat deci de peripețiile Ieșirii (Exodului) și suferințele îndurate de popor în deșert (de unde interdicția pâinii dospite în mesele festive), ca și de întâlnirea lui cu Dumnezeu. Istoric vorbind, sărbătoarea repetă o practică sacrificială uzuală în vechiul Orient, sacrificiu care era modul comun de adorare al unui zeu pentru religiile tribale pre-mozaice și contemporane lui Moise. Paștele evreiesc este o sărbătoare anuală fixă din calendarul iudaic, care începe în ziua de 14 Nisan. Spre deosebire de
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
statuii lui Lenin, înțelegând cu acest prilej că urmele dictatorilor au o persistență ce depășește nivelul simbolic al vieții. Dar suprimarea unui dictator viu nu are ca efect major regenerarea. Nici n-ar avea cum. Asasinatul nu are niciodată nimic sacrificial. "Micul supraom a murit, dar moștenirea lui trăiește." (12) Cel idolatrizat de o ideologie substituită religiei redevine, prin sloganuri contaminante, cizmarul care ar echilibra poporul dacă ar fi ecorșat. "Ceaușescu, nu pleca, vrem pantofi din pielea ta!" (81). A învins
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
am populat insomniile europenilor gotici și însetați de adrenalină cu falnicii canini de focă ai contelui Dracula, le-am găurit paltoanele Ceaușeștilor chiar de nașterea Domnului, pentru că, asta e, vigoarea credinței nu ne-a părăsit niciodată, iar din această ceremonie sacrificială, arhetipală în felul ei, s-a născut subit o lume nouă și mult mai coerentă, adică încă vreo cîteva sute bune de morți, e drept, majoritatea tineri, unii aproape adolescenți. Au urmat apoi epifenomenele, replicile mărunte, cum ar fi măcelul
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
cînd fixam, omorînd, frumoșii fluturi în insectar. îmi amintesc halucinant repulsia și mila pe care le trăiam în timp ce înfigeam cu groază acul între aripile zbătîndu-se ale insectei și, mai ales, îmi amintesc implacabila necesitate a gestului meu". O asemenea "fixare" sacrificială ar fi unica modalitate de conservare a frumuseților, mai exact a emoției declanșate de acestea: Fixarea în ace era singura formă de perpetuare a frumuseții lor: neuciși, fluturii ar fi pierit în neant". Ne aflăm astfel în fața abisului pe care
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
construit cu luciditate o biografie an consonanta cu această Utopie a literaturii, care ăncerca să ia locul imaginii tot mai nefericite a unei lumi alunecând mereu mai jos pe panta degradării umane. ăntr-un chip pe care l-am putea numi sacrificial, el și-a asumat un rol privilegiat an mitologia culturală a vremii: cel al Poetului care oficiază permanent ritualul pur al Poeziei ca mod esențial de a fi al său și al celorlalți. O făcea ca si cum ceilalți ar fi fost
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
veterotestamentare, ce se revendică de la Solomon și regina din Saba, cercetarea descoperă surpriza unor stranii prelungiri de înțeles, într-un manuscris de prin 1700 un sfînt eremit, Yohannes de Wifat, își dăruie carnea sa, drept hrană păsărilor cerului. De la ofranda sacrificială, alături de un alt sfînt, Kiros, gîndul îmi alunecă la imagini altcum elocvente, la amintiri unde nonsensul suav al duhului franciscan părea să retrăiască la nivel popular, deloc livresc, în chipuri ale pietății ortodoxe, culese dinspre Răsărit. În miezul Rusiei, la
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
trei fulgi pentru martha). Interiorul, deltă plină de fine aluviuni afective, devine obsedant aidoma unei antinaturi. În contextul unor poetici tradiționale, axate pe osmoza dintre eul poetic și „cadrul natural”, Mircea Ivănescu trasează granița fragil-dureroasă a cadrului domestic, bucurie echivocă, sacrificială (căci oare nu implică orice artificiu o jertfă?): „ce plăcut este iarna să stai la gura căminului,/ mîngîind cu mîna leneșe blana aruncată pe jos,/ și visînd la jocul flăcărilor pe tavanul, frumos/ luminat sîngeriu -, lăsîndu-te pradă deplinului/ reflex de
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
un fragment despre celebra Golania: "ș...ț aici era Ťpământ sfințitť de morții din decembrie 1989, cum declara un grevist al foamei. În ciuda ironiei, exista, în același timp, o formă de sacru în Piața Universității: locul era perceput ca spațiu sacrificial, ca un loc de veghe. Se poate spune, de aceea, că Golania a concretizat și un fenomen religios aparte, Ťereticť (cum îl percepeau autoritățile), ca altar laic împotriva neocomuniștilor ce se instalaseră la putere" (p. 45-46). Acestă capacitate de a
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
primește de la el însuși aceste limite, îi sînt revelate de-o parte ordinea și de alta misterul care-l înconjoară, în interacțiunea lor permanentă". O atare "ordine" a spiritului, legată nu doar de gestul selectiv, delimitativ, ci și de postura sacrificială aptă a sugera "misterul", alcătuiește însăși ținta hermeneuticii lui Nicolae Balotă. Ne aflăm într-o perspectivă a spiritualității pe care d-sa nu ezită a o proclama și ilustra într-o vreme în care feluritele pozitivisme formalizante și chiar erudiția
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
mă condamne/ Timpul real,/ Să ies din poveste,/ Dinții de lapte,/ Să mi se lepede,/ Să mă cuprindă/ Fără de veste/ Și să mă ducă/ Marele val" (Împletire). Iluzoriu situată pe un pisc al "fericirii", autoarea se arată conștientă de prețul sacrificial pe care trebuie să-l achite creației, preț echivalat cu o "moarte" în planul existenței comune, pentru a se arăta demnă de resurecția pe care o reprezintă plăsmuirea poetică: "Fericită, mi se spune că trebuie să fiu,/ Pentru c-am
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
parlamentară etc., ci la treapta unei conștiințe ce se rostește în nume propriu. O conștiință a cărei manifestare poate deveni redutabilă, deoarece, venind dinspre literatură, poate transcende prea agitată, impură actualitate pentru a se livra duratei. Se află aici noblețea, sacrificială ca orice noblețe adevărată, a unei detașări de interesul personal imediat: „Jean D’Ormesson spunea de curînd, răspunzînd unei anchete în «Le Figaro Littéraire», că «intelectualul este cineva aflat în căutarea adevărului dincolo de interesele sale». În orice caz (...), ce-ar
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
ce rezultă dintr-un pariu cu straturile adînci ale operei, prin înlăturarea benevolă a "argumentelor" care i se par nedemne de atenție ca superficiale, inclusiv a celor de natură ideologic-programatică, ce ar altera spațiul autentic al imaginarului. În acest spirit "sacrificial" e analizată poezia Seară la Miorcani, din 1918, care marchează o răscruce în evoluția poetului în chestiune. La prima vedere, comentatorul s-ar cuveni să jubileze, deoarece în acest semnificativ text referentul terestru e transpus într-o reverie acvatică, pămîntul
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
Nu știm ce resort o determină pe Veli să se prostitueze pentru iubitul ei aflat la strâmtoare. În mod fericit, regizorul nu dramatizează momentul, nu transformă decizia consimțită de ambele părți într-o criză de conștiință sau într-un act sacrificial ritualizat. Lucrurile pur și simplu se petrec, nimeni nu îi solicită lui Veli un atare gest. Nu știm nici când și cum a ajuns Veli la hotel unde prostituția se desfășoară pe bandă rulantă, regizorul a ales să sară câteva
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
creatura nu e adevăr". Un adevăr de-o natură ambiguă, deoarece, pe de-o parte, mixează antinomiile atitudinilor față de credință, potențînd "ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului", iar pe de alta, relativizează însăși suferința, care, ca o condiție sacrificială, părea a oferi temelia expiatoare a conceptului: "Să crezi că suferința are o valoare în sine sau că-l face pe om mai bun... Toate vorbele astea despre valoarea morală a suferinței sunt simple baliverne: ea nu face pe nimeni
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
schimbate". Deși scrisă în pragul despărțirii definitive, această scrisoare, ca și întreaga operă a autorului, refuză, cum vedem, tonul patetic. Am convingerea că nu vom cădea în patetism dacă vom recunoaște că omul acesta a fost un erou. Gestul său sacrificial probează un eroism fără nicio urmă de vanitate și spectaculozitate. Nu o dată, actele pe care obișnuim să le considerăm eroice au un caracter de bravură sau chiar de bravadă; în cazul lui Fondane e vorba de o asumare simplă, firească
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]