521 matches
-
mai treacă-meargă. Dar să-i spui Mihail Sebastian și să inventezi cu voluptate pe seama lui scene melodramatice derulate complet altfel decât le consemnează istoria literară și le prezintă însuși dramaturgul, e nu numai bizarerie, ci și copilăreală cu iz de sacrilegiu. Crudu imaginează exact pe dos împrejurările premierei cu "Steaua fără nume": cică bietul Sebastian, recte evreul Iosef Hechter, era obligat să măture zăpada din stradă taman când se derula reprezentația la care, evident, nu i s-a permis să asiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să botezară. Pentru care minune [povestea] este pretutindinilea scrisă și vestită” <endnote id="(73, pp. 1-2)"/>. Observ deocamdată faptul că, spre deosebire de legendele similare occidentale, În care evreul profanator este de regulă ucis, În relatările din spațiul ortodox evreul care produce sacrilegiul se convertește la creștinism În urma miracolului cristic. Nu este de mirare că motivul legendar „icoana junghiată” a intrat, la Începutul secolului al XVI-lea, și În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În acest caz, accentul nu mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
manipulator și asasinarea lui Culianu, Ceaușescu, Iorga, Editura Miracol, București, 1999. 505. Mihai-Răzvan Ungureanu, „Sfârșitul unei instituții - Hahambășia (I)”, În Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae, vol. II, Editura Hasefer, București, 1997, pp. 68-107. 506. Radu Rosetti, „Un proces de sacrilegiu la 1836 În Moldova”, În Analele Academiei Române, tom XXXI, București, 1909. 507. Andrei Pippidi, „The Mirror and behind it. The Image of the Jew in the Romanian Society”, În SHVUT. Jewish Problems in Eastern Europe, First International Conference on the
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scos un număr mare de cărți din bibliotecă, în special cele scrise în limba germană, unele fiind unicat, la care li s-a dat foc. Atunci, eram în clasele mici iar elevii mari, care erau obligați să ajute la acest sacrilegiu, ne strecurau pe furiș diferite cărți pe care trebuia să le ascundem, reușind astfel că o parte din ele să fie recuperate și așezate mai târziu în rafturi. A doua mare epurare, a fost în anul când noi care eram
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
enervat pe Kőváry, un naționalist mândru de calitățile fizice și morale ale poporului căruia Îi aparținea. În acest caz, explicația sa antiromantică și „științifică” poate fi considerată și o perdea de fum retorică, destinată să mascheze replica ofuscată la adresa micului sacrilegiu antinațional comis de naivul său predecesor romantic. Un alt jurnalist, care semnează „Békásy”, autor al unor Peisaje ardelene publicate În anul 1848, simte și el nevoia, la fel ca Nagy Ferenc XE "Ferenc" , să Îmbine referința livrescă de sorginte clasicistă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
respectate de oameni...”. Exemplele sociologului francez sunt cele la modă în jurul anului 1917. Este vorba despre principiul totemic, cel care inspiră iubirea și recunoștința. Există însă și „puterile rele și impure, producătoare de dezordini, cauzatoare de moarte, boli, instigatoare la sacrilegii”. Ele inspiră teamă și groază. Sunt forțele vrăjitorului, cele care provin de la prezența unui cadavru sau din sângele impur. Concluzia lui Émile Durkheim este aceea că întreaga viață religioasă se desfășoară în limitele a ceea ce este „pur și impur, sfânt
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
deasupra oricărei puteri. Astfel, își îngăduie orice, în mod liber și fără cea mai mică teamă” (I, 13, 6). Faima proastă a creștinilor în fața păgânilor se datorează ereticilor, așa‑zișilor „desăvârșiți”, care „afirmă că pot făptui liber toate nelegiuirile, toate sacrilegiile” (I, 25, 4). „Acești oameni”, este vorba de secta lui Carpocrat, au fost trimiși de Satan să calomnieze în fața păgânilor numele cinstit al Bisericii, ca oamenii să audă vorbindu‑se despre ei în multe feluri și să‑și închipuie că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
constă în scrierea unei istorii a literaturii române, concomitent cu altă necesară, tranșantă disociere a valorilor. Criticul preia și radicalizează demersul călinescian de valorificare a postumelor până la schimbarea poziției lor valorice față de antume. La apariția studiului reacția tradiționaliștilor împotriva acestui „sacrilegiu” a fost extrem de vehementă. În realitate, exegetul nu discreditează poezia eminesciană antumă, ci o disociază de cealaltă, rămasă în manuscrise, aplicând în ambele cazuri același criteriu de evaluare, care este strict estetic și vizează lirismul în esențialitatea sa. Există, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
tentată de bizantin, se nutrește din eresuri. Acolo unde altădată „clopote sunau, răsunau” de „clocotea și vuia cuprinsul”, acolo unde veneau „ologi în cârje, târgoveți în butci” - pretext de frescă feudală - „starețul roșu” bea vin din potirul făcător de miracole, sacrilegiu urmat de scufundarea mănăstirii în Ostrov. După o lungă etapă de contemplare în peisaj, odată cu Cântece de dragoste și moarte, titlul amintind de Cânt despre dragostea și moartea stegarului Christoph Rilke, recitativul devine psalmodic, de unde Cântec sau rugăciune, Cântecul de pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
sunt întoarceri în timp (și anulare a celui profan) care întregesc semnificația cărții. Dialectica repetare/diferire traduce jocul mitologic Memorie-Uitare. Operele din Textul Infinit care prezintă caracter fondator, dacă sunt uitate, condamnă la o tensiune și mai mare a repetării. "Sacrilegiul de a fi uitat este logic să fie ispășit aducându-ți aminte cu o deosebită intensitate" (Eliade: 1978, 102). Mai departe, "mulțumită memoriei primordiale pe care e în stare s-o recupereze, poetul inspirat de Muze are acces la realități
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
-i răspândirea. Tocmai vestea sosirii lui Sabbatai e aceea care provoacă entuziasmul poporului evreu. În realitate, o asemenea glorificare a „Răscumpărătorului apostat”, posibilă, pe fondul unei chinuitoare instabilități (în care o civilizație intră în dialog cu toate celelalte) e un „sacrilegiu groaznic” pentru gândirea iudaică, fiind socotită un mister profund și paradoxal. E o primă deviație serioasă a iudaismului medieval, spune Eliade, născând un anarhism religios. Denunțul falsului „Mesia” de către kabbalistul Nehemia Kohen a făcut ca prăbușirea lui Sabbatai să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
politici s-au ascuns în loji masonice. La fel s-a întâmplat și în Franța. După Frondă, țara era bulversată. În 1645, Facultatea de Teologie din Paris a condamnat „periculoasele adunări ale companionilor” care criticau regimul politic și Biserica. Declarate sacrilegii, campionajele nu au fost sprijinite de noii francmasoni. Era începutul despărțirii. În 1646, Elias Ashmole (1617-1692) a fost inițiat în loja masonică din Lancashire. Dar era astrolog, alchimist, fizician și, pe deasupra, heraldul armatei de la curtea lui Carol al II-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
motivelor reprezentative: "cum rochia de mireasă aștepta gata de mult și în casa lui Drăgănescu parchetul chiar fusese lustruit, nunta fusese fixată în prima joi." La temelia celor mai importante case, scene ale romanului, la edificarea romanescului "domiciliu", stau un sacrilegiu, o naștere vinovată. În universul Hortensiei Papadat-Bengescu, "casa de zid" asociază construcției propriu-zise o altă concepțiune. Zidarul / zugravul italian a lăsat, cu ultima frescă a conacului din Prundeni, o urmă indelebilă în familia Hallipilor: bastarda Mika-Lé, motivul direct al "dezmembrării
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
trufia, pălăvrăgeala, beția sau orice alt viciu a cărui putreziciune sălășluiește în anemicul nostru sânge" (Shakespeare). Numeroase exemple pot fi date în legătură cu acest minunat crez care ar trebui să fie recunoștința totdeauna, dar care se manifestă divers, de la înălțător la sacrilegiu. Platon (Aristocles) s-a născut în anul morții lui Pericle (429). Era un tip armonios clădit, modest, cu un fond sufletesc marcat de iu-birea de frumusețe și armonie. Când avea două-zeci și șapte de ani, l-a cunoscut pe Socrate
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
era necesar de făcut, frica de murdărie, de a vorbi obscenități, de a comite un act 43 grosolan etc. Depersonalizarea, sentimentele de neândeplinire, analiza raționalizată până la extrem, meticulozitatea iremediabilă, unele formule abstracte, alimentează obsesiile. Temele sexuale sunt frecvente: viol, curățenia, sacrilegii obscene și mai ales masturbația. Asupra acestui ultim punct trebuie subliniat frecvența cu care bolnavii tineri și mai ales părinții lor atribuie aceastei practici, (frecventă la această vârstă), responsabilitatea tuturor tulburărilor care-i neliniștesc. Ea poate favoriza temele de autoacuzare
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de la țară, vârstnici, o categorie de pelerini pe cale de dispariție, nu doar biologică. Stau și mă uit la ei, îmi sunt atât de dragi, la un moment dat, mă gândesc să-i fotografiez, dar fulgerul electronic ar fi fost un sacrilegiu în acel loc. Chiar și o fotografie reușită nu ar fi fost decât o palidă replică a atmosferei care domnește aici. În ansamblu însă, sunt vizibil mai puțini pelerini în biserică decât anul trecut, la aceeași dată și oră. Jandarmii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cei doi piloni ai identității evreiești contemporane, cu o istorie foarte veche, așa cum am văzut. Suferința și victimitatea au căpătat pentru mulți evrei laicizați valoarea unei cvasi-dogme. Prin urmare, să le contești, chiar să le abordezi ține pentru unii de sacrilegiu. În sânul unui grup unde ea a ținut mult timp loc de istorie, în perioada contemporană, chiar curățată de componentele ei religioase, memoria continuă să exercite un impact mai mare decât al istoriei. La începuturile ei, aceasta din urmă a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la Cer. Or, pentru redactorul povestirii biblice, această credință, pe 11 m/. Ilele noastre, șamanii întreprind această călătorie cerească "în spirit", adică într-o transă extatică. care el o înțelegea literal, era în același timp simplistă și cu valoare de sacrilegiu; așa încât ea a fost radical reinterpretată, mai exact desacralizată și demitizată. E important să subliniem acest fapt: în pofida unei îndelungate și complexe munci de selecție, eliminare și valorizare a materialelor arhaice moștenite sau împrumutate, ultimii redactori ai Facerii au conservat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
reflecției. Creștinismul nu este o sectă iudaică care a reușit. E un monoteism paradoxal și chiar contra-naturii. Ajunge să călătorești cu ochii deschiși pe pămînturile lui Abraham pentru a-ți da seama de asta. Ceea ce e permis la Calcedon e sacrilegiu la Ierusalim, ca și la Bagdad sau Teheran. Întruparea e o erezie transformată în dogmă, un scandal devenit instituție. Dar la origine spre nenorocirea celui prin care începe scandalul -, Hristos a murit pentru asta. Crucificat pentru impietate. Ce poate fi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în prezent, de pildă, să scoatem laicitatea republicană din vechiul cerc vicios: dacă Dumnezeu nu există, totul e permis; dacă totul e permis, atunci vreau din nou un zeu. Cum să facem pentru ca sacrul social să supraviețuiască necesarei dispariții a sacrilegiilor cu asta-și bate capul liber-cugetătorul agnostic. Acelui "Capucini din toate țările, uniți-vă!" i-ar opune un "Spirite libere din toate țările, uniți-vă!", fără ca acest ideal de unitate să devină ipso facto cheia de boltă a unei noi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Clănțănitoarea despre care pomeneam mai înainte era manevrată extrem de îndemânatic. Abil. Și cu un soi de nedisimulat sadism. Adică omul nu reteza unghia și gata. Îndeplinea un ritual. Dacă ar fi retezat-o și la revedere, ar fi înfăptuit un sacrilegiu. Și-ar fi bătut joc de unghia aia. Așa, el arată că ține cont de personalitatea ei. O tratează cu toată responsabilitatea. În picioare, avea niște șlapi. Distanța dintre cei doi șlapi - destul de mare. Peste o juma’ de metru, explicația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la crudele dispute politice și făceau război cu însăși Biserica, cu învățăturile sale și cu disciplina sa. Au devenit ticăloși informatori, uneori de dragul răzbunării împotriva fraților lor din episcopat, uneori pentru a-i încuraja pe nelegiuiții care trădau și comiteau sacrilegii împotriva papei, părintele și învățătorul lor. Nefericitele lor suflete se bucurau că le zîmbeau conducătorii pe care îi adulau, ale căror infame plăceri le împărtășeau și ale căror războaie crude le încurajau prostește. Au mers atît de departe încît au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu Biserica și cu Religia creștină. Clerul însuși, din păcate, a alimentat această prejudecată. Fiindcă neavînd alt mijloc de a-și apăra bunurile trecătoare de agresori îi priva pe aceștia de bunurile spirituale; înaintea spoliatorilor Bisericii, Clerul a considerat delictul sacrilegiului de furt inseparabil de renunțarea la religie. Cu siguranță, pedeapsa era dreaptă: a fost chiar eficientă în vremurile mai pline de credință. Așadar, acei principi, care au spoliat în mod deliberat Clerul, s-au sfătuit între ei cum să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acestea au pierit din cauza corupției cauzate de putere atunci cînd numea Episcopii, fie pentru că Episcopii își vînduseră voința și independența, fie că au ignorat poate pînă unde pot ajunge oamenii liberi și credincioși cu rezistența împotriva unei voințe care comitea sacrilegii. Acum este rîndul vostru, oh, voi cei care ați mai rămas dintre sfinții noștri Episcopi, a venit rîndul vostru să țineți piept acestui atac surd al autorității. Au observat deja părul vostru albit de nenorocirile dinainte; v-au numărat anii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
administrate de ea cu toată vigilența și grija". Biserica a insistat întotdeauna asupra acestui lucru în privința celor cărora le încredința administrarea; posesiunile sale aparțin lui Dumnezeu și săracilor și orice pierdere din cauza neglijenței sau inerției din partea administratorilor ar fi un sacrilegiu. Încălcarea acestui principiu a încurajat guvernele să preia administrația Bisericilor și să perpetueze restricțiile impuse acesteia și bunurilor sale temporare. 164. Este adevărat că Biserica, persecutată și oprimată, s-a luptat întotdeauna cu autoritatea temporară, fie prietenește, fie altfel; a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]