460 matches
-
Mihail Sadoveanu (1977), unde analiza țintește semnificațiile fundamentale, văzute prin prisma unor concepte bine delimitate, în raport cu viziunea scriitorului asupra existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca și la Lucian Blaga, „o matrice mioritică”, dar deosebindu-se prin aceea că termenii săi extremi nu sunt dealul și valea, ci muntele și abisul, câmpia și marea. Eroii
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca și la Lucian Blaga, „o matrice mioritică”, dar deosebindu-se prin aceea că termenii săi extremi nu sunt dealul și valea, ci muntele și abisul, câmpia și marea. Eroii sadovenieni, mai ales bătrânii, purtători ai unei îndelungate experiențe empirice, ajung la o înțelegere a cosmosului, a tainelor universului, a spațiului și timpului prin simbolistica semnelor. În comentarea literaturii române contemporane, B. s-a dovedit un critic cu egale disponibilități interpretative
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
rostirii, București, 2002. Antologii: Mihail Sadoveanu interpretat de ..., pref. edit., București, 1973; Alexandru Macedonski interpretat de..., pref. edit., București, 1975. Ediții: Mihail Sadoveanu, Opere I-VIII, introd. Constantin Ciopraga, București, 1981-1997 (în colaborare cu Cornel Simionescu). Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Sadoveniene, RL, 1974, 6, 7; Lucian Raicu, Mitul iubirii și al genezei, RL, 1974, 47; Mircea Iorgulescu, Comentarii despre Macedonski, RL, 1975, 42; Nicolae Manolescu, Criteriile unei colecții, RL, 1976, 38; Mircea Scarlat, „Introducere în opera lui Mihail Sadoveanu”, RL, 1977
BAILESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]
-
1948, 84, 85; Geo Șerban, „Les Troupeaux”, REVR, 1957, 2; Constantin Cubleșan, Eusebiu Camilar, „Poezii”, ST, 1965, 2; Eusebiu Camilar, în RRI, I, partea II, 537-546; C. Ungureanu, „Poésies”, REVR, 1965, 3; Micu-Manolescu, Literatura, 107, 219-221, 270-272; D. Țepeneag, Un sadovenian?, R, 1966, 2; Ciobanu, Nuvela, 134-136, 285-301; Oprea, Mișcarea, 13-27; Piru, Panorama, 338-352; Oprescu, Scriitori, 51-56; Vitner, Semnele, 127-135; Sorin Titel, „Avizuha”, RL, 1972, 12; I. Negoițescu, Eusebiu Camilar, ARG, 1972, 5; D. Florea-Rariște, Amintiri de demult, CL, 1975, 10
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
până la criminalitate“, cum a formulat H. Sanielevici, cel mai consecvent critic al lui Sadoveanu. Chiar Călinescu vorbește în Istoria sa despre o „monografie a sufletului redus“, tema „durerii înăbușite“ determinând numeroși comentatori să pună accentul pe critica socială a scrierilor sadoveniene. Începând cu volumul din 1904, Povestiri, și până prin 1928, o dată cu Hanu Ancuței, proza lui Sadoveanu afișează un realism sentimental și un naturalism descriptiv estompate însă progresiv. „Rafinarea povestirii merge paralel cu scăderea dramatismului“ - crede Nicolae Manolescu, din naturalismul social de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
resemnarea și scepticismul înlocuiesc totuși tragismul, păstrându-se mai târziu doar simpla surprindere a condițiilor primare ale omului social. Și nu ca un demers militant de accentuare a opoziției între clase, dar între două lumi distincte: „Naturalismul din primele nuvele sadoveniene încetează în clipa în care studiul social, moral, psihologic este înlocuit cu studiul unei lumi eterne și al îndeletnicirilor ei esențiale: ceea ce povestește acum Sadoveanu, în nesfârșite variante, e revelația sufletului lui inocent în atingere cu o lume simplă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi, Sadoveanu, o încearcă prin construirea societății arhaice perfecte (care n-a existat astfel niciodată) este pasul decisiv înspre abandonarea oricărei iluzii de realism și instalarea în livresc, în imaginarul afirmat fără rest, al cărții, și nu al vieții*. Cadrul sadovenian devine astfel abstract, filozofic, un univers guvernat rațional cu o înțelepciune de sorginte orientală. Așa cum încă de la începutul secolului presimțea degradarea civilizației moderne, Sadoveanu are de timpuriu intuiția spiritualității orientale. Pe urmele lui Montesquieu și Voltaire, și alături de Hesse, Malraux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecerii timpului, mai târziu personajele își trec timpul așteptând să povestească. De aceea - cum G. Călinescu remarcase că, la un moment dat, limba devine „chiar conținutul operei“ -, Nicolae Manolescu a putut spune că însuși povestitorul este prototipul principal al personajelor sadoveniene. Tot autorul Utopiei cărții a identificat și cele patru formule narative la care apelează Sadoveanu de-a lungul operei sale. În primele nuvele, cele realiste, obiective și minuțios descriptive, nu există un narator propriu-zis, el este absent ca persoană. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prețioasă; uniformă și decorativă; cântătoare, cadențată ca în versetele biblice“. Poate că temele literaturii lui Sadoveanu vor fi, tot mai mult de acum încolo, resimțite ca învechite pentru cititorul internaut, consumator exclusiv al ficțiunilor timpului său; poate că însăși scriitura sadoveniană, expresivă și misterioasă în sine, nu-i va mai entuziasma decât pe marginalii lecturii, pe rafinații degustători din underground-ul stilului, dar Sadoveanu va rămâne - no matter what - un scriitor cu o gândire artistică fascinantă și dintre cele mai complexe. Revizitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Sadoveanu, cel puțin la fel de reușite artistic, să rămână foarte puțin cunoscute sau chiar străine. În loc să incite și să fascineze prin varietatea tratării temelor și prin evoluția, singulară și interesantă, a concepției artistice, s-a creat, dimpotrivă, impresia unei opere sadovenine monotone și plictisitoare. Cantității uriașe de titluri care a creat frustrare celui doritor să-l aprofundeze pe Sadoveanu, așadar greutății alegerii în lipsa timpului fizic, i s-a adăugat și dificultatea de a găsi și a avea disponibile cărțile. Este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de opere complete, de data aceasta și critică, a rămas neterminată din motivele clasice: lipsa banilor, dar și a interesului. Ce să citești mai întâi din Sadoveanu „necunoscutul“, dar, mai ales, de unde? Niciodată cu scopul de a ierarhiza proza scurtă sadoveniană, s-au alcătuit numeroase culegeri tematice de povestiri și nuvele*. Excepție fac doar trei antologii generale: Județ al sărmanilor (Editura Tineretului, 1962), ediție alcătuită de Virgiliu Ene, Zece povestiri (Minerva, 1974), antologie de Nicolae Manolescu - „sora mai mică“ a celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
titluri. Dincolo de subiectivitatea inerentă și de arbitrar (până la urmă, am selectat povestirea Hoțul, și nu excelenta schiță Străjerul, Cozma Răcoare sau Județ al sărmanilor, de pildă), am urmărit ca textele să sugereze, chiar să facă vizibile elementele esențiale ale scrisului sadovenian, recurența temelor, precum și transformările, evoluția stilului narativ și a concepției artistice. Nu am exemplificat cu titluri interpretările din cuvântul înainte - un demers firesc, de altfel, și foarte simplu - tocmai pentru a lăsa cititorilor plăcerea recunoașterii și a identificării. Însă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am exemplificat cu titluri interpretările din cuvântul înainte - un demers firesc, de altfel, și foarte simplu - tocmai pentru a lăsa cititorilor plăcerea recunoașterii și a identificării. Însă, pentru a sugera cât de cât traseul receptării critice, întotdeauna semnificativ, a nuvelisticii sadoveniene, am reprodus câteva (prea puține) citate în notele care însoțesc, la final, fiecare narațiune. La fel, indicația anului apariției și a titlului volumelor din care au fost selectate povestirile și nuvelele urmează imediat textelor. Două criterii au stat la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
selecției noastre. Nefiind propriu-zis literatură, se înțelege că am exclus, cu atât mai mult, și volumele de însemnări ocazionale, confesiuni, portrete, evocări, reportaje literare, notele de călătorie, eseuri sau articole de presă*. După cum s-a spus deja, războiul împarte creația sadoveniană în două epoci: nuvelistica propriu-zisă publicată fără vreo idee de construcție a volumelor și marile cicluri narative, unitare tematic și stilistic. Acesta este, așadar, motivul pentru care majoritatea povestirilor și nuvelelor selectate fac parte, cu doar trei excepții, din prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În Convorbiri, nr. 6 din 15 martie 1907, Mihail Dragomirescu a publicat un articol în care compara povestirea lui Sadoveanu cu nuvela omonimă scrisă de Emil Gârleanu. Aceasta fusese publicată chiar în Convorbiri, exact cu o săptămână înainte de apariția povestirii sadoveniene. Peisajul ar fi fost inspirat din satul Barboși - Covurlui. Fântâna Hazuluitc "Fântâna Hazului" În fierberea iarmarocului celui mai mare din târgul Romanului, a doua zi de Probajeni, Dumitrache Hazu și-a vândut în scurt juncanii. A bătut palma cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din Pădurea vâjâie a nuvelistului rus Korolenko. „Dacă comparăm Păcat boieresc cu povestirea Codrul, observăm că aceasta din urmă e mai fină, păstrând o anume nesiguranță a faptelor, deși de un dramatism mai redus. E de remarcat că rafinarea povestirii sadoveniene merge paralel cu scăderea dramatismului.“ (N. Manolescu) Povestea cu Petrișortc "Povestea cu Petrișor" Hanului celui mare de deasupra Siretului îi zicea odinioară Hanul Aniței. Acuma cade în risipă pe muncelul lui, la margine de drum părăsit; înainte-vreme însă, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
realiste, și de elemente orientale, mai protocolare“. Fără ca povestirea să fie ea singură reprezentativă („experiența Divanului persian și a Crengii de aur este evidentă în Roxelana“), trebuie spus că, îndeosebi în această ultimă etapă, criticul identifică modelul livresc al universului sadovenian, în cadrul căruia prozatorul încerca să construiască o utopie umanistă. Detaliu stilistic: abia acum, când limbajul a ajuns la maturitate, dar și prin influența artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus că, îndeosebi în această ultimă etapă, criticul identifică modelul livresc al universului sadovenian, în cadrul căruia prozatorul încerca să construiască o utopie umanistă. Detaliu stilistic: abia acum, când limbajul a ajuns la maturitate, dar și prin influența artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe note asupra ediției (Marius Chivu) 11 Într-un sat, odată 17 Hanul Boului 29 Cânele 37 Păcat boieresc 45 În pădurea Petrișorului 83 Înecatul 93 Fântâna Hazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
omul, după el, este o ființă care, trăind pe lângă lacuri, în păduri și pe dumbrăvi, se amestecă împreună cu animalele și păsările, fără să le fie, pe planul unei mari finalități biologice, superior sau inferior. Pe planul conștiinței de sine omul sadovenian nu e stăpânul naturii, nici nu vrea să fie și e fericit să se retragă în sânul ei ori de câte ori e lovit sau urgisit de soartă printre semenii săi, lacomi de a pune stăpânire și a distruge cât mai curând lacurile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
altele, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Vasile Alecsandri, I.L. Caragiale, Victor Ion Popa, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Liviu Rebreanu, Costache Negruzzi, Dimitrie Cantemir etc. Redăm mai jos o creație a sa legată de tematica cărții noastre. MAMA ÎN PROZA SADOVENIANĂ ORIZONTAL: 1) Munteanca din satul Măgura, de pe Tarcău, soția lui Nechifor Lipan, mama lui Gheorghiță și a Minodorei (Baltagul) - Mama vitregă a Lizucăi, rea, capricioasă, cu ifose, grecoaică din neamul Papazoglu (Dumbr ava minunată). 2) Mama răsfățatei Luiseta (Iluzia) - Pruncul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
care se îndrăgostise de temutul hoț Damian (Primăvara). VERTICAL: 1) Unchi al povestitorului, „văr bun cu mama” ( În ziua aceea de mart 1907) - Învățătoarea Smaranda de la Vlădeni, mama Agripinei, bunica Eugeniței ( Cazul Eugeniței Costea). 2) Cel mai complet personaj feminin sadovenian: nevastă, mamă, soacră, văduvă; fiică a șătrarului Mirăuță și a șătrăresei Ilinca de la Dragoteni, mama lui Simion, Cristea, Damian și Nicodim, l‐ a crescut pe Ionuț ca pe fiul ei (Frații Jderi) - Rodica Rotaru. 3) Capitol (înv.) - Fiu al Calomfirei
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
săptămână, fără să știe nimeni vreodată cum, epuizat, dar vesel, dând mare larmă la poartă. Firește că toți ochii se scăldau în lacrimi la evocarea bătrânului pointer. Urmașul lui, aceeași rasă, a fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ceea ce va să fie. Încleștarea cu pricina este prilejuită de un parastas de un an al unei rude în vârstă. Iacătă electoratul luînd loc în "soba din față", iacătă popa spunând cele de cuviință, tămâind, cuvântând, invocând și, iacătă, bucuria sadoveniană cu care electoratul apucă paharele cu țuică: "Dumnezeu să-i primească lu' baba cutare", zic, și cu lingurile apucă din coliva frumos împodobită cu efecte de ciocolată din Germania: în liniștea care se lasă în așteptarea supei de găină un
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ca „în spatele acestui haos dirijat, cei din eșalonul II să jefuiască țara cu nerușinare, [...] acumulând avuții pentru mai multe generații de urmași”. (p.136) Firescul și calmul cu care scriitorul privește problemele vieții, filozofia sa, toate ne amintesc de personajele sadoveniene, oameni simpli care trăiesc în armonie cu natura locurilor natale și cu Marele Univers. Iată un pasaj dintr-o scrisoare trimisă la Sibiu, pe 3 octombrie 2009, colegului și prietenului Vasile Balosin: „Să mulțumim lui Dumnezeu de longevitate și să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]