633 matches
-
Nu suntem cai sau vaci și dacă am munci așa tot anu', s-ar zice cu noi. Acuma, puten noi munci și peste măsură, dacă ni se împlinesc voile până la capăt, și cu gândul că pe urmă putem să beb sake, să ne plătim datoriile și să cumpărăm oarece straie noi pentru nevastă. Da' dacă suntem plătiți numa' cu promisiuni, nu putem să mai punem osu' la treabă. — Ei, sunteți destul de greu de înțeles. Armata Seniorului Hideyoshi și-a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
om nu e un soldat de la castel. Pun pariu că e mesager al clanului Mori. Nu purta nimic asupra lui? îl întrebă Hideyoshi pe servitorul însărcinat cu paza prizonierului. În investigația preliminară, servitorul găsise în îmbrăcămintea omului o ploscă de sake conținând o scrisoare, pe care o puse acum în fața lui Hideyoshi. — Hm... pare să fie un răspuns de la Muneharu, adresat generalilor Kikkawa și Kobayakawa. Aduceți lampa puțin mai aproape. Întăririle din Mori se descurajaseră la vederea lacului care se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acestea, lăsase deoparte aceste treburi importante pentru a-l primi pe Ieyasu. În mod cât se poate de firesc, lui Ieyasu i se puse la dispoziție tot ce putea oferi Castelul Azuchi mai ales în materie de cazare, mobilier, ustensile, sake și mâncare. Dar ceea ce dorea mai presus de orice Nobunaga să-i dăruiască lui Ieyasu erau lucrurile care se puteau găsi în locuințele umile ale populației și în jurul vetrelor de la țară - prietenia și încrederea lui. Aceste două lucruri asiguraseră supraviețuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de azi este acela de a mă ruga pentru cei care au trecut prin focul iadului cu ani în urmă și de a ține cel puțin o slujbă memorială pentru oasele lor. Nu m-am gândit să iau cu mine sake fin și delicatese. — S-ar putea ca ieri să fi spus ceva care te-a jignit, dar nu sunt decât prudent din fire. Zău așa, n-a fost nimic mai mult decât dorința mea ca tu să nu faci ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cești, iar acum îi trecu ceașca lui Chokansai, care la rândul său i-o dădu mai departe lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui Mitsuhide, îi înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă chiar în acel moment lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nuera genul de om care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
departe lui Mitsutada. Mitsutada era comandantul Castelului Hachijo și sosise tocmai în acea zi. Era cel mai tânăr dintre cei trei veri. Mitsutada bău sake-ul și, trecând în fața lui Mitsuhide, îi înapoie ceașca. Soția lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă chiar în acel moment lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nuera genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum, când un războinic începu să bată toba în fața castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
altarului exterior și aprinse lumânările sacre. Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu câtva timp în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care îi oferi o ceașcă de lut cu sake sfințit. — Am auzit că acest altar e închinat zeului focului. E adevărat? întrebă după aceea Mitsuhide. — Este adevărat, stăpâne, răspunse preotul. — Și am mai auzit că, dacă te rogi acestui zeu și te abții să folosești focul, rugăciunile ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poeți, avea să fie o noapte cu scârțâieli de penițe pe hârtie, în timp ce-și scriau versurile. Petrecerea acelei seri începu cu un banchet la care Mitsuhide fu oaspetele de onoare. Invitații vorbeau gălăgioși, râdeau și beau rânduri-rânduri de sake, fiind atât de adânciți în conversație încât păreau să fi uitat cu totul de poezie. — Nopțile de vară sunt scurte, anunță gazda lor, abatele. Se face târziu și mă tem că va fi lumină afară înainte de a ne fi terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un mic simbol al sentimentelor lui. Nu trebuie să vă îngrijorați dacă soarele urcă prea sus pe cer. Vă rog să vă încheiați în voie formulele de despărțire. De pe o bracă pe cealaltă trecură un poloboc cu cel mai bun sake și diverse delicatese. Chipul lui Muneharu se lumină de bucurie. — Ce surpriză. Iar dacă este dorința Seniorului Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că de o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lumină de bucurie. — Ce surpriză. Iar dacă este dorința Seniorului Hideyoshi, le voi gusta cu plăcere. Muneharu se servi, apoi le oferi cești și însoțitorilor lui. — Poate este din pricină că de o bună bucată de vreme n-am mai băut un sake atât de fin, dar simt că m-am cam îmbătat. Vă rog să-mi scuzați stângăcia, Generale Horio, dar aș dori să execut un dans final. Apoi, întorcându-se spre însoțitorii săi, întrebă: — N-avem tobă, dar n-ați vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nici mai puțin decât înfumurată. Cu toate acestea, chiar și Sebei, care deschisese primul gura la mânie, îi acceptă supus ordinele, la fel ca și ceilalți. În sfârșit, le împărțiră soldaților merindele pentru prima oară din acea dimineață, scoaseră niște sake, își umplură burțile și, din nou, porniră spre următrul câmp de luptă. Hideyoshi înțelegea că exista un moment și un loc potrivit pentru a-i face pe oameni să cedeze autorității lui, iar de astă dată calculase să aștepte clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
plăcute pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o slujbă comemorativă, așa că nimeni nu se îmbătă prea tare. Totuși, în timp ce efectele sake-ului începeau să se facă simțite, generalii se ridicară de la locurile lor pentru a sta de vorbă cu alții, iar ici și colo se auzeau râsete și conversații animate. Un număr deosebit de mare de cești și oameni se adunară în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
înțeles că Seniorul Katsuie are tineri atât de reușiți în clanul său. Poftim, ia o ceașcă. Genba, însă, clătină din cap: Dacă tot e vorba să primesc o ceașcă, aș dori-o pe aceea mare. Ceașca respectivă mai conținea puțin sake. Hideyoshi o goli fără ceremonie și chemă: Să vină cineva și să-l servească. Gura carafei lăcuite cu auriu atinse buza ceștii vermilion și, cu toate că sticla se goli repede, ceașca încă nu era complet plină. Cineva mai aduse una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ca un maimuțoi netrebnic fugărit de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea uneori în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
la el. — Ce este? întrebă Hideyoshi, cu o privire ca aceea pe care un senior i-ar fi adresat-o vasalului său. Takigawa răspunse: — Pesemne că v-ați supărat foarte tare în seara asta. Dar n-a fost decât din cauza sake-ului. Iar nepotul Seniorului Katsuie este încă tânăr, după cum știți. Sper că-l veți ierta. Apoi, adăugă: — E vorba de un lucru aranjat dinainte și s-ar putea să fi uitat dar în ziua a patra - mâine - va avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
luă drept deferență, dar Inuchiyo o intenționase ca pe un gest de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Ești pe măsura vechii dumitale reputații. Am auzit că ai o îndelungată experiență, comentă Katsuie. — La sake, adică? — La mult, mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi în lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care îl cunoscuse Hideyoshi în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o intenționase ca pe un gest de simpatie față de Oichi, în care îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Ești pe măsura vechii dumitale reputații. Am auzit că ai o îndelungată experiență, comentă Katsuie. — La sake, adică? — La mult, mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi în lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care îl cunoscuse Hideyoshi în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. Într-adevăr. Se înroșea imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Katsuie. Aceia care sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu încărcată de tensiune. Oamenii nu făceau decât să țină capetele plecate cu amărăciune și se ridicară foarte puține obiecții. În noaptea aceea, ceștile de sake fură înălțate într-o onorabilă despărțire dintre senior și vasali, dar spre Echizen se întoarseră mai puțin de unul din zece. În acest mod, Katsutoyo își reteză legăturile cu tatăl său vitreg și se alie cu Hideyoshi. Din acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ziua aceea, a doua din noul an, șirul de oameni care veniseră la castel pentru a-i face urările de Anul Nou părea să nu se mai sfârșească. Hideyoshi îi salută pe toți, oferindu-i fiecăruia câte o ceașcă de sake. În continuare, vizitatorii treceau pe lungă nenumărate grupuri de alți oaspeți, cu chipuri luminoase și vesele. Străbătând citadela principală și pe cea de la apus, se observa că toate încăperile erau pline cu musafiri - ici, un grup recita versuri de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
intre. Omul care-i invitase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Se părea că, încinte chiar de a trage un pui de somn, își turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al îngrăditurii perdeluite, apoi raportă ceea ce observaseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gâdnit că exista riscul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
invitase era Genba. Trezit pe neașteptate, avea ochii măriți din cauza surprizei și încă roșii de nesomn. Se părea că, încinte chiar de a trage un pui de somn, își turnase pe gât o bună măsură de sake. O ceașcă de sake mare și roșie zăcea goală lângă scaunul lui. Matsumura îngenunche într-un colț al îngrăditurii perdeluite, apoi raportă ceea ce observaseră. — Pe Muntele Iwasaki nu mai e nici un soldat inamic. Ne-am gâdnit că exista riscul să-și ascundă steagurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Zice că Ukon a fugit! Iute de picior mai e! Și râse din nou, cu tot trupul zguduindu-i-se în convulsii de satisfacție. Se prea că încă nu se trezise din toropeala beției în care căzuse după ceașca de sake a victoriei. Genba nu se mai putea opri din râs. Chiar atunci, mesagerul care fusese trimis la tabăra principală a lui Shibata Katsuie pentru a raporta situația războiului reveni cu instrucțiunile lui Katsuie. — În regiunea Kitsunezaka nu se zărește nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
regret. Mă întreb dacă mi-ați putea da un castron de orez și un ceai. Demonul Shibata părea să fi devenit Buddha Shibata. Până și Inuchiyo fu incapabil să-și stăpânească lacrimile. Aduceți repede ceai și orez, ordonă el. Și sake. Puține cuvinte îi treceau prin gând pentru a-l mângâia. Totuși, simțea nevoia de a spune ceva. Se zice adesea că victoria și înfrângerea fac substanța vieții de războinic. Dacă vă gândiți la dezastrul de azi în termenii destinului omenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Shibata Katsuie. Nu regret decât că mi-am pierdut reputația. Dar fii liniștit, Inuchiyo. Totul e predestinat. Un asemenea răspuns din partea lui însemna o despărțire completă de Katsuie cel de pe vremuri. Dar nu părea nici chinuit, nici derutat. Când sosi sake-ul, Katsuie luă cu plăcere o ceașcă și, presupunând că avea să fie cea de rămas bun, le turnă și celorlalți doi câte una. Se servi cu poftă din mâncarea simplă pe care o comandase Inuchiyo. — În viața mea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ea însăși tava. În regiunea deluroasă care se întindea spre citadela de la apus, se înălța un mic pavilion într-un desiș de brazi. Slujutorii întinseră un covor pe iarba de alturi și puseră două tăvi cu mâncare și carafe de sake. — Nu pot măcar să te servesc cu ceva mai bun, chiar dacă ești grăbit? întrebă soția lui Inuchiyo. — Nu, nu. Soțul și fiul tău nu vin și ei? Inuchiyo se așeză în fața lui Hideyoshi, iar Toshinaga ridică plosca de sake. Alături se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]