289 matches
-
singur te vei vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem În stare să ne vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sufletul lui. Subotin nu se lăsă Însă bătut cu una, cu două, ci, turnându-și un borcan Întreg de spirt Royal, Îl Înălță deasupra cetei, zicând: „Cine se teme de propria sa soartă e un laș...“. Cuprins de beție, un salahor Îl Întrebă, ridicând și el borcanul: „De soartă am Înțeles că nu te temi, dar ce zici de consoartă?“. Ippolit Își roti ochii săi albaștri asupra celor douăsprezece fețe ce chicoteau, Înghiontindu-se cu coatele. Privirea sa se opri asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o respect“, adăugă el cu o privire cufundată Înlăuntrul său. „He-he, dar uneori mătura te mai și altoiește“, chicoti un salahor. Ippolit nu-l luă În seamă. Abia după ce mai dădu Încă un borcănel pe gât, spuse: „Și Socrate se temea de mătura Xantipei, dar asta nu Înseamnă că filosofa mai puțin...“ De unde auzise Subotin de Socrate, n-aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În buzunare și au plecat acasă. Ippolit trase câteva Înjurături, apoi se potoli. În cele din urmă, Își potoli setea trăgând o dușcă zdravănă de spirt Royal. Altă transpirație, alt chin. Stomacul dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu totul teama, halucinația se va risipi odată cu mahmureala. Încă un pic de alcool și o mică gustărică și totul va reveni la normal... În fond, alții au pățit-o și mai rău“, conchise el. Meditând la această stratagemă, șeful salahorilor observă lăfăindu-se pe masă o bucată de salam abia-ncepută și niște acrituri un pic cam scofâlcite. Toate aceste resturi, care degajau un miros destul de neplăcut, i se părură a fi o adevărată mană cerească pentru mahmureala lui. Ippolit luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că altul s-ar fi ferit să mănânce din mâncarea pe care o atinseseră alte mâini și alte guri. Lui Ippolit prea puțin Îi păsa cine și cum mâncase din bucatele aflate acum pe masă. E posibil ca, după plecarea salahorilor, din bucatele rămase să se fi Înfruptat șoarecii și șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-mi dau seama. Totuși, cum se spune, nu port sâmbetele nimănui, iar vinerea mă feresc să Înjur de mamă... Ce-aș mai putea spune despre mine? Sunt Însurat de zece ani, am o consoartă rea și lucrez ca șef de salahori la acest debarcader...“. Ippolit făcu În fața „gheișei“ o plecăciune: „Dar dumneavoastră, stimată doamnă, cu ce ocazie pe aici?“ Șobolănița stătea la doi pași de el, făptura ei (așa i se păru lui Ippolit) degaja o oareșicare curățenie și gingășie sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mine cu un cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
adevăr efectul. Privind fluviul larg ce se unduia lin În stânga și În dreapta sa, brigadierul avu mai Întâi intenția să pornească Înspre casă, dar se răzgândi. În fond, scandalul cu nevasta putea fi amânat și pentru seară. În afară de aceasta, până la sosirea salahorilor, mai rămăsese vreo două ore, așa că Ippolit reintră În depozit și, după ce puse ceasul să sune la ora șapte, Își lăsă coatele pe masă și-adormi din nou. Când se trezi, adună Într-un colț resturile rămase de la petrecerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
casă, Subotin se abătu pe la o bodegă, unde se Întâlni cu doi dintre subordonații săi. Își comandă o votcă mică și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și acționă ca un neisprăvit. Instalându-se pe scaunul lui Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui, șobolănița se ivi chiar după primul pahar de Royal dat peste cap. Apariția aceasta Îl ului În așa măsură, Încât salahorul stătea prostit În fața ei Întinzându-i batonul de salam. Creatura cenușie Îl cercetă din ochi și, după ce-i luă salamul din mână, dispăru În gaură fără să-i lase pe masă banii cuveniți. La un moment dat, Elizei vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dat, Elizei vru să apuce teancul de grive pe care arătarea din fața sa Îl scosese din marsupiu, dar vedenia Îi smulse hârtiile din palmă, ba chiar bătu cu piciorul În podea, manifestându-și astfel nervozitatea. Gestul ei Îl umili pe salahor, care, având un caracter destul de parșiv, se gândi să se răzbune. Probabil, spuse Extraterestrul, șobolănița se atașase de Ippolit și nu avea Încredere În tovarășul său de afaceri. A doua zi, rămas În depozit după program, subordonatul lui Subotin, Înarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
susținând sus și tare că n-a văzut nici o șobolăniță. Subotin Își dădu Însă seama că tovarășul său umblă cu minciuni și Îl luă cu binișorul. Până la urmă, după câteva votci băute la o bodegă aflată la intrarea În port, salahorul povesti ce se Întâmplase. „Și spui că i-ai venit de hac?!“, Îl Întrebă zâmbind brigadierul. În sinea lui Însă Ippolit fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani, șeful salahorilor se pare că se atașase de vedenie. „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la o bodegă aflată la intrarea În port, salahorul povesti ce se Întâmplase. „Și spui că i-ai venit de hac?!“, Îl Întrebă zâmbind brigadierul. În sinea lui Însă Ippolit fierbea. Nu era vorba la mijloc numai despre bani, șeful salahorilor se pare că se atașase de vedenie. „În fond, ar trebui să-mi fii recunoscător pentru ce-am făcut. De acum coșmarul tău a luat sfârșit“, spuse cu limba Împleticită de beție tovarășul de afaceri al lui Ippolit... „Nu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să nu se strice...După cum a hotărât vodă la 1 septembrie 1776, în fruntea acestor lucrători se află un căpitan de podari, care are sub ascultare: un ceauș (curier), 20 de teslari (dulgheri), 10 toporași (cioplitori), 10 petrari, 20 de salahori și 61 liude (lucrători necalificați). Toți „aceștia să fie scutiți de tot birul Visteriei, slujind pe rînd după rînduiala lor și la meremetul (repararea) podurilor să lucreze fără plată; iar cînd se va face pod de iznoavă (din nou) să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ce vezi. Lionel se uită printre jaluzelele verticale și vede parcat, vizavi de șantier, un autobuz vechi, de când lumea, pe care scrie mare, în românește: Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Întoarce privirea spre Grișa, care-i explică: — Am 38 de salahori. Au terminat de construit socialismul în Moldova și acum sunt șomeri. Vor să ajute la construcția socialismului în Franța. Îmi sunt datori vânduți: eu i-am trecut granița, pașapoartele lor sunt la mine, familiile lor au garantat pentru ei. Muncesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îi rupe brațul. Șoferul începe să urle de durere în limba moldovenească. — Pașapoartele, spune scurt Lionel. De frică să nu rămână și fără mâna stângă disponibilă, Grișa îi dă actele sclavilor. Lionel coboară din autobuz și intră pe șantier. Toți salahorii au auzit vaietele șoferului și se îndreaptă spre autobuz. Cred că e un semnal nou de alarmă și că vor vizita în sfârșit castelele de pe Valea Loarei. Fără un cuvânt, Lionel le întinde pașapoartele. Nici unul nu se apropie să și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
noaptea de primăvară, marea ospitalieră, marea noapte ospitalieră care ne iartă râsul și ne înghite hoitul. Dintr-odată, frisonul știut. O scuturare de umeri. În sfârșit, noaptea care ne reia, ne redă, în sfârșit, uitarea în care am tot pompat, salahori ai speranței, sângele, sângele, sinele sfârtecat, însângerat. Se scutura, într-adevăr! Rece frison al intrării în noapte. Se afla în dreptul gurii de metrou. Cobora lent, calm, încet încet. Sub pământ, geometrie, răcoare, lumină. Era plăcut, de ce să nu recunoască. Artificiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trece un timp, și-l vedem pe unul, dl Lupu, c-un ceas nou, Calvin Klein, bineînțeles... (a vorbit cu umor). Tipa vroia să-i fie ușor (vorbește cu înțelegere), să nu se chinuie la planșetă, la computer ca un salahor, a și terminat facultatea ca o lady. Eu am muncit chiar ca un salahor, dar toate mi-au mers de minune... Începusem să devin o femeie împlinită... (E stingherită, dar nu vrea să se audă, nu vrea s-o trădeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Calvin Klein, bineînțeles... (a vorbit cu umor). Tipa vroia să-i fie ușor (vorbește cu înțelegere), să nu se chinuie la planșetă, la computer ca un salahor, a și terminat facultatea ca o lady. Eu am muncit chiar ca un salahor, dar toate mi-au mers de minune... Începusem să devin o femeie împlinită... (E stingherită, dar nu vrea să se audă, nu vrea s-o trădeze vocea.) După trei ani, am rămas însărcinată și am făcut-o pe Ani-Anita, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
PRO RATIONE VOLUNTAS"] [1] 2287 Cumcă oamenii știu istorie fără să-nvețe nimic de la ea e un semn că istoria este voință și nu teorie, că se poate învăța și - alea non discitur. Inteligența este condamnată a juca rolul de salahor al voinței, cum se vede aceasta în jurnale și în opinia publică în genere. Ea este într-adevăr l'avocat du diable, precînd toată filozofia istoriei e concentrat[ă] în fraza latină: Stat pro ratione voluntas. De aceea în genere
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
prizonier la ruși, că și prizonierii lucrau fix opt ore, după care aveau program de voie. Cel care povestea, nu era un pârlit oarecare, ci un profesor de chimie cu facultate, care a fost obligat în prizonierat, să lucreze ca salahor la construirea unei fabrici de avioane, pe undeva, prin Armenia. Povestea el, că la patru după amiază, suna clopotul și ei lăsau uneltele acolo unde erau în momentul acela, și plecau să se spele. Săracii români, se uitau cu jind
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
i-am lăsat să se porcească în voie și am făcut rapid cale întoarsă respectînd exact traseul pe care venisem. Cimitirul dracului, numai bălți și mizerii, ajung la dugheana paznicului plin de noroaie din cap pînă în picioare, ca un salahor. Bineînțeles că nenicul dormea dus cu capul pe masă, cu receptorul telefonului scos din furcă și așezat alături ca nu cumva să fie deranjat de cineva. Uite ce e militărelule, îl iau ca din oală, îi pun arma la tîmplă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
strâmbă, urâtă, într-un chip Cu fraze-mpestrițată, suflată din nisip. Nu-i acea altă lume, a geniului rod, Căreia lumea noastră e numai un isvod... Frumoasă, ea cuprinde pământ, ocean, cer În ochi la Calidasa, pe buza lui Omer? O, salahori ai penei, cu rime și descrieri Noi abuzăm sărmanii de mîna-ne de crieri... Căci plumbu-n veci nu-i aur... și-n noi se simte izul Acelei meserie ce-o-nlocuim cu scrisul... În loc să mânui plugul, sau teasla și ciocanul Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de acasă pe motorete. Vântul cald le scotea din pori mirosul de ceapă și de carne tocată. Îl priveau cu încrederea speriată a celor care nu au soluții. — Hai, Mehrad, hai băiatule, că ne prinde rugăciunea de seară! Avea mulți salahori foarte tineri, care asamblau componentele. Lucrau cu butelii de freon interzise în America și în Uniunea Europeană. Lucrau cu protecție doar la jumătatea normei impuse. Dar, după Revoluția Salvatorului, tot podișul Iranului era zonă de risc. Cu timpul, o zonă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]