3,203 matches
-
verdeață, mărginite cu stânjenei. După aceea, urma grădina cu fructe. Sub care se ascundea beciul moldovenesc, în care bunicul avea murăturile și vinul, ca în Moldova, în Moldova veche. Mai departe era grădina de porumb, mai departe era grădina de salcâmi. Care îmi provoca niște spaime metafizice. T. S. - De ce? Z.D.-B. - Nu știu. Era un parfum special. T. S. - Un parfum narcotic. Era o narcoză? Z.D.-B. - Da. Și mai era și oarecare întuneric. În pădurea de salcâmi
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
salcâmi. Care îmi provoca niște spaime metafizice. T. S. - De ce? Z.D.-B. - Nu știu. Era un parfum special. T. S. - Un parfum narcotic. Era o narcoză? Z.D.-B. - Da. Și mai era și oarecare întuneric. În pădurea de salcâmi, nu știu cum se întâmpla, dar dădea o lumină mai slabă. Parfumul era însă amețitor. Și, în partea cealaltă, era curtea cu cățeii care păzeau bucătăria, magazia ș.a.m.d. Aveam o treabă cu cățeii. Erau niște căței fermecători: Oscarache, Parizache, călăream
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
ce scrie, vă simțeați încărcat... E.B.: ...și, în 1962, din nou, deodată, cu toate miresmele sub nas, călcînd cu voluptate în baligile fragede de vacă, copleșit de lumină, de șanțurile pline dis-de-dimineață de roua sferulată minuțios, de aerul mișcînd veșnic salcîmii de lîngă linia ferată ce trecea la cîțiva metri, cumva singur (în sensul că nu mă mai pisa maică-mea și taică-meu), împrejmuit sufletește de garduri cu leațuri fine, ademenitoare întru pipăit noduri și fibre tari, îmbujorat de răsuflarea
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
cel mai important aspect al acestei povestiri... Am întâlnit-o pe drum, am zărit-o din depărtare, bluza ei verde de vară mi-a atras atenția și am recunsocut-o imediat, era o zi incertă în care copacii tocmai înfrunziseră, și salcâmii erau înfloriți, iar puful pomilor din crângurile de lângă șosea aducea mai mult mister pe deasupra ierbii proaspăt îndesită de intensa și nesfârșita extindere a naturii... am zâmbit inevitabil, fără să mă pot gândi la nimic, faptul că ea venea spre mine
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
la operația tranșării de abator a suavelor făpturi: "Dimineața cînd soarele/ nu are miez. Domnul tranșează îngeri,/ le desface aripile mai întîi/ să nu le vină în minte să fugă,/ apoi aruncă viscerele mirositoare/ de mir și de floare de salcîm/ cîinilor. Carcasa se vinde separat. Capetele/ se dau de pomană cerșetorilor de la/ marginea raiului în fiecare zi". Caricatura e aci însîngerată. Poate pentru a crea un alibi sadismului în care se complace, bardul nu se cruță nici pe sine. Vampir
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
lor în peisajul mirific al Brăilei, i-au purtat în cuget și simțire o intensă amintire, o nostalgie a trăirilor de odinioară în ambianța insolită a portului dunărean, în încântătoarele alei din Grădina Mare și Parcul Monument, a promenadei pe sub salcâmii de pe strada Regală. Mulți prestigioși scriitori, oameni de cultură și de știință, ca Panait Istrati, Perpessicius, Mihail Sebastian, Nae Ionescu, Vasile Băncilă, Mihail Crama, Mihu Dragomir, N. Carandino, Fănuș Neagu, Gabriel Dimisianu, Tudor Octavian, care au întrupat spiritualitatea și creativitatea
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
pictural care nu ignoră "trecerea șarpelui", "otrava" durerii de-a fi, ci doar le anesteziază: "formele mici ale muzicii// toate sunt neieșite din fire și bune/ ceasuri intacte ca fructe în coș/ lângă jilț/ rufe la soare pe frânghia dintre salcâmi/ stratul de troscot arată în verde/ trecerea șarpelui/ sub nucul cu muguri lungi -/ filigran de otravă// e vremea memoriei/ deschis va rămâne un clește/ în tufele de trandafiri/ intrăm prin fereastră/ surprinși regăsindu-ne în cuprinsul ei/ ideal/ oftări din
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
Nu e departe, nu sunt decât vreo trei kilometri" zise el. Trei kilometri în limbajul localnicilor, însemnau de fapt cam 5, dacă nu mai mult. Apoi parcurse un drum colbăit, printre lanuri de porumb și floarea soarelui, cu liziere de salcâmi și gârneață. Simona privea întinderile în care toamna nu intrase cu toate ambarcațiunile sale. În dimineța aceea, o brumă subțire acoperise ierburile, argintându-le cu o peliculă de un alb imaculat cu scânteieri lucitoare. Nu peste mult timp însă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri dosite, pentru a fi cât mai departe de ochii stăpânirii. La o răscruce, bulibașa hotărî să o ia pe un drumeag lateral, pe lângă o lizieră de salcâmi, pentru a se depărta de un sat unde i-ar fi hămăit câinii și le-ar fi semnalat prezența. Celelalte căruțe îl urmară supuse fără a întreba de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la rând și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trebuia să ajungă cu mine la mormântul fetei, să mă ducă și să mă lase cu tot riscul un timp acolo. După care, Dumnezeu cu mila... Cimitirul căutat se afla mult În afara orașului, aproape de aeroport, după o lizieră Înaltă de salcâmi sălbatici. Am fost transportat cu furgoneta Într-o Însorită zi de primăvară. Șoferul (un domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventura. O zi - atât a mai rămas până la Întâiul Pas. Cerul e luminat. Se aude trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mult, deși nu mâncase nimic de zile fără număr. Întunericul viu ce-l simțea crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de fericire. În primăvara aceea au fost împădurite aproape douăzeci de hectare, din terenul degradat al dealului Repedea.În timpul ce a urmat, mai multe săptămâni la rând, același anunț îi invita, pe doritori, să participe la udatul micilor pui de salcâmi, ce umpluseră râpile și ravelele de pe Repedea. Mai la început, nici nu se vedeau, mărunții copaci, din iarba ce începuse să se dezvolte, prin acel areal. Mihai Tatulici, împreună cu ingineri și tehnicieni silvici, erau, permanent, prezenți, printre udători, care, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mai la început, nici nu se vedeau, mărunții copaci, din iarba ce începuse să se dezvolte, prin acel areal. Mihai Tatulici, împreună cu ingineri și tehnicieni silvici, erau, permanent, prezenți, printre udători, care, în unele cazuri, mai și completau, gâgâlicele de salcâm, care, dintr-un motiv sau altul, pieriseră. Toamna, terenul respectiv începuse să se prezinte, sfintei naturi, cu un alt obraz, cu o altă față. Încărcată de vigoare și de promisiuni. Întrun loc, mai pe la mijlocul Repedei, Mihai Tatulici plantase, cu mîna
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
respectiv începuse să se prezinte, sfintei naturi, cu un alt obraz, cu o altă față. Încărcată de vigoare și de promisiuni. Întrun loc, mai pe la mijlocul Repedei, Mihai Tatulici plantase, cu mîna sa, un puiuleț de brad, rătăcit prin lădițele cu salcâmi aduși din pepinieră. Careva, dintre silvicultori, și-a exprimat o părere: să știi, domnule jurnalist, că, nu prea văd ca, din această părere de copac, se va ridica unul mare-mare. Dacă va ieși ceva, oricum, va fi bine. Nici dacă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a trecut, mulți au aplaudat și lăudat inițiativa, însă, au fost și mulți care au luat-o peste picior, motivând, că, în timp ce țara arde, de marile necazuri care o bântuiau, baba se piaptănă, cu plantatul câtorva sute de mii de salcâmi.Timpul și entuziaștii au învins. În câțiva ani, punctele respective de verdeață îmfrumusețau locurile și încoronau cu glorie fapta inițiatorului și a făptuitorilor păduricilor care se ridicau, văzând cu ochii. După ce a ieșit la pensie, Mihai Tatulici a poposit, întro
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
trebuia amânată, dar presupunea ca eu să am în primul rând și o viziune scenică de ansamblu. Ajuns din nou în garsoniera în care locuiam, undeva în chirie la o bătrânică pe nume Pulaș Coti, cu vedere spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând de la poale, dealul, uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite tabieturi de seară, de om normal, adică servirea unei cine oficiale. Iau din mers, câteva dumicate de pâine unsă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea prin cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uitat afară. Aerul rece, tăios ne-a învăluit. Se mai întunecase, dar ultimele raze de lumină stăruiau cu o strălucire ce părea că izvorește chiar din zăpadă. Covorul alb și neatins de picior de om se întindea până la cei doi salcâmi mari, care marcau hotarul peluzei și încadrau satele pierdute, ca de porțelan, Sibford Gower și Sibford Ferris. Zăpada mută cădea drept dintr-un cer fără vânt și prin ușa deschisă îi percepeam liniștea concretă. Eram izolați ca într-un mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
calul de pe imaș, n-au putut-o face, au venit în sat, au întrebat al cui e calul, apoi i-au pus automatul în spate și l-au dus pe imaș. Cineva, între timp, mînase calul într-o pădure de salcîmi și-au început cu toții să-l caute. Cu primul prilej, taică-su a șters-o din fața puștii, întorcîndu-se în sat a doua zi spre seară, călare, cu piedica metalică pe umăr. Pe vremea cotelor, piedica a stat la porțile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
construcții scena de teatru Shuijingtai, Podul Întâlnirii cu Zeița, Pavilionul cu Statui de Aur, Pavilionul de la izvorul Nanlao. Acestea sunt aranjate într-o manieră armonioasă, menținând o atmosferă religioasă, dar totodată și aspectul unei grădini imperiale. Un chiparos și un salcâm tronează și acum, acolo. Despre chiparos se spune că a fost plantat în dinastia Zhou de Vest (sec. XI î.e.n-sec. VIII î.e.n). Trunchiul acestuia este înclinat spre sud, formând un unghi de 40 de grade
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acum, acolo. Despre chiparos se spune că a fost plantat în dinastia Zhou de Vest (sec. XI î.e.n-sec. VIII î.e.n). Trunchiul acestuia este înclinat spre sud, formând un unghi de 40 de grade cu solul. Salcâmul este din vremea dinastiei Sui, în urmă cu peste o mie de ani. Deși sunt arbori bătrâni, ei au încă frunze bogate, care oferă umbră plăcută Templului Jinci. 4. Vorbe adânci Un împărat nu trebuie să glumească pe seama puterii Dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plece în orașul natal împreună cu prințesa Lechang. Așa s-au regăsit, în final, cei doi soți. Visul de la Nanke În timpuri străvechi trăia la Guangling un om pe nume Chun Yufen. În curtea dinspre sud a casei sale era un salcâm uriaș, cu o coroană foarte mare și umbroasă. Într-o zi de vară, când neamurile îi aniversau ziua de naștere, personajul poveștii noastre a băut mai multe pahare de vin și s-a culcat apoi la umbra salcâmului, adormind buștean
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]