353 matches
-
invidiat-o și Tudorița de la Le Magnifique. Anul acela a fost și anul falimentului pentru Don Vittorio Carra, proprietarul circului. Soile a murit la mânăstirea Dudu cu diagnostic de demență isterică, iar Dumitru și-a încheiat și el cariera de saltimbanc după câteva luni, când, producîndu-se într-o iarnă la Brăila, în mare spectacol mare, între mai mulți scuipători de foc, înghițitori de săbii și forțoși în piei de leopard, incinși cu lanțuri, a fost sfâșiat în plin spectacol de perechea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ochii și privind-o, așa cum abia mușcase din al doilea sandwich și rămăsese încurcată, neîndrăznind să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu, în Occident. Și eroul povestirii era un jongleur, un saltimbanc, un prestidigitator, cum vrei să-i spui... Se întrerupse, ca să soarbă mai spornic din coniac, își șterse din nou ochelarii, apoi rămase o clipă visător, privind drept înaintea lui, fără s-o vadă. - Și acum, când ai să asculți povestea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
drept înaintea lui, fără s-o vadă. - Și acum, când ai să asculți povestea, începu cu un ton ferm, ai să te miri că m-a putut impresiona atât. Tânărul acela, logodnicul fetei, era, cum îți spuneam, un jongleur, un saltimbanc. Îmi aduc și acum aminte scena decisivă: era costumat și-și pregătea masca, își punea vopselele acelea pe obraz și auzea voci și râsete, nu prea departe de el; se afla, probabil, într-un bâlci oarecare, într-un cort, ascuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i facă să râdă cu acrobațiile și jongleriile lui. Și deodată, spune autorul, tânărul și-a dat seama de decăderea lui, într-un anumil sens de trădarea lui. Deodată, în clipa aceea, a înțeles că un jongleur și un saltimbanc ca el fusese făcut să distreze zeii, să-i amuze prin acrobațiile și prestidigitațiile lui, iar acum el, ca și toți cei ca el, distrau pe oameni... - Nu înțeleg, șopti Maria, pălind ușor. - E greu de înțeles, continuă Antim, făcând
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
departe chelnerului, pentru că asta nu se știa pe atunci, în secolele XIV-XV, și mă întreb cum a descoperit-o el, jongleur-ul. În fond, lucrul acesta nu-l știe nici astăzi toată lumea. Dar așa a fost. Toate acrobațiile, jongleriile și glumele saltimbancilor fuseseră la începutul începuturilor inventate pentru a distra pe zei. Se întrerupse, așteptând să se apropie chelnerul. - Același lucru, dar poate că vrea și domnișoara un coniac. - Nu, mulțumesc, Maestre, vorbi repede Maria. Poate, cel mult, puțin rom în ceai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zei... - Muzica, dansul, teatrul, asta înțeleg, vorbi Maria. - Dar nu asta constituia, propriu-zis, subiectul nuvelei, o întrerupse Antim. Adevărata dramă a început după aceea, după ce tânărul i-a povestit logodnicei descoperirea pe care o făcuse: că el, faimosul artist, neîntrecutul saltimbanc și jongleur, își trădase adevărata lui vocație, care era, într-un anumit sens, religioasă și ajunsese, ca toți cei din breasla lui, un simplu meșteșugar de bâlci, flatat și fericit că poate amuza oameni de tot felul, de la castelani și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
esențialul. Vreau să știu doar atît: dacă ce ți-a spus era în legătură cu povestea pe care am citit-o eu, când aveam vreo paisprezece, cincisprezece ani... - Cunosc povestea, îl întrerupse Ieronim, mi-ai povestit-o chiar dumneata. Povestea aceea cu saltimbancul din Evul Mediu... - Exact. Te întreb asta, pentru că Generăleasa avea ideile ei. Generăleasa credea că vina n-o purta logodnica, ci vina era a mea, adică, vreau să spun, a eroului din povestire. Generăleasa credea că el își părăsise logodnica
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Semnalez că aici este vorba de o constantă pe care o regăsim în toate culturile. Arhetipul trișorului, a cărui funcție constă tocmai în a aduce o compensare la rigiditatea a ceea a devenit rigid în decursul timpului. "Nebunul regelui", bufonul, saltimbancul nu este numai o figură individuală. El capătă uneori o "formă" colectivă. Și permite astfel reemergența pro-funzimii non-raționale a vastului domeniu de instincte sociale. A imaginarului său, a pulsiunilor sale ludice, a eliberărilor onirice. Jung, care a abordat în nume-roase
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ani, -spre o altă perioadă de deducții coerente, până la 12 ani și -altă perioadă abstractă, în care formulează ipoteze, peste 12 ani. Acum, la peste 12 ani se pune condiția supunerii copilului la exercițiul fizic, cu finalitate spre performanță socială. Saltimbancii se loveau de un sistem social propriu unei comunități izolate și aveau nevoie de o teorie dominată a rezistenței, de aceea începeau foarte devreme exercițiile, de la 2 ani. Sportul pătrunde în toate clasele sociale, în relația dintre rase, afaceri, construcției
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
din scenă și rămânând singur în fața oglinzii, pot plânge fără să mă vadă nimeni. Și mai e ceva, am adăugat. Ii admir pe nebunii lui Shakespeare, dar mi-a intrat în cap că adevărul nu poate dormi în haine de saltimbanc. Ar fi de ajuns ca el să devină privilegiul nebunilor pentru a fi compromis. Amestecat printre tumbe și complicități, va fi spus fără urmări. Lumea va râde în loc să se cutremure. De aceea îmi place să cred că măcar unul din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grota ta cu cobra. Tu și cobra, atât, amândoi față în față, fără martori și fără scăpare. Și atunci îți vine să-l blestemi pe Dumnezeu care te-a mințit, să strigi că Dumnezeu nu e decât un șarlatan, un saltimbanc care stă în spatele eșafodului și râde de cei cărora li se taie capul... de câte ori se rostogolește un cap în coșul călăului, el râde cu sughițuri și stropește cu salivă scândura eșafodului pe care s-a făcut între timp o băltoacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici nimic. Sălbatica spuse că cerșetorii ăia de la Belén erau țigani și că pesemne că-l răpiseră pe Julius. În cazul ăsta, n-aveau să-l mai vadă niciodată. — S-ar putea ca Într-o bună zi să apară ca saltimbanc la un circ ambulant, dar atunci va fi țigan get-beget, nici n-o să-și aducă aminte de familia lui. Pe urmă Îi trecu prin cap cu totul altceva: spuse că pictorul, străinul ăla desigur că era pederast, un degenerat, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În timp ce lumea stătea la masă, „Du-te să mănînci cu mămica și tăticu“, Îi spuse Țanțoșa lui Julius, Julius ieși din ascunzătoare și trecu nu departe de mese, În drum spre grupul format din Susan, Juan Lucas. Luis Martin Romero, saltimbancii, care erau foarte simpatici și cei doi bărbați blonzi și voinici care veniseră acum cîteva ore cu ordiheea pentru Bobby. „Darling! exclamă Susan, văzîndu-l că apare, ai mîncat?“, Julius Îi spuse că nu și cineva probabil că l-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fost frig, dar În fond nu era decît bucuria. Uite-o! Uite-o că vine! Trecea prin fața lor ținîndu-se după ceilalți, prinși În horă și le făcea semn cu mîna, fericită, topindu-se de fericire; le făcea semn cu mîna saltimbancilor, lui Juan Lucas, lui Susan, blonzilor voinici, fotografilor care se țineau după ea, fiindcă dispărea din nou dansînd, sărind, cîntînd... Julius profită de zarva asta ca s-o Întrebe pe Susan cine erau blonzii cei voinici. Erau asociații lui Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
curții țopăind, „Polka!“, strigau Atilio și Esteban, „fiecare dansează cum Îl taie capul!“, comenta fericit Juan Lucas, „tinerețea!“, exclama Luiș Martin Romero, polka!, tinerețea!, polka!, din nou fata cea drăgălașă, „Încîntătoare!“, exclamă Juan Lucas, „dezinvoltă!“, strigă Romero, „neobosită!“, adăugă un saltimbanc, „uite-o că vine iar!“, anunță Atilio, veniți!, intrați În horă!, fără frică!, se apropie gata să se ciocnească de ei, „dansați, doamnă!“, o invită pe Susan, care murea de rîs, cu ochii aproape Închiși de fericire, „da. draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sărute, dar ea nu-l lăsă. — Susan... — Darling, spuse ea, sărutîndu-l; hai să mergem În patio. Acum dispăruse Julius. Invitații nu și-au dat seama de nimic, din fericire. Atilio și Esteban, al doilea complet afon, comentau la nesfîrșit cu saltimbancii calitățile polcii. Orchestra se oprise din cîntat și perechile se odihneau frînte de oboseală pe scaunele lor. Se vedeau mîini Înlănțuite pe deasupra meselor, pe altele le puteai bănui Înlănțuite pe sub mese. Andy Latino și cei nouă profesori sorbeau Încet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de păduchi pe care să-i mănânce. Psihologii evoluționiști aveau măcar acest drept. Creaturile străvechi încă ne locuiau și nu ne vor părăsi niciodată. Dimineața plină de prezentări îi confirmă impresia că domeniul arăta un respect nemeritat unei mâini de saltimbanci abili, unii la fel de tineri ca fiica lui. Și asta se chema știință: moda venea și trecea; teoriile se ridicau și dispăreau din tot felul de motive, nu toate științifice. Avea la fel de multă tragere de inimă să urmeze ultima modă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
femeie gemea în pat. Stătea prinsă ca o foiță de ceapă de bulbul ei de gâfâitul kurdului care o dezvirginase demult și care atunci uitase cu totul. O femeie mai tânără își desfăcuse genunchii și nici profeții, nici înțelepții, nici saltimbancii nu puteau să refuze o ofrandă ca asta. O femeie îndrăgostită e ca o pasăre când își întinde aripile să-și ia zborul. Ghazal fusese așa, o văzuse când îi arătase biletele și când îi spusese că insula îi așteaptă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de bariton al sculptorului: ― Bună seara, don Basilio, buună seara... Apăsa cu voluptate pe silabe și Valerica Scurtu mai știa că în timp ce cântă se strâmbă în oglindă luând poze marțiale ori încrețindu-și fața mobilă de cauciuc în grimase de saltimbanc. Dintr-un anumit colț al bucătăriei se zărea tot... ― Hm, făcu Popa aruncîndu-i o privire circumspectă. Hm! Se duse hotărât la ușă, închise și băgă cheia în buzunar: Ca să fim mai siguri, până una alta. Intră la el în odaie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
semnat vreun contract, ca să aflu Într-o bună dimineață că proiectul nu-i mai interesa. Poate că ar fi momentul să scriu capitolul despre bănci, un subiect care interesează pe toată lumea. Am un titlu bun pentru acest capitol: Banca și saltimbancul. Ideea mi-a venit cînd am avut, anul trecut, niște Încurcături cu banca În legătură cu un cont rămas cu un pasiv de două sute cincizeci de mii de franci. Ultimele cărți care Îmi apăruseră se vînduseră bine și ajunsesem să inspir Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui: avea de-a face cu un erotoman. Îi replicasem că intransigența lui Îl ducea la intoleranță și că un film precum Jocuri de vară mi se părea foarte inocent. Da, dar asta nu-l Împiedica pe Bergman din Noaptea saltimbancilor să fie un erotoman! Nu declarase el că-i plăceau toate femeile, frumoase și urîte, scunde și Înalte, grase și slabe, tinere și bătrîne? Nu-mi permisesem să-i atrag atenția că asta aducea mai degrabă a generozitate. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mai degrabă a generozitate. Mie nu-mi plăceau decît femeile tinere cînd erau slabe, Înalte și frumoase. Fără s-o știe, luîndu-se de Bergman, tata se lua de mine. Dacă niște filme ca ZÎmbetele unei nopți de vară sau Noaptea saltimbancilor erau filmele unui erotoman - se deslușea În ele mai curînd experiența directă a profunzimii păcatului -, atunci cum ar fi calificat tata viața mea sexuală? Erotoman, dar la fel de bine ministrant la biserică. M-ar fi tratat drept un pervers care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
găsit un toreador și un bărbat în halat, au găsit un pugilist și pe adversarul lui, au găsit un carabinier și un cardinal, au găsit un vânător cu câinele lui, au găsit un marinar în permisie și un magistrat, un saltimbanc și un roman cu togă, au găsit un derviș și un halebardier, au găsit un gardian fiscal și un scrib așezat, au găsit un poștaș și un fachir, au mai găsit un gladiator și un hoplit, o infirmieră și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asta nu-i ajungea. De cum eu Îi dădeam, rând pe rând, cele mai bune sonete ale lui, mă Întreba, printr-o privire sfruntată de Ea, de Tine, my Dark Lady. Ce oroare să aud numele tău de pe buzele lui de saltimbanc (nu știam că, spirit duplicitar și Înlocuitor, el căuta asta pentru Bacon). — Destul, i-am spus. M-am săturat să mai construiesc În umbra gloriei tale. Scrie tu pentru tine. Nu pot, mi-a răspuns, cu privirea cuiva care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
efectele speciale. Apoi pocni din degete și deasupra orașului izbucni un foc de artificii. Cu sunet, de data aceasta. Scriitorul ridică din umeri și-i întoarse spatele, aruncându-i peste umăr: - Du-te la Disneyland, poate mai au nevoie de saltimbanci... Magicianul râse în hohote. Instantaneu, oamenii prinseră viață și își continuară drumul, ploaia începu să curgă firesc, de sus în jos, focurile de artificii dispărură și, după câteva secunde, se auzi un scrâșnet de frâne și o bufnitură. Scriitorul simți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]