1,327 matches
-
familiar și blînd „Ură!” și toaté stradă se cutremuré și bucéți de cer, baloane, crengile copacilor, ferestrele deschise și steagurile au Început sé tremure și sé se amestece Între ele. Jos pe asfaltul sur se vedeau ciorapii albi Încélțați În sandale cu géuri pe catarame și În boț, pe unde ieșeau afaré ciorapii, pantalonii albaștri și picioarele groase ale lui Nadejda Petrovna, În ciorapi albi de métase și, mai Încolo, féré ciorapi și féré nimic, picioarele cu pér ale mamei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cé balonul, despre care credea cé nu are deloc greutate, atunci cînd se sparse, Îi ușuré mîna și chiar atunci o mîné i se bégé În pér și baloanele au cézut toate jos, iar asfaltul, cu tot cu ciorapii albi și cu sandale, s-a ridicat În sus, iar crengile copacilor au zburat ca niște péséri mari și au strigat: „mégarule, mégarule!” Pe urmé crengile au spus: „a, nu tu”. - Bohanțov, mégarule, tu ai spart balonul, animalule! Se auzi pe urmé „ai! ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și data trecuté, s-a Întors acasé pe jos, a umblat prin oraș și s-a oprit la iaz că sé se scalde. Céldura era mare și departe pe deal se vedea cum tremuré pémîntul și colbul i-a murdérit sandalele și pantalonii. Ajunse la iaz și coborî cîțiva pași, pîné la copacii mari de pe iezéturé. Sub copaci era umbré, dar aerul era cald și Șasa Își scoase sandalele și pantalonii, iar ciorapii Îi mototoli și-i bégé În sandale. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pe deal se vedea cum tremuré pémîntul și colbul i-a murdérit sandalele și pantalonii. Ajunse la iaz și coborî cîțiva pași, pîné la copacii mari de pe iezéturé. Sub copaci era umbré, dar aerul era cald și Șasa Își scoase sandalele și pantalonii, iar ciorapii Îi mototoli și-i bégé În sandale. Se așezé pe mal și se sprijini cu mîinile și-și bégé un picior În apé, sé vadé dacé e rece. Pe urmé Șasa célcé În apé cu amîndoué
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
murdérit sandalele și pantalonii. Ajunse la iaz și coborî cîțiva pași, pîné la copacii mari de pe iezéturé. Sub copaci era umbré, dar aerul era cald și Șasa Își scoase sandalele și pantalonii, iar ciorapii Îi mototoli și-i bégé În sandale. Se așezé pe mal și se sprijini cu mîinile și-și bégé un picior În apé, sé vadé dacé e rece. Pe urmé Șasa célcé În apé cu amîndoué picioarele și Începu sé se Îndepérteze Încet, ținîndu-și mîinile strînse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sunt li-be-ră să zbor. Pri-vi-rea lui zboară către mine. Suntem amândoi pă-sări. Oa-meni-pă-sări... Scena 9 (Același soare spălăcit în mijlocul unui cer de un albastru intens. Scena este ocupată de o femeie îmbrăcată într-o rochie foarte simplă și lungă, poartă sandale și un fel de cunună pe cap. Ea nu face nimic, decât privește lung în sală și publicul tot atât de lung se uită la ea. Deodată, începe să se plimbe la dreapta și la stânga, iar soarele se mișcă în sens invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le cerea cu aroganța demiurgului. Tanti Eugenia era trecută de prima tinerețe, dar purta aceleași pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi schimbat în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași, cablate pe același bărbat. Inocența și-o manifesta la fel de strident și stânjenitor, încât lăsa senzația că e cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am înțeles că totul ține doar de atitudine, se face taximetristul că pricepe trăgînd brusc de volan într-o parte ca să evite o gură de canal descoperită. N-ai înțeles o iotă, nu se lasă prostit Roja. O
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
blondă, părul prins în coc, sâni mari, ultimii 3 nasturi de la halat desfăcuți, următorii 3 dispuși să se desfacă singuri. Pantalonii albi, strâmți acolo unde trebuie, chiloți albaștri, un fel de contur senin sub care se suprapuneau două emisfere identice. Sandale portocalii, degete alungite, toate zece precum niște biberoane grupate câte cinci în gura borcanului cu miere, ojă roșie. Mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5*****, director de bancă, stewardesă, curvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre, prinse de mână, învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular al comunei mi-a pregătit odată o Întîlnire mai deosebită. Obligîndu mă să-mi trag șosetele și sandalele, a luat o carte scrisă În braille pe care o adusesem de la Cluj, m-a prins de mînă și m-a dus În biroul lui. Acolo ne așteptau patru tovarăși de la raionul de Partid. — Răducu, tu ești băiat deștept. Uite
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și Împrăștiate pe te miri unde. Avea un fel nemaiîntîlnit de a Înviora tot ce atingea, Împrospăta ceea ce Întreprindea prin plăcerea de a aspira totul În poveste: de la examenele susținute la cărțile negăsite, de la Înghețata cumpărată la colțul străzii la sandalele noi care o roseseră, mai ales la piciorul stîng, „uitați aici, deasupra călcîiului, simțiți?“ Fata asta era În stare să exorcizeze de-a binelea banalitatea viețuirii. Arcul voltaic dintre noi nu l-a sesizat nimeni. Peste un an, cei din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spus taică-su: întâi el și pe urmă el și la urmă tot numai el... iar ceilalți sunt făcuți să-i servească pe cei vrednici, cu stare... că numai proștii și nevrednicii sunt săraci. Plecam mai departe, și ne scuturam sandalele până și de praful celor nevrednici, dar te-am văzut afară și ne-am abătut din drum... Ne-am spus: cine știe, poate măcar aici stă un om al Lui Dumnezeu, adică un om vrednic cu adevărat... Când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
putut să plâng, mi-ar mai fi trecut și ciuda, și durerea am văzut eu că așa fac oamenii când... nu știu ce să mai facă. Or, eu chiar că nu mai știam ce să fac. M-aș fi desprins de pe talpa sandalei, dar cădeam tot pe piatră. Și m-aș fi uscat așa, în pustiu, aiurea. Măcar în buzunarul acela sărac și întunecos era tot pustiu, da' măcar stăteam la umbră... stăteam și așteptam. Sigur că nu m-ar fi mâncat. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
n-o să rămână în pustiu !" Și am așteptat... am tot așteptat... Acu' mi-era groază nu cumva să cad, că acolo rămâneam. Și m-aș fi uscat sub soare și pe piatră, chiar degeaba ! Mă țineam cât puteam de talpa sandalei. Ce bine că l-am găsit pe ăsta ! Chiar merge ceva mai încet, așa că stau mai sigur în crăpătura asta de talpă... Tot un necăjit, uite la el... abia de se mai țin sandalele de crăpate ce sunt și legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mă țineam cât puteam de talpa sandalei. Ce bine că l-am găsit pe ăsta ! Chiar merge ceva mai încet, așa că stau mai sigur în crăpătura asta de talpă... Tot un necăjit, uite la el... abia de se mai țin sandalele de crăpate ce sunt și legate cu sfoară... Da' urcă înainte... pe piatra goală, gâfâind ca vai de lume, gata să-și dea sufletul la urcuș... hei ! ăsta nu prea-i obișnuit să meargă la deal... Da' nici ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
drept, cum se așează cu fața la pământ... nu a căzut, nu... s-a așezat, așa, lin, de parcă s-ar fi lăsat pe apă... de unde eram, puteam sa-i văd picioarele... goale, prăfuite, pe alocuri pline de sângele pietrelor de munte... nici măcar sandale n-avea ! Uite după cine mă luasem !... Și cum mă uitam așa, am văzut că încep să strălucească... Picioarele începură să strălucească... Rănile nu s-au mai văzut... picioarele, apoi trupul, întins la pământ, strălucea... Și-am văzut cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care stăteau de-a valma teniși, gumari, botfori, galoși, sandale, iar mai jos, azvârlite pe dușumelele murdare, unse cu motorină, o grămadă de opinci confecționate din cauciuc, despre care gestionarul declară tam-nisam că nimeni din sat nu voia să le cumpere, deși costau o nimica toată. Chestiunea e foarte complicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cele mai intime, vizionare: trăsăturile fizice exprimă omul în concordanță cu totul său. Există o armonie, un ritm pe care lucrurile-l imprimă. Voi urma legea nou descoperită, dar fără să exagerez. Port o rochie neagră, scurtă, cu bretele, două sandale joase din lac, machiajul discret, cu creion negru, fard roșu și ruj corai, părul împletit spic. Nu vreau să mă întorc acasă, prea multe probleme. Ai nevoie de mine? mi-am întrebat soțul. Căci dacă ai, să știi că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
e acasă Cecilia? Este acasă. —Cheam-o, te rog! Nu intri? Nu! Anunț-o pe ea. Când Elena i-a spus că o așteaptă Matei afară, a ieșit în grabă cum s-a nimerit într-o rochiță înflorată de casă, cu sandalele cu care fusese puțin mai înainte să cumpere pâine de la magazinul din colț, cu părul dezordonat. —Bună, Matei! Îmbrățișând-o a invitat-o să meargă cu el. Hai înăuntru să mă schimb. Nu vreau să te schimbi că ești atât
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și eu abia am aflat. — Îmi pare rău că vă despărțiți. Și mie, dar asta e! — Stai, dacă e așa, să-i lași cea mai frumoasă impresie, îi aranjă Elena părul, potrivindu-i bluzița, costumașul, obligând-o să-și încalțe sandalele cu toc care-i plăceau ei și geanta care li se asorta. Să-l dai gata ca să nu te uite. —Ciau, bambino! Săru’ mâna, mamă! Am plecat. —Pa! Pa! În drum spre spital, Cecilia încerca trăiri diferite. Era bucuroasă și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de pe scaun și pleacă înfuriată pe ușă, alergând pe coridor. Matei după ea îi strigă: —Cecilia, stai nu pleca! Te rog, iartă-mă! Coborând repede scările, furioasă cum era, îi trage și Elenei o înjurătură că o determinase să încalțe sandalele cu tocul înalt ce o îngreunau acum la mers. Bănuind că Matei o va urmări cu mașina, Cecilia ieșind pe poarta spitalului, apucă pe o cărare care ducea în parcul copiilor. Acolo, se-așeză pe o bancă stingheră, într-un
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
desemnau călugării creștini trupul ignobil, dă semne tot mai accentuate de oboseală. Picioarele imploră odihna unei bănci, umerii infideli vor să divorțeze de rucsac, burta, regina absolută a regatului cărnii, își cere drepturile. În turbionul foamei à la Knut Hamsun, sandala îmi tremură, iar pleoapa îmi scapără. Frustrare însă... În jurul meu, găsesc numai restaurante japoneze, în care aburii sosului de soia descurajează orice tentativă de îngurgitare. Meniurile sunt pline de imposibilități gastronomice: oden (un soi de tocăniță cu ouă, pește, tofu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
am afirmat eu. Doar câte o sinagogă, dar nici o biserică. Sau catedrală. Este o omisiune regretabilă, mi-a răspuns el. Doré, am mai vrut eu să-i fac cunoscut, nu omite nimic. Nici lucrurile inexistente nu-i scapă: curelele de la sandalele Mariei Magdalena, cele șase degete de la piciorul stâng al lui Iisus când a ținut predica în templu, Petru dându-și foc hainelor - căci atunci când se dezice de Hristos, se apleacă prea tare peste focul paznicilor. Noi nu afirmăm nimic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
reda miza jocului politic murdar și sensul providențial al intervențiilor spionului de elită. Desigur, apar și condimentele, precum bronzata Camille (Olga Kurylenko), din păcate ca multe dintre femeile Bond adăugînd mult machiaj filmului și o frumoasă plimbare prin cadru cu sandalele în mîini prin deșertul fierbinte și maieuri albe la origine, mulate, murdare de funingine și unsori, remarcabile pentrtu acțiunile de teren și orice dirty job spionistic. Și ea are de răzbunat ceva, de aceea gînd la gînd cei doi împărtășesc
Bond. James Bond by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7877_a_9202]