737 matches
-
-l urmeze. Din proprie inițiativă, Iuffo veni după ei. Înaintară prudent de-a lungul plajei. Soldatul mascat Își fixase pistolul automat În poziție de tragere și mergea mult aplecat, așa cum Învățase la ședințele de instrucție tactică. Dar meduza, sau craniul, sandvișul argintiu, castravetele sau, În fine, calota sferică le ghici din vreme intențiile, Încă Înainte ca ei Înșiși să fi știut că le au. Împotriva oricărei logici, se lăsă mai Întîi În jos, pînă aproape de sol, ca și cum s-ar fi predat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gîndească. Doctorul Thomas ar fi numit asta „Coincidență Telepatică“ sau „sincronicitate“. De altfel, cele mai multe dintre ele erau membre a numeroase cluburi, cercuri și asociații cu caracter public sau privat, de unde primeau, cu ocazia Întîlnirilor săptămînale sau a altor diverse manifestări, sandvișuri, fursecuri, coca-cola sau măcar o cafea, singura lor grijă fiind ca ziua și ora unei Întîlniri să nu se suprapună cu ale alteia. Astfel stînd lucrurile, rezolvarea problemei care o preocupa se dovedea cît se poate de simplă. Doamna Tamara
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și-l alesese drept punct de observație, undeva Îndărătul unui desiș de cătină, la cîteva sute de metri mai la vale de intersecție. Își puse puloverul, fiindcă Între timp aerul se făcuse rece, apoi scoase din rucsac binoclul și un sandviș. Șoseaua era puțin circulată, rar de tot treceau vreun tractor, sau vreo căruță cu oameni care se Întorceau de la muncă și Întîrziaseră la vreun birt, iar după Încă vreo oră deveni pustie de-a binelea. Cele două cisterne apărură, ca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai tîrziu, scărpinîndu-se nedumerit În cap. Desigur, vorbeau ceva Între ei, se certau sau numai Își dădeau cu părerea. Unul Își aprinse o țigară. În acest timp, maiorul Smith privea prin binoclu, iar din cînd În cînd mai mușca din sandviș. CÎteva minute mai tîrziu, În partea cealaltă a șesului, peste rîu, apărură din buza pădurii luminile altor două mașini, probabil chemate prin radio de cei care rămăseseră În pană. — Deci, băieții... - Își auzi maiorul Smith propria voce comentînd, ca și cum ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fel. Doar că eu mi-am luat un Big Mac. Nu-i așa că filmul ăla Îți stârnea sucul gastric? Nu-mi face plăcere să recunosc, dar așa e. Ruby Îl Întrebă ce mâncăruri de fast-food Îi mai plac. Mor după sandvișurile cu cartofi prăjiți. —Cu ketchup sau cu maioneză? Întrebă ea. —Ketchup, fără discuție. Nu sunt de acord, clătină ea din cap. O fi ketchup-ul opțiunea numărul unu, dar dacă i-ai da și maionezei o șansă, ai vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cinematografe. — Dar de chișcă ce părere ai? Întrebă Sam. Pe Ruby o izbi cuvântul „chișcă“. Tipul chiar se străduia să folosească termeni vernaculari. Mor după ea, Îi răspunse. Grăsimea Îi dă o savoare aparte. Și știi după ce mai mor? —După ce? Sandvișuri cu spaghete din conservă, pe pâine albă, cu unt și cu Marmite. —Aoleu, râse el, asta-i din cale-afară de gras. Spaghetele din conservă, mai treacă-meargă, dar chestia asta cu Marmite pur și simplu n-o pricep. E dezgustătoare. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
libere - când Annie, studenta care o ajuta, Îi ținea locul la magazin - stătea la el În apartament. Sâmbetele erau petrecute mai mult În pat. Între partidele de dragoste, citeau ziarele, puneau la cale lumea și mâncau batoane de pește și sandvișuri cu brown sauce 1, În timp ce vizionau filme de mâna a șaptea făcute special pentru micul ecran. Seara ieșeau la restaurant și apoi se duceau să se distreze. Duminicile, se dădeau jos din pat cu greu pe la ora două și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cacao, ciocolată, etc. SNACK-BARULeste o unitate amplasată în cadrul hotelurilor sau în vecinătatea lor. Funcționează de obicei cu două saloane de dimensiuni relativ mici, în unul se instalează tejgheaua-bar cu scaune înalte, unde se servesc (cu autoservire) gustări calde și reci, sandvișuri, băuturi răcoritoare, băuturi alcoolice simple sau amestecate. În cel de-al doilea salon se află situate mese cu scaune, unde se pot servi meniuri simple, formate dintr-un număr restrâns de preparate și produse. Recreerea și distracția este asigurată de
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
Câtă vreme scriitorul nu-i este superior, la ce bun să continue lectura?! Raymond Chandler imaginează un roman polițist pe placul degustătorilor de literatură și nu unul adresat lectorului grăbit, care citește în autobuz și în metrou, în timp ce mușcă din sandviș. La urma urmelor, întreaga chestiune a onestității sau a lipsei de onestitate în actul narării „e o chestiune de intenție și de accent”. Regula jocului presupune că, în cele din urmă, cititorul va fi, mai mult sau mai puțin grosolan
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu conținut ridicat de calorii pe unitatea de vânzare peste 300 kcal pe unitatea de vânzare orice tip de aliment care, prin conținut, aduce un aport de calorii de peste 300 kcal pe unitate de vânzare 6 Alimente neambalate Alimente vrac Sandvișuri neambalate 7 Alimente neetichetate* Alimente care nu respectă prevederile HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor, cu modificările și completările ulterioare * Fac excepție fructele și legumele proaspete În incinta școlilor se va vinde numai apa potabila sau minerala îmbuteliata pentru
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
când avem gura plină. Mestecăm mâncarea având buzele lipite, fără a plescăi. Supa și ciorba se mănâncă fără a sorbi zgomotos. De asemenea, laptele și ceaiul se beau fără a fără a sorbi zgomotos din cană. Se mănâncă cu mâna: sandvișurile, pateurile, saleurile, fursecurile, alunele, strugurii (fructele în general), dar dacă nu s-a adăugat frișcă în ele (precum căpșunele, fragii). Se mănâncă cu lingurița: ouăle moi, tortul, înghețata, orezul, budinca, grișul cu lapte; Merele, perele se taie în patru pentru
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
când avem gura plină. Mestecăm mâncarea având buzele lipite, fără a plescăi. Supa și ciorba se mănâncă fără a sorbi zgomotos. De asemenea, laptele și ceaiul se beau fără a fără a sorbi zgomotos din cană. Se mănâncă cu mâna: sandvișurile, pateurile, saleurile, fursecurile, alunele, strugurii (fructele în general), dar dacă nu s-a adăugat frișcă în ele (precum căpșunele, fragii). Se mănâncă cu lingurița: ouăle moi, tortul, înghețata, orezul, budinca, grișul cu lapte; Merele, perele se taie în patru pentru
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
timp ce-mi servea cidru. — Nu. — Parc-ai vorbit de ]ipari uriași, se băgă și altul în vorbă, ai văzut vreunul? — Nu. — Da’ foci ai văzut? — Nu. — N-a văzut nimic. Chicoteli. Mi se făcuse foame, așa încât am mâncat un sandviș cu brânză și o grețoasă plăcintă de carne de porc. Am rămas un timp, trecându-mi în revistă corespondența. Nu mă sinchiseam de prezența celorlalți și nu-mi păsa de faptul că-și dădeau seama. Scrisorile, trimise de domnișoara Kaufman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ți-am apus purul adevăr. — O.K., O.K. N-are importanță. Ei n-au importanță. — Ei...? — Ben și Mary. N-au nici un fel de importanță. Ați avut amabilitatea să-mi propuneți să mănânc ceva. Poate puțină brânză sau un sandviș. După aceea trebuie s-o șterg. „Ben și Mary“ a fost un nou șoc. Am pornit încet în direcția casei. Titus luă două sacoșe de plastic care zăceau rezemate de o stâncă, la marginea drumului. Astea-s bunurile tale lumești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când îmi iau cina? N-aș putea intra în casă? Gilbert, plesnind de curiozitate, ar fi vrut grozav să-și caute de lucru prin odăi. Dar eu n-aveam nevoie de el. Nu, încă nu. Cumpără-ți mai bine un sandviș la „Leul Negru“ și pe urmă întoarce-te aici. Nu știu încă exact ce-o să se întâmple. Nici un fel de violență, sper? Sper și eu. Acum, valea! — Dar, conașule... Pleacă! — Pot să iau și-o băutură la cârciumă, mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nici o îndoială că hârtia, dacă exista într-adevăr, era foarte importantă: cuprindea, desigur, numele asasinului meu virtual. — Dar cum naiba am ieșit de acolo? am întrebat-o pe Lizzie. Ședeam într-un fotoliu, în cămăruța roșie, bând ceai și mâncând sandvișuri cu anșoa pe pâine prăjită. Pe la ora două noaptea venise un medic exasperat, care m-a deșteptat din somn, m-a tras și m-a ciocănit, și m-a decretat teafăr. Nu aveam nici un os fracturat și sufeream numai de pe urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așezat într-un fotoliu cu brațe de lemn, evitându-l pe cel tubular în care mă înfundasem data trecută. Pe o măsuță rotundă și pe un platou alăturat fuseseră pregătite ingredientele unui „ceai“ foarte elaborat. Pâine, unt, cornulețe, gem, niște sandvișuri și un tort glasat. — Mă duc să aduc ceainicul, spuse Hartley și dispăru în bucătărie, lăsându-mă cu Ben. Acesta, continuând să stea în picioare, se ocupa de câine. — Chuffey! (Evident, era numele animalului.) Chuffey, vino aici! Așa, cățel cuminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ceainicul, iar Chuffey se ridică din nou în picioare. — Lasă-l să mustească un pic, zise Ben. Hartley scutură ceainicul și răspunse: — E tocmai bun. Apoi către mine: lapte, zahăr? — Mulțumesc, da. Amândouă. — Pot să-ți torn întâi laptele? Un sandviș? Sau ceva cu gen? Tortul e de casă, dar nu-i făcut de mine, din păcate. Hartley turnă ceaiul. Un sandviș, mulțumesc. Îmi pace priveliștea ferestrei voastre. Observația aceasta era absolut automată, mă simțeam aproape inconștient de emoție. — Da, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
răspunse: — E tocmai bun. Apoi către mine: lapte, zahăr? — Mulțumesc, da. Amândouă. — Pot să-ți torn întâi laptele? Un sandviș? Sau ceva cu gen? Tortul e de casă, dar nu-i făcut de mine, din păcate. Hartley turnă ceaiul. Un sandviș, mulțumesc. Îmi pace priveliștea ferestrei voastre. Observația aceasta era absolut automată, mă simțeam aproape inconștient de emoție. — Da, e frumoasă, răspunse Ben. Frumoasă. Pe urmă, se adresă lui Chuffey: Culcat! Cuminte, băiatul!! Îi dăduse o bucată dintr-un sandviș. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Un sandviș, mulțumesc. Îmi pace priveliștea ferestrei voastre. Observația aceasta era absolut automată, mă simțeam aproape inconștient de emoție. — Da, e frumoasă, răspunse Ben. Frumoasă. Pe urmă, se adresă lui Chuffey: Culcat! Cuminte, băiatul!! Îi dăduse o bucată dintr-un sandviș. Îl răsfeți, îl mustră Hartley. — Ăsta-i câinele de la ferma Amorne, nu-i așa? am rostit eu, întrucât mecanismul continua să funcționeze. Pe urmă m-am întrebat dacă se cuvenea ca eu să știu lucrul acesta, dar mi-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stărui Ben. În armată cunoști oamenii cu adevărat. Te plimbi peste tot. Dar e plăcut să stai și acasă. Foarte plăcut. — Cum îți merge cu casa dumitale? A pătruns ploaia prin acoperiș. — Da, a plouat, nu glumă! — Mai ia un sandviș, mă îndemnă Hartley. Ah, nu l-ai mâncat nici pe primul! Am strâns sandvișul în mână. L-am strivit și o bucățică de castravete a sărit pe covor. Am dat să-mi vâr sandvișul în buzunar, și am bâiguit: — Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plăcut să stai și acasă. Foarte plăcut. — Cum îți merge cu casa dumitale? A pătruns ploaia prin acoperiș. — Da, a plouat, nu glumă! — Mai ia un sandviș, mă îndemnă Hartley. Ah, nu l-ai mâncat nici pe primul! Am strâns sandvișul în mână. L-am strivit și o bucățică de castravete a sărit pe covor. Am dat să-mi vâr sandvișul în buzunar, și am bâiguit: — Îmi pare atât de rău... îmi pare atât de rău de... de... — De Titus, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plouat, nu glumă! — Mai ia un sandviș, mă îndemnă Hartley. Ah, nu l-ai mâncat nici pe primul! Am strâns sandvișul în mână. L-am strivit și o bucățică de castravete a sărit pe covor. Am dat să-mi vâr sandvișul în buzunar, și am bâiguit: — Îmi pare atât de rău... îmi pare atât de rău de... de... — De Titus, mă completă Ben. Da. și nouă. Urmă o pauză de tăcere, după care adăugă: Ce să-i faci? Se întâmplă. — A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rași. Fața lui avea o curioasă expresie de calm detașat. Pleoapele îi erau ușor căzute, iar buza de sus ușor crispată, dându-i un aer de pondere agasantă. Și el evita să se uite la mine. În timpul conversației, mâncase câteva sandvișuri. Presupun că așa e, am spus, răspunzând întrebării lui Ben. — Dă-mi voie să-ți ofer un șervețel, mi se adresă Hartley, ți-am mânjit mâinile. Scoase dintr-un sertar un șervețel de hârtie și mi-l întinse. — Ai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
recunoască după toată carantina aceea lungă? — Fără îndoială. Nu-i așa, Chuff, băiete? — Mai ia puțin ceai, mă îndemnă Hartley. Un cornuleț, o felie de tort? Am înghițit restul de ceai și i-am întins ceașca. Am mâncat bucata de sandviș strivit pe care fusesem gata s-o vâr în buzunar. Eram atât de zăpăcit, atât de pierit, ca un om aflat într-o țară străină care se pomenește a fi victima unei indescifrabile probleme. Nu puteam înțelege. — Văd că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]